Proverbe 28:3

Sărăcia nu-i face pe oameni caritabili, nobili, sau virtuoși. Solomon a observat că oamenii săraci erau cruzi și zgârciți cu alți oameni săraci, ceea ce el considera o practică perversă. Și a văzut, de asemenea, oameni săraci cărora li sa dat autoritate sau bogății devenind tirani fără milă, abuzând de puterea lor asupra foștilor semeni. Aceasta este vanitate și nebunie. El, care ar trebui să-și amintească de starea lui anterioară și să arate bunătate tandră, îi macină pe săraci în schimb pentru lăcomia lui arogantă.

Nu există virtute în sărăcie. De fapt, sărăcia indică în general o minte josnică, o inimă proastă, și / sau un corp leneș. Toate celelalte lucruri fiind egale, motivul pentru care un om este mai sărac decât aproapele (vecinul) său se datorează unei vieți nesăbuite. În afară de binecuvântarea sau judecata supremă a lui Dumnezeu, sârguința și înțelepciunea aduc succes, și lenea și nebunia aduc sărăcie (Pr 10:4; 11:24; 12:24; 22:29). A crede altfel înseamnă a face din eșec răsplata înțelepciunii!

Scopul și profitul ploii este de a hrăni pământul pentru creșterea hranei. Și face asta de minune, când cade ușor și constant. Dar când ploaia vine într-o furtună violentă, poate spăla cu ușurință pământul vegetal și semințele conținute în acesta de un potop de apă. De asemenea, poate aplatiza și înmuia plantele în creștere și le poate distruge pentru hrană. În ambele cazuri, chiar ceea ce ar trebui să fie pentru profitul unui câmp și al proprietarului său devine o forță crudă și distructivă.

Un om sărac, fie că este încă în sărăcie, fie că i s-a dat / a primit o oarecare autoritate sau succes, ar trebui să aibă milă de frații săi săraci. Ar trebui să-și amintească starea anterioară. Dar este un fapt că oamenii săraci pot fi foarte critici cu alți oameni săraci, lucru pe care Solomon îl observase în studiul său asupra existenței umane. Dacă înălțați sau onorați un om sărac nebun, probabil veți crea un monstru care îi va călca în picioare pe cei pe care ar trebui să-i fie milă și să îi protejeze (Pr 30:21-22).

Memoria ta este bună? Sau îi disprețuiești pe cei care sunt ceea ce ai fost? Părinte / Tată, ți-e milă de copii aducându-ți aminte de nebunia ta la vârsta lor? Omule de afaceri, îți amintești destul de mult zilele grele din cariera ta pentru a-i mângâia pe cei care le au acum? Supervizor / șefule, sunteți plin de compasiune cu angajații, fiindcă ați fost unul anul trecut? Student, poți să-ți fie milă de un frate mai mic în timp ce se luptă cu ceea ce te-a derutat / confuzat / confundat acum câțiva ani? Bunicule, îți amintești dificultățile trecute și îi ajuți pe copiii sau nepoții tăi cu care se confruntă acum?

Creștine, ai fost cel mai sărac dintre săraci. Depravați, săraci, și blestemat! Ai fost un criminal destinat iadului. Dar Isus Hristos și-a dat viața pentru a te izbăvi de păcat și de moarte și pentru a te face un copil al lui Dumnezeu cu o moștenire veșnică. Glorie! Îți poți aduce aminte de istoria ta ticăloasă și de marea iertare care ți-a fost dată în mod gratuit și să-i ierți pe cei care păcătuiesc împotriva ta (Matei 18:21-35)? Sau ești ca o ploaie puternica care nu lasă mâncare?

Domnul Isus Hristos a trecut de la sărăcia unui fiu smerit de dulgher la Prințul împăraților pământului (Apocalipsa 1:5). Își amintește El, și are milă, de starea ta slabă și încercările grele? Într-adevăr! (Ps 103:13-14; Evrei 2:17-18; 4:14-16.) David a scris despre El: „Și el va fi ca lumina dimineții, când soarele răsare, o dimineață fără nori; ca iarba nouă încolțind din pământ prin strălucire puternică, după ploaie” (II Sam 23:4).