Proverbe 30:12

Profetul Agur a predat înțelepciunea inspirată pentru viața ta prin seturi de patru lucruri (Pr 30:11-31). El a început prin a descrie patru feluri de oameni, identificați prin păcate particulare, dintre care acest proverb este al doilea dintre cele patru. Majoritatea bărbaților (oamenilor) sunt nebunești de auto-dreptăți (sau, înnebuniți în auto-dreptății de sine?) / nechibzuit de sine, (auto-neprihănire, de sine) în diferite grade, dar unii sunt excepțional de trufași în aroganța personală sau religioasă și încrederea în sine. Ei sunt puri în ochii lor, și totuși nu sunt spălați de păcatele lor.

Generația înseamnă aici un fel de persoană, deoarece îi lipsesc pronumele demonstrative sau alți modificatori pentru o perioadă de timp. Nu este o profeție a viitorului, când oamenii ar deveni trufași, pentru că toate epocile au avut așa ceva. Nu este o profeție a oamenilor răi din timpul lui Hristos, pentru că o astfel de utilizare ar fi unică în Proverbe și fără înțelepciune practică pentru viață.

Cele patru generații sunt mai mult decât patru tipuri de temperament – melancolic, flegmatic, sanguin, și coleric – deși fiecare are tendințe păcătoase. Lecția de aici este dincolo de dispoziție: este vorba de patru feluri de oameni cu păcate specifice. În loc să atribuiți / rânduiți un temperament fiecărei generații, învățați păcatul și înțelepciunea corectivă necesare pentru fiecare tip de persoană.

A doua generație, sau tipul de persoană, are dreptate de / în sine / auto neprihănire în privința purității. El, sau ea, are o inimă trufașă față de Cuvântul lui Dumnezeu, presupunând că acesta i se aplică rareori. Încrezător în propria lui înțelepciune și standardul sfințeniei, el îi privește pe ceilalți ca fiind inferiori și îi stăpânește în gânduri, vorbire, și conduită. El simte că Dumnezeu este obligat să-l accepte și cu siguranță va face acest lucru. El vede puțină nevoie de auto-examinare sau de pocăință personală.

Ce este (auto) neprihănirea de sine? Este o femeie care disprețuiește o adulteră, în timp ce își înșeală (de / defraudează?) soțul șase nopți pe săptămână (nu îi dă / nu face / are sex cu el) (I Corinteni 7:1-5). Este un prost care crede că o predică despre limbă este pentru alții (II Corinteni 13:5). Este o femeie obeză care mănâncă două deserturi, în timp ce condamnă totuși folosirea vinului (Luca 21:34). Este o femeie odioasă care refuză să învețe harul / grațiozitate (Pr 27:22). Este un băiat trufaș care ridiculizează un avertisment și neagă că i s-ar putea întâmpla (I Cor. 10:12).

Este Simon Fariseul care a disprețuit femeia păcătoasă de la picioarele lui Isus (Luca 7:36-50). Este Fariseul care îi mulțumește lui Dumnezeu că nu este la fel de rău ca vameșul (Luca 18:9-14). Este Evreii care au condamnat orbul născut și părinții lui (Ioan 9:13-34). Este un om care nu va spune că îi pare rău, chiar dacă se dovedește că este greșit. Este lăudarea că-L cunoști pe Dumnezeu, dar nu te poți înțelege / descurca cu ceilalți. Este sa zici că Duhul te învață fără Biblie.

Există lecții care trebuie descoperite prin studiu (Pr 1:6). Lumea a avut întotdeauna oameni trufași și îndreptățiți. Ce ar trebui să înveți? Există cel puțin cinci lecții: Dumnezeu urăște neprihănirea de sine; El îi acceptă doar pe cei umili; trebuie să înveți să urăști acest păcat; trebuie să evitați orice tendință către aceasta; trebuie să-l antrenezi temeinic din copiii tăi.

