Proverbe 29:21

Iată un sfat bun pentru manageri. Tratamentul înțelept și atent (grijuliu) al unui angajat poate duce la o relație cu el similară cu un membru al familiei. Există o mare distanță în Biblie între stăpâni și slujitori, aproximând angajatorii și angajații de astăzi. Această diferență semnificativă de abilitate și poziție trebuie păstrată. Dar managerii prudenți câștigă și loialitate afectuoasă din partea angajaților lor, pe lângă ascultarea diligentă.

Biblia învață, apără, și promovează autoritatea mai mult decât orice altă filozofie sau religie, pentru că temelia tuturor relațiilor umane este autoritatea suverană a unui Dumnezeu creator. Iehova a rânduit cele cinci sfere ale autorității umane – soț, părinte, stăpân, magistrat, și pastor. De aceea, slujbele lor nu trebuie compromise (Ecl 10:5-7; Romani 13:1-7; I Cor 11:9; Ef 6:1-9; Col 3:18-25; Evr 13:7,17; I Petru 2:13 – 3:7).

Dar Biblia limitează și penalizează și abuzul de această autoritate rânduită de Dumnezeu (Ps 12:5; Ecl 5:8). Stăpânii sunt limitați în autoritatea lor asupra slujitorilor, și sunt obligați să-i trateze cu un nivel minim de corectitudine, bunătate, și consecvență (Lev 19:13; 25:39-46; Deut 15:12-18; 24:14-15; Efeseni 6:9; Col 4:1). Și doctrina lui Dumnezeu învață în continuare / mai departe iubirea de aproapele, inclusiv de slujitori, după standardul pe care cauți să fii iubit (Luca 6:31; 10:27).

Comentatorii mai vechi / bătrâni conservatori și evanghelici au înțeles acest proverb foarte diferit. Ei credeau că condamna să trateze un servitor prea bine în tinerețe, pentru că el va fi răsfățat de lux, va uita locul potrivit, și, mai târziu, avea să prezumă că este egal cu moștenitorul. Deoarece majoritatea comentatorilor se succed, în general, ei au fost de acord unul cu celălalt aici. Interpretarea și aplicarea lor sunt greșite din următoarele motive.

În primul rând, o utilizare ironică sau sarcastică a cuvintelor ar trebui să fie evidentă pentru cititor, ceea ce nu este evident aici. O citire directă a proverbului indică instrucțiuni pozitive pentru conducerea înțeleaptă a slujitorilor. A lua cuvintele în sensul opus al unei mustrări sarcastice este într-adevăr dificil, pentru că nu există cuvinte sau indicii contextuale care să facă acest lucru.

În al doilea rând, „cu delicatețe” nu necesită o definiție a luxului răsfățat, pentru că înseamnă și un tratament atent și cu tact, ca în / așa cum Agag care vine / a venit cu delicatețe la Samuel (I Sam 15:32).

În al treilea rând, Solomon a învățat în altă parte în Proverbe că un slujitor înțelept ar fi fost, și, prin urmare, ar trebui să fie promovat față de fiii nebuni / asupra fiilor nebuni și să i se acorde un interes în / pentru moștenirea familiei (Pr 17:2). Și a învățat că regii recunosc și promovează slujitorii înțelepți (Pr 14:35). Isus a învățat că un slujitor înțelept și credincios va fi foarte promovat (Luca 12:41-48).

În al patrulea rând, Scriptura avertizează împotriva tratamentului abuziv al slujitorilor și cere un tratament bun din partea lor / pentru ei. Moise a poruncit cu privire la slujitori: „Să nu domnești peste el cu asprime; ci să te temi de Dumnezeul tău” (Lev 25:43). Slujitoarele  trebuiau tratate ca niște fiice și trebuiau să li se ofere hrană, îmbrăcăminte, și datoria căsătoriei – făcând dragoste regulată, sau să fie eliberate (Ex 21:9-11). Moise a permis ca slujitorii să-și iubească stăpânii și să rămână cu ei toată viața (Ex 21:1-6). Și Solomon a admis / recunoscut că stăpâni și slujitori au mâncat la fel (Pr 27:27).

