Proverbe 27:21

Argintul și aurul au fost identificate, separate, și rafinate de impurități într-un vas sau cuptor. Acolo, încercarea căldurii mari a separat metalele comune de metalele prețioase. Rezultatul final al testului fierbinte a lăsat doar metalele pure care erau gata să fie folosite pentru bijuterii fine.

Lauda este o încercare de foc pentru oameni (Pr 17:3). Dacă un om are un caracter josnic sau slab, laudele îl vor face mândru, îngâmfat, și autoritar / poruncitor / cu aer de stăpan. Dacă un bărbat (om) are un caracter prețios sau puternic, nu-l va afecta deloc. El va continua cursul său modest și umil, slăvindu-L pe Dumnezeu și fiind recunoscător / mulțumitor pentru orice bine pe care ar putea să-l facă față de ceilalți.

Lauda creează un test sever al sufletului tău. Laudele vor dezvălui ce fel de persoană ești. Va dovedi un spirit de smerenie evlavioasă sau un spirit de mândrie diavolească. Tânjiți la laudele bărbaților (oamenilor)? Îți încălzește foarte mult sufletul? Sau știi bine că nu este chiar adevărat? Ți-e frică? Înțelegi pe deplin că orice ești sau ai este un dar de la Dumnezeu?

Cititorule, ce ai care nu ți s-a dat? Dacă ceea ce ai, a fost un dar de la Altul, cum poți să fii mândru sau să te slăvești în el, de parcă ar fi realizarea ta? Singura diferență dintre tine și ceilalți este darul lui Dumnezeu (I Corinteni 4:7). Lăudați-L!

Cei învățați de Duhul Sfânt vor recunoaște marele pericol în laude. Ar trebui să purtați un semn care să spună că sunteți inflamabil, pentru a păstra căldura sau scânteia de laudă la distanță. Ar trebui să te temi de laudă mai mult decât de mustrare, căci unul aduce roadele bune ale smereniei și învățăturii, și celălalt poate să-ți facă ruina prin cea mai plăcută otravă. O sămânță de mândrie se află activă în sufletul cel mai sfințit, și doar puțină laudă poate fi suficientă pentru a o uda într-o creștere rapidă și extinsă, care vă va sufoca rodnicia și va aduce judecată.

Ai fost deja avertizat despre laude în acest capitol. În primul rând, ți s-a spus să-i lași pe alții să te laude, fără a depune niciun efort să răspândești singur cuvântul (Pr 27:2). În al doilea rând, ți s-a spus că mustrările și rănile de la prieteni sunt mai bune decât dragostea și sărutările dușmanilor lingușitori (Pr 27:5-6). Atunci ai fost învățat să ignori laudele și lingușirile excesive, pentru că seamănă mai mult cu un blestem decât cu o binecuvântare (Pr 27:14). Înțelegeți și practicați fiecare dintre aceste avertismente despre laudă? Înțelegi pericolul și ispita?

David, după ce l-a ucis pe Goliat, și-ar fi putut scrie propriul bilet (la succes). Opinia publică i-ar fi asigurat tronul; la urma urmei, el fusese uns rege (I Sam 16:1-13). Dar i-a spus lui Saul că era doar un fiu al slujitorului lui Saul, Isai Betleemitul (I Sam 17:58). Când i s-au oferit fiicele lui Saul, David a considerat cinstea prea mare pentru el (I Sam 18:17-24). El a fost cu totul plin de milă (grațios), în ciuda adulării universale și a câștigat inima lui Ionatan (Pr 22:11).

Majoritatea bărbaților (oamenilor) nu sunt ca David. Invidia lui Saul l-a distrus pentru că Israel l-a lăudat pe David mai mult decât l-au lăudat pe el (I Sam 18:6-11). Absalom, auzind laude de-a lungul vieții, a folosit lauda pentru a fura inimile oamenilor slabi din Israel (II Sam 14:25; 15:1-6). Mândrul Irod ar fi trebuit să cadă cu fața la pământ pentru a-i mustra pe lobbyști mincinoși din Tir și Sidon (Fapte 12:20-23). Diotref a câștigat mustrarea severă a lui Ioan pentru că a iubit preeminența (III Ioan 1:9).

Timpul nu ar putea scrie despre caracterul de aur al lui Iosif, Daniel, și apostolii Domnului Isus. Primii doi nu au lăsat ca funcțiile înalte să le afecteze spiritele modeste și sfinte. Și acest grup din urmă, care cu putere miraculoasă de a vindeca și de a învia au fost lăudați ca zei, au respins cu tărie orice astfel de atenție (Fapte 3:11-12; 10:25-26; 14:11-18; 28:1-6).

Datorită naturii oficiului unui episcop, un candidat nu poate fi novice, ca nu cumva stima publică a lucrării (I Tes 5:13) să devină o cursă pentru sufletul său (I Tim 3:6). Satana a fost umflat de poziția sa înălțată, și este un exemplu perpetuu al pericolului mândriei și al condamnării severe a lui Dumnezeu (I Tim 3:6).

Înțeleptul Agur, deși un profet inclus în această carte a Proverbelor, s-a considerat îngrozitor de nebun (Pr 30:1-3). Regele Solomon s-a crezut un copil fără abilitatea de a conduce, în conversația privată cu Dumnezeu (I Împărați 3:7). Și cel mai mare apostol se considera mai puțin decât cel mai mic dintre toți sfinții și căpetenia păcătoșilor (Efeseni 3:8; I Tim 1:15).

Luați în considerare și pe binecuvântatul Domn Isus Hristos, care a părăsit tronul slavei pentru a deveni slujitor între oameni (Filipeni 2:5-8). El chiar a cerut ca minunile Sale glorioase să nu fie răspândite peste hotare, pentru că El nu era cel mai puțin interesat de lauda oamenilor (Marcu 7:36).

Pregătește-te din timp, dragă cititor, pentru ca atunci când este oferit elixirul mortal de laudă, să poți îndrepta atenția politicos și cu dibăcie / istețime spre cer, de unde coboară toate binecuvântările. Nu ești nimic fără El, și ar trebui să-I dai toată slava.