Dumnezeu îi urăște pe cei auto neprihăniți / de sine / auto-îndreptățiți / de sine. El ia condamnat pe Evreii mândri spunând: „sunt mai sfânt decât tine” (Is 65:1-7). Isus i-a blamat pe conducătorii religioși din vremea lui pentru neprihănire de sine (Luca 16:15; 18:9-14). Ei au pervertit legea lui Dumnezeu prin definiții false (Luca 10:25-37), și i-au disprețuit pe păcătoși (Luca 7:36-50). Isus nu a venit pentru cei auto neprihăniți / de sine, și El sa așteptat ca ucenicii Săi să depășească standardele lor (ai Fariseilor) jalnice (Matei 5:20; Marcu 2:15-17).

Dumnezeu îi iubește pe cei săraci cu / în duh(ul) – pe cei zdrobiți și smeriți pentru păcatele și păcătoșenia lor (Ps 34:18; 51:16-17; 138:6; Is 57:15; 66:2). Isus a venit în această lume pentru a mântui pe păcătoși, și Pavel a recunoscut că el era principalul dintre ei (I Tim 1:15). Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar El dă har celor smeriți (I Petru 5:5-6). Cei săraci cu / în duh(ul) sunt fericiți moștenitori ai cerului (Matei 5:3). Dacă vii la Isus Hristos în alt mod, El nu te va primi (Marcu 2:17).

Trebuie să urăști (auto) neprihănirea / de sine, pentru că este un păcat foarte condamnător. Odată lăsat în gândirea ta, vei respinge chiar corectarea și instrucțiunile de care ai nevoie pentru a fi pe placul lui Dumnezeu, pentru că vei crede că ești liber de greșeli grave (Pr 26:12; Gal 6:3). Îți vei supăra părinții (duce la resentimente) sau pastorii care încearcă să te corecteze, să te mustre, să te învețe, sau să te avertizeze. Trebuie să devii un prost, să recunoști că nu ești nimic, și să-ți disprețuiești (propria) inima (Ieremia 17:9; I Cor 3:18; Ef 3:8).

Nu vă puteți permite nicio auto-amăgire / auto-înșelăciune în această chestiune. Ești un păcătos, cu dorințe păcătoase, și tendințe păcătoase. Prin urmare, trebuie să aplici toată predicarea și învățătura pentru tine, nu pentru alții. Ipocritul care vrea să îndepărteze paiul din ochiul altuia în timp ce are o bârnă în a lui are o problemă gravă cu (auto) neprihănirea / de sine (Matei 7:3-5). Trebuie să vă fie teamă chiar de gândul de a vă împietri inima împotriva instrucțiunii (Pr 28:14).

Antrenează-ți copiii să fie smeriți, zdrobiți de păcat, și smeriți pentru greșeli. Dacă nu o faci, ei vor deveni adulți cu îngâmfare de sine care îi vor distruge. Ei vor respinge instrucțiunile, vor privi cu dispreț asupra / pe alții, și vor provoca pe Domnul să fie dușmanul lor. Înălțați standardele sfinte ale lui Dumnezeu și învățați-i să se autocritice și să se autoexamineze mai mult decât respectul / stima de sine. Învață-i că, fără harul lui Dumnezeu prin Isus Hristos, ei sunt complet pierduți.

Vizavi de lecția proverbului, există o generație foarte murdară în ochii lor, și totuși ei sunt spălați cu totul curați de toată murdăria lor – cei care cred în Domnul Isus Hristos – aleșii lui Dumnezeu. Isus i-a spălat de păcatele lor în propriul Său sânge (Apocalipsa 1:5; 7:14; I Cor 6:11). Ați găsit fântâna care a fost deschisă în Ierusalim pentru păcat și necurăție (Zaharia 13:1)? Se găsește prin credința în Isus, Fiul lui Dumnezeu (Ioan 3:18).