Proverbe 17:7

Este discursul tău compatibil cu caracterul, conduita, și poziția ta? Îți faci un deserviciu când vorbești bine, dacă viața ta nu îți susține cuvintele. Și îți faci mult mai rău, dacă ai un rol de conducere și nu ești scrupulos de sincer. Lecția este simplă: fă-ți bine atât cuvintele, cât și lucrările, astfel încât să fie compatibile.

Vorbirea excelentă este atrăgătoare numai atunci când este rostită de un om înțelept (Ecl 10:12). Când proștii, cunoscuți după nebunia lor generală, încearcă să pară nobili sau înțelepți, ei nu fac decât să-i enerveze (irite) pe alții prin îngâmfarea și ipocrizia lor. Dar mult mai rău, așa cum indică comparativul „cu atât mai puțin”, este o persoană cu autoritate care nu are cea mai mare considerație pentru onestitate și adevăr (Pr 16:12).

Vorbirea este de obicei o bună măsură a unei persoane, ceea ce face ca vorbirea incompatibilă să fie atât de proastă. Dar caracterul și conduita spun în general mai multe. Cel mai rău dintre oameni poate suna nobil și virtuos pentru un minut, și cel mai reputat prin cuvânt sau rang poate dezvălui o inimă rea prin fraudă sau minciună. Chiar și caracterul unui copil este cunoscut prin faptele sale, nu prin vorbirea lui (Pr 20:11).

Cuvintele bune sau discursurile corecte de la oameni ignoranți sau răi sunt revoltătoare pentru simțuri, pentru că cele două lucruri sunt complet incompatibile. Nebunii și oamenii răi nu au inima sau conduita pentru a justifica sfatul sau conducerea, așa că ar trebui ignorați și respinși (Pr 17:16; 26:1-9). Eforturile lor de a se alătura discuțiilor cu oameni înțelepți și prudenți sunt profan de nepoliticos.

Cu cât mai respingătoare sunt minciunile unei persoane cu autoritate! Un lider sau un conducător este în funcție pentru confortul, îndrumarea, prosperitatea, și securitatea celor aflați sub autoritatea sa. Dar necinstea distruge încrederea în cei de la putere, îi lasă pe oameni vulnerabili, și perversează justiția. Atribuirea de autoritate din cer aduce cu sine o înaltă chemare la integritate.

Oamenii și conducătorii nobili nu trebuie să mintă niciodată, pentru că este o pată urâtă asupra caracterului, reputației, și funcției lor, care ar trebui să fie cunoscute (cunoscuți) de toți pentru onestitatea credincioasă și sobră. Înșelăciunea sau minciuna de orice fel este foarte nepotrivită oricărei persoane aflate într-o poziție de putere sau influență. Privilegiul de autoritate și conducere aduce responsabilitatea adevărului.

Un om înțelept al lumii, Platon, a învățat că prinții au dreptul să mintă datorită privilegiului de funcție, opusul avertismentului lui Solomon. De la cine vrei să înveți? Un filozof păgân sau un Predicator inspirat (Eccl 12:9-11; I Cor 1:19-20)! Unele guverne au spus sau au sugerat: Qui nescit dissimulare, nescit regnare – cel care nu știe să disimuleze nu știe să domnească. Dar ei sunt orbii care conduc pe orbi, și ei și adepții lor vor cădea în șanțul necazului și al distrugerii (Matei 15:12-14).

Din fericire, au existat conducători înțelepți care au cunoscut valoarea adevărului în funcție. Ludovic al IX-lea al Franței (1214-1270) a spus: „Dacă adevărul este alungat din tot restul lumii, ar trebui să fie găsit în sânul prinților”. Regele Alphonsus de Arragon, care a citit Biblia de paisprezece ori, a declarat: „Un cuvânt al unui prinț ar trebui să fie o mai mare siguranță decât jurământul unui privat”. Sentința divină a unui rege nu trebuie să conțină minciuni (Pr 16:10).

Credincioșia, onestitatea, și adevărul îi susțin pe conducători, pentru că cei aflați sub autoritate găsesc mângâiere, pace, și siguranță în certitudinea cuvintelor conducătorului lor. Marii regi se bucură de neprihănire și de vorbirea dreaptă care curge dintr-o inimă curată (Pr 16:13; 22:11). Ei știu că adevărul le va păstra domnia (Pr 12:19) și minciunile le vor strică curtea (Pr 29:12).

Este păcat când politicienii folosesc spinul pentru a modifica percepția publică asupra evenimentelor sau a legislației atunci când nu este necesar sau corect. Onestitatea și integritatea politică sunt prea des sacrificate. Conducătorii înțelepți vor ține ascunse anumite lucruri și vor distrage atenția, pentru că ei mai mult decât oamenii obișnuiți au nevoia să păstreze informații clasificate sau alte informații publicului (Pr 29:11).

A existat un singur rege ale cărui buze nu s-au apropiat niciodată de minciună – Isus Hristos – Martorul Credincios și Adevărat (Apocalipsa 1:5; 3:14; 19:11). El este Adevărul (Ioan 14:6). El este Cuvântul Adevărului (Iacov 1:18). El a adus har și adevăr, și a depus mărturie despre adevăr (Ioan 1:14,17; 18:37; Rom 15:8). David și fiii au pălit în comparație (II Sam 23:1-5).

Toți cei care pretinde numele lui Isus Hristos să disprețuiască și să respingă orice exagerare, necinste, și minciună, mai ales dacă au vreo poziție de autoritate de la părinte la președinte. Lasă-i să facă tot posibilul pentru a face lucrurile în mod deschis și vizibil sincer pentru toți oamenii. Părinții trebuie să fie impecabil de sinceri pentru a păstra inimile și mințile copiilor lor. Pastorii trebuie să fie așa pentru a-și păstra ascultătorii (II Corinteni 8:20-21; Tit 2:8).

Oricine pretinde numele lui Isus Hristos să se îndepărteze de nebunie și păcat, ca să nu murdărească și să păteze religia Creștină cu ipocrizia lui. De ce ar trebui să fie spurcat adevărul prețios al Evangheliei lui Hristos prin buzele unui nebun (Ezechiel 20:39; II Tim 2:19)? Ipocrizia este cea mai mare pagubă asupra singurei religii adevărate a celor care mărturisesc cu buzele și totuși neagă cu viața lor (Isaia 29:13; Ezek 33:31; Matei 15:7-9; Tit 1:16).