Luați în considerare atitudinea sfântă și perfectă a lui Iov față de slujitori. El a spus: „Dacă am disprețuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine; Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Și când cercetează, ce îi voi răspunde? Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut și pe el? Și nu unul ne-a format în pântece?” (Iov 31:13-15). Deși sclavii nu aveau drepturi legale, Iov le-a acordat dreptul de a apela la el.

Avraam a avut o relație atât de strânsă cu unul dintre slujitorii săi – Eliezer din Damasc – și-a plănuit să-l facă moștenitorul său (Geneza 15:2-3). Mai târziu, el a încredințat unui alt slujitor să aleagă o mireasă pentru fiul său Isaac, ceea ce a făcut ca Rebeca să fie mama lui Israel (Geneza 24:1-67). Și Pavel i-a spus lui Filimon să-l primească pe Onesim ca frate-slujitor (Filien 1:16).

În al cincilea rând, Daniel, deși era un eunuc captiv din Israel, a fost tratat cu afecțiune de Nabucodonosor (/ Nebucadnețar), Darius, și Cir. Chiar și Belșațar l-a promovat pe locul trei în regat (Daniel 5:29). Deși era prizonier de război, a fost promovat în cercul interior al mai multor regi. Iosif a fost promovat peste toată casa lui Potifar și apoi peste țara Egiptului prin conducerea înțeleaptă a lui Potifar și a lui Faraon (Geneza 39:1-6; 41:38-45).

În al șaselea rând, istoria sclaviei din America și din alte națiuni include exemple de slujitori tratați ca membri ai familiei, cu afecțiune și loialitate profunde și durabile, mergând în ambele direcții. Pavel nu a recunoscut prea multă diferență între fiii tineri și slujitori (Gal 4:1-2). Au existat în mod clar stăpâni care au practicat înțelepciunea blândă a acestui proverb.

În al șaptelea rând, cei care dețineau cealaltă interpretare erau o generație de oameni, proprietar de sclavi, care a pierdut din vedere această posibilitate milostivă și acest principiu plin de har. Din cauza strigătului împotriva sclaviei din Anglia secolului al XVIII-lea și din America din secolul al XIX-lea, a fost necesară o mai mare rigoare pentru a menține servitorii în locul lor, astfel încât amvonul și țarcul au fost înclinate pentru a păstra liniștea domestică.

Dincolo de interpretarea proverbului, care este lecția pentru noi? Tratamentul atent și cu tact al angajaților poate duce la o relație cu afecțiunea și loialitatea unui membru al familiei. Un proverb comun declară: „Poți prinde mai multe muște cu miere decât cu oțet”. Puteți atrage mai mult devotament și efort cu bunătate decât cu răutate. Angajatorii Creștini ar trebui să-și trateze conștiincios angajații cu grijă discretă și prudentă în orice moment. Ei ar trebui să repare toate nemulțumirile într-un mod corect și echitabil, și ar trebui să comunice deschis și onest cu cei aflați în serviciul lor.

„Puterea face dreptate” este o invenție stupidă a celor care urăsc pe Dumnezeu. Proprietarii și managerii de afaceri înțelepți câștigă afecțiunea și loialitatea angajaților cu un tratament atent și cu tact. Servirea din inimă este mai bună decât serviciul din frică sau cu un salariu. Soții, părinții, magistrații, și pastorii vor înțelege, de asemenea, că principiul se aplică și lor. Conduita corectă este determinată și definită de Scriptură, nu de puterea celor care dețin autoritate.

Îl ispitești pe Domnul Dumnezeul tău, o ofensă foarte gravă, dacă cauți să-ți întărești / impuni autoritatea doar prin putere și privilegii (Eclesiastul 5:8; Ef 6:9; Col 3:19,21; 4:1). Fiecare cititor Creștin să aplice aceeași bunătate binevoitoare față de cei aflați sub autoritatea lor, așa cum o face Tatăl lor ceresc chiar și față de dușmanii Săi (Matei 5:43-48; Fapte 14:17). Deși El este Domnul tuturor, El este și bun cu toți și le satisface dorințele (Ps 145:9-16).