Proverbe 25:19
Încrederea într-un om necredincios în timp de tulburare este ca un dinte rupt și un picior scrântit.
Un dinte rupt sau un picior (scos?) din articulație este dureros, disfuncțional, și iritant. Nu puteți mesteca sau merge (umblii) așa cum ar trebui. Alergarea este exclusă! A avea încredere într-o persoană infidelă atunci când ai cu adevărat nevoie de el este la fel de dureros, disfuncțional, și iritant. Ai prieteni fideli? Ești un prieten fidel? Știți să îi identificați și să îi păstrați?
Iată un proverb cu lecții ascunse. Similul, o comparație declarată prin cuvântul „ca”, compară durerea și necazul unei persoane infidelă cu un dinte rupt sau cu un picior scrântit. Lecțiile sunt subînțelese, fără a fi declarate în mod expres, deoarece / fiindcă proverbele sunt cuvinte întunecate sau obscure ale celor înțelepți care au nevoie de interpretare (adică, proverbele) (Pr 1:8; Ioan 16:29).
Bărbații (oamenii) credincioși sunt greu de găsit, chiar dacă mulți oameni vor spune că sunt credincioși (Pr 20:6; Ps 12:1). Prietenii de vreme frumoasă și bărbații (oamenii) cu puțină integritate, inimi înfricoșate, și interese egoiste, sunt norma. Prietenii adevărați se nasc pentru necazuri, și nu te vor dezamăgi niciodată în vremuri de necaz, dar sunt foarte greu de găsit și de păstrat (Pr 17:17; 18:24; 27:10).
Există trei probleme în acest proverb care duc la șapte lecții. Sunt oameni necredincioși, care nu-și îndeplinesc îndatoririle. Sunt vremuri de necaz, când toți oamenii își pun caracterul la încercare (sau, au caracterul lor pus la încercare). Și sunt cei care își pun cu imprudență încrederea într-un om infidel. Combinația are ca rezultat dezamăgire, eșec, și necaz.
Care sunt cele șapte lecții? (1) Bărbații (oamenii) necredincioși provoacă durere și necazuri. (2) Ei ruinează eforturile și reputația celor care au încredere în ei. (3) Acestea ar trebui evitate (evitați) pe cât posibil. (4) Vremurile de necaz dovedesc dacă un om este credincios sau nu. (5) Înțelepții își pun încrederea doar în oamenii credincioși. (6) Oamenii credincioși sunt identificați prin frica de Domnul. (7) Ești un om credincios, care se teme de Domnul și demn de încrederea altora?
Frica de Domnul este criteriul după care să găsim oameni credincioși. Aceștia sunt genul de oameni pe care i-a spus Dumnezeu lui Moise și David că vor face conducători buni (Ex 18:21; II Sam 23:3). Și Iosafat a numit astfel de oameni să fie judecători (II Cronici 19:5-10). Un om care se teme de Dumnezeu va face ceea ce este corect, fără să țină cont de popularitate, de câștiguri, sau de avantajele personale.
Biblia descrie oameni necredincioși. Cei trei prieteni ai lui Iov erau mângâietori nenorociți (Iov 16:1-5), și soția lui era și mai rău (Iov 2:9). David nu putea avea încredere în nepotul său Ioab și nici în fiii săi. Isus a fost trădat de Iuda, lepădat de Petru, și părăsit de toți ucenicii Săi. Aaron a făcut un compromis oribil, în timp ce Moise se afla / a fost pe muntele lui Dumnezeu (umbla, vorbea cu Dumnezeu) (Ex 32:1-6,21-28), și Ioan Marcu l-a părăsit pe Pavel în prima sa călătorie de evanghelizare (Fapte 13:13; 15:36-41).
Prietenii adevărați sunt o mare binecuvântare, și își îndeplinesc cu glorie rolul în vremuri de necaz (Pr 17:17; Ecl 4:9-12). Orice societate de oameni este atât de mare cât veriga (legatura) ei cea mai slabă. Prin urmare, încrederea unui grup nu trebuie niciodată pusă într-un om infidel. Numai cei foarte calificați ar trebui să devină lider?, conducători, învățători, sau șefi (I Tim 3:1-13). Măreția unui om sau a unei societăți de oameni depinde de evitarea încrederii în bărbații (oamenii) infidel.
Înțelepții studiază cartea Proverbe și învață să discearnă pe oamenii credincioși, proștii, batjocoritorii, și dușmanii. Ei depun eforturi pentru a evita nebunii care le vor întrista și îi vor dezamăgi în timp de necaz / nevoie (Pr 9:6; 13:20; 14:7; Ps 101:3-8). Ei îi aleg ca prieteni numai pe cei care se tem de Dumnezeu și păzesc poruncile Lui (Ps 101:6; 119:63,79,115; Tit 1:8).
Ești însuți un om credincios? Îți ții toate angajamentele? Ești întotdeauna devreme la întâlniri / programări? Eviți exagerarea? Îți îndeplinești îndatoririle, indiferent cât de grele sau costisitoare ar fi acestea? Cuvântul tău este bun ca aurul? Terminați sarcinile, chiar și atunci când vă pierdeți concentrarea și plăcerea în ele? Ești acolo pentru a ajuta, atunci când un prieten are nevoie de tine, chiar dacă nu te întreabă? Te ferești de problemele care vor necesita muncă?
Plătiți facturile la timp? Comunicați imediat ce știți că nu vă puteți respecta o obligație? Îți amintești lucrurile mici pe care ai fost de acord să le faci? Îți faci notițe, dacă ai o memorie slabă sau o viață aglomerată / ocupată / încărcată? Este credincioșia mai importantă pentru tine decât prietenia? Dacă ești un vorbitor, te ții de (la) promisiunile pe care nu le poți, sau nu le vei, ține? Faceți fiecare treabă în mod corect și o finalizați spre satisfacția celorlalți?
Biserica lui Isus Hristos ar trebui să vă ofere prietenii cei mai credincioși, pentru că acolo îi găsiți pe cei care se tem de Domnul, care păzesc poruncile Lui, și fac alegeri prin Duhul. Legătura nu este doar prietenie sau familie, ci sângele lui Hristos. Acolo îi găsești pe cei în care poți avea încredere, și care vor sluji intereselor tale (cele mai bune, mai importante) (Efeseni 4:16; 1 Tes 5:14; Evrei 3:12-13).
Există un singur prieten cu adevărat credincios pentru orice bărbat sau femeie – Domnul Însuși! El este un ajutor foarte prezent în necazuri (Ps 46:1). „Când tatăl meu și mama mea mă părăsesc, atunci DOMNUL mă va lua” (Ps 27:10). „Să ne apropiem așadar cutezător de tronul harului, ca să obținem milă și să găsim har pentru a ajuta în timp de nevoie” (Evr 4:16). „Este mai bine a te încrede în DOMNUL, decât a-ți pune încrederea în om” (Ps 118:8).