Proverbe 20:3

Nu vă mai certați / luptați! Viața este prea scurta. Pacea este prea prețioasă. Oamenii nobili pun capăt conflictelor și confruntărilor. Dragostea și unitatea sunt evlavioase și profitabile. Ești un pacificator? Urăști certurile, luptele / dezbinarele, și necazurile? Îți place liniștea, pacea, și armonia? Încheiați fiecare luptă pe care o puteți.

Oamenii evlavioși urăsc lupta; se retrag din conflictele care se implică pe ei înșiși; ei ajută la aducerea păcii atunci când alții se luptă. Este un merit pentru reputația și religia lor. Este slava lor (Pr 19:11). Dar proștii, lipsiți de caracter evlavios și de integritate, îi provoacă pe alții în diferite moduri să continue conflictul și cearta. Sunt (ei) neplăceri neplăcute în lume.

Propozițiile proverbului sunt contrastate cu „dar”. Prostul celui de-al doilea este în contrast cu un om înțelept din primul. Prima clauză nu spune că este un om înțelept, pentru că nu este necesar, având în vedere a doua clauză. Prin aceeași metodă de contrast, amestecul celei de-a doua clauze este un comportament și un discurs prost care provoacă sau sporește luptele. În plus, spre deosebire de onoarea meritată a înțeleptului, nebunul ar trebui să fie disprețuit.

Cearta este luptă. Un om înțelept evită luptele. El știe că cearta, chiar și în inima lui, este o confuzie diavolească și un rău din iad (Iacov 3:14-16). El știe că Dumnezeu condamnă cearta și poruncește pacea (Romani 13:13; Gal 5:19-23; Ef 4:1-3; Fil 2:3; Iacov 3:17-18). El știe în cel mai bun caz că lupta marchează un Creștin trupesc, dar cel mai probabil un copil al iadului (I Cor. 3:3; Tit 3:3; Iacov 4:1). El alege calea binecuvântată a unui făcător de pace (Matei 5:9).

Un om înțelept este onorat pentru că nu se luptă. Gloria lui este să treacă peste o încălcare (Pr 19:11), să fie încet la mânie (Pr 14:29), să-și stăpânească spiritul (Pr 16:32), să evite cu totul luptele, mai degrabă decât să le pună capăt mai târziu (Pr 17:14), să procedeze încet cu adversarii (Pr 25:8), și să discute despre ofensele personale în privat, fără să le spună altora (Pr 25:9-10).

Dar un prost trebuie disprețuit pentru că provoacă conflicte. El este urât pentru mânie rapidă (Pr 14:17), mândrie (Pr 13:10), repetarea ofenselor (Pr 17:9), și împărtășirea lor cu alții (Pr 16:27-28). Oamenii buni vor să-i ia pe acești (făcători de) necazuri și să-i biciuie (Pr 18:6). Astfel de proști se amestecă în controverse stârnind lucruri care altfel s-ar așeza la pace.

Oamenii lumești cred că lupta este bărbătească, pentru că ei nu pot gândi mai sus decât câini josnici. Este nevoie de mult mai mult caracter, disciplină, și putere pentru a rezista luptei decât pentru a ceda emoțiilor copilărești și îndemnurilor diavolești care o cer. Dumnezeu a inspirat cu siguranță acest proverb. Oamenii cred că onoarea trebuie apărată prin luptă, dar Dumnezeu îl onorează pe omul care nu va lupta. Doar fiarele mândre și rele simt că trebuie să dea o altă lovitură asupra altuia.

Fariseii, fundamentaliști religioși pentru cele mai josnice pofte ale omului, au învățat „Ochi pentru ochi, și dinte pentru dinte”, aplicând o lege civilă pentru delictele personale (Matei 5:38). Dar Isus l-a lăudat pe omul evlavios, care întoarce celălalt obraz către omul care lovește pe unul (Matei 5:39). Doar proștii de bază cred că trebuie să-și protejeze persoana și reputația mușcându-i pe alții pentru orice vătămare. Oamenii mari pun capăt controverselor, iartă rănile, și se împrietenesc chiar și cu dușmanii.

Unde este lupta și cearta în viața ta? Este în căsnicia ta, pentru că niciunul dintre soți nu se va da înapoi și nu va face pace? Învață lecția acestui proverb și fă ceva onorabil – smerește-te și fă pace. Există un conflict între tine și copiii tăi? Tu ești părintele! Luați drumul mare (de sus) și puneți capăt conflictului făcând pace.

Cât de onorabil ești? Poți să dai un răspuns blând unui om supărat, chiar și atunci când greșește (Pr 15:1)? Ești un copil mic în răutate (I Corinteni 14:20)? Poți ierta pe toți, chiar și pe cei ce se ceartă cu tine (Coloseni 3:12-15)? Urăști amărăciunea și iubești blândețea (Efeseni 4:31-32)? Puteți recunoaște că cea mai mare parte a luptei pentru principii este într-adevăr doar pentru mândrie (Pr 13:10; 21:24)? Ești dispus să fii înșelat (I Corinteni 6:7)? Îți urmezi pe Tatăl tău ceresc și cauți bine pentru dușmanii tăi (Matei 5:43-48)?

Dacă știi că ai jignit pe cineva, chiar și cu mult timp în urmă, mergi la ei pentru a restabili relația (Matei 5:23-26). Dumnezeu nu va accepta închinarea ta până nu faci asta. Dacă cineva te-a jignit, cea mai bună alegere este pur și simplu să ierți și să uiți (Pr 19:11; Col 3:13). Dar dacă nu-i poți ierta, atunci confruntă-i cu blândețe singur despre asta (Matei 18:15-18).

Luați în considerare cea mai mare mediere, pace, și reconciliere din istorie. Sfântul și dreptul Dumnezeu al cerului s-a mâniat pe toți oamenii pentru păcatele lor (Ps 5:4-6; 7:11; 11:4-6). Și oamenii erau plini de mândrie și dispreț împotriva Lui, pentru că ei aleseseră să-l urmeze pe vrăjmașul Său, diavolul (Ps 10:4; 14:1-3; Ef 2:1-3). Binecuvântatul Dumnezeu cu o înțelepciune infinită a trimis pe Omul Hristos Isus, care a pășit între ambele părți și a luat toată mânia lor, făcând pentru totdeauna pace între Dumnezeu și copiii Săi aleși (Efeseni 1:3-14; Rom 5:6-11).