Proverbe 22:7
Bogatul stăpânește peste sărac și cel ce ia cu împrumut este servitor al celui ce dă cu împrumut.
Banii sunt putere. Cei care îi au, guvernează. Cei care nu îi au, slujesc. Solomon a văzut acest fapt observând societatea umană (Ec 1:12-18). Proverbul este o observație: tu trebuie să găsești lecțiile. Solomon nu i-a învățat pe bogați să asuprească, și nici pe săraci nu i-a învățat să se răzvrătească. Biblia condamnă ambele erori. Dumnezeu i-a făcut pe cei bogați și pe cei săraci, unul pentru celălalt (Pr 22:2). Înțelepciunea financiară a acestui proverb este ușor ascunsă pentru cei sârguincioși să o găsească (Pr 1:6).
Banii corupe. Cei cu bani sunt adesea orbi față de înțelepciune (Pr 18:11; 28:11), față de religie (Pr 30:9; Matei 19:24), și față de alții (Pr 18:23). Cei care îi doresc sunt orbi față de deșertăciunea ei (Pr 23:5; Ecl 5:10), ispită (Pr 28:20,22), și pericolul (I Tim 6:9-10). Banii în sine nu reprezintă o măsură a caracterului, pentru că Dumnezeu trimite prosperitate nebunilor (Pr 1:32; Ps 49:6-20). Poate corupe atât stăpânul, cât și slujitorul, dar ambii sunt responsabili în fața lui Hristos Însuși (Efeseni 6:5-9).
Banii sunt pârghii. Te poate scoate din necazuri (Ecl 7:12; 10:19). Poate fi împrumutat altora, ceea ce îi face servitori. Dumnezeu i-a protejat pe săraci din Israel – dobânzile sau termenii care favorizează creditorul nu puteau fi folosiți (Pr 14:31; 22:16,22; Ex 22:25; Lev 25:36-37; Deut 15:1-11). Dobânda se percepea doar necredincioșilor (Deut. 23:19-20). Bărbații (oamenii) care nu lucrau au fost respinși, fiindcă foamea este cel mai bun învățător (Pr 16:26; 20:4; II Tes 3:10).
Dumnezeu a vrut ca Israelul să fie o națiune creditoare – să împrumute bani (Deut. 28:12-13,43-44). Creditorii sunt capul, și împrumutații coada. Creditorul scutură / mișcă pe debitor. Dacă Israel Îl asculta, El a promis că îi va face creditori; dacă nu L-au ascultat, El a promis că îi va face datornici. Dumnezeu are lucruri mai bune pregătite pentru poporul Său decât să fie slujitori prin datorii financiare. Ar trebui să munciți și să economisiți pentru a evita datorii (Romani 13:8; I Cor 7:21).
Ambiția evlavioasă evită datoriile nesăbuite sau inutile (I Corinteni 7:32). Obligațiile sunt plătite la timp (Pr 3:27-28; Rom 12:17). Falimentul personal nu este o opțiune pentru Creștini (Ps 37:21; I Petru 4:15). Oamenii buni se roagă pentru venituri și bogății moderate (Pr 30:7-9). Fiecare credincios ar trebui să aibă suficient pentru sine și, de asemenea, să poată ajuta pe alții (I Tesaloniceni 4:11-12; Efeseni 4:28). Mântuirea adevărată presupune să plătiți înapoi tot ceea ce datorați (Luca 19:8-9).
Minimizarea datoriilor este o regulă a economiei Biblice. Atât națiunile, cât și cetățenii sunt îndatorați astăzi; publicitate o promovează; Easy credit (credit ușor) o finanțează; legile fiscale o încurajează; instanțele de faliment o protejează. Dumnezeu o consideră nebunie și sclavie (Deut. 15:6; Neh 5:1-13). America este o coadă! O națiune de sclavi! Indiferent de ce cred ei! A construit un castel de cărți pe o piramidă a datoriilor. Ipoteci zero-down (cu zero pus jos la început) și împrumuturi doar cu dobândă? Doamne ferește! Capul va mișca / manevra în curând coada, și castelul de cărți va fi măturat de panica financiară și ruină.
Doar proștii iubesc pârghia, pentru că se taie în ambele sensuri. Solomon a avertizat adesea împotriva riscurilor financiare (Pr 6:1-5; 11:15; 17:18; 20:16; 22:26-27; 27:13). Săracii nu ar trebui să se împrumute niciodată, pentru că dobânda este mai mare pentru ei, și nu au bunuri pentru a plăti datoriile. Cei săraci rămân săraci din cauza obiceiurilor lor prostești de cheltuieli și împrumuturi. Cardurile de credit sunt un blestem pentru toți, cu excepția celor foarte înțelepți – cu cât creditul este mai ușor, cu atât taxa este mai mare.
Un om evlavios are un credit desăvârșit / perfect, pentru că plătește întotdeauna la timp (Luca 16:10-12; I Cor 10:32; I Tes 4:12). El vrea putere de împrumut, dacă va avea nevoie vreodată de ea (Pr 22:3). El este un împrumutător și un dăruitor, gata să ajute pe cei aflați în nevoie, punând mâna pe viața veșnică (Pr 28:8; Ps 112:9; I Tim 6:17-19). El știe că lichiditatea este un secret al înțelepților (Pr 21:20; Efeseni 4:28).
Dacă ești pe drept sărac, nu fi consternat. Este un semn bun, căci alegerea lui Dumnezeu este plină de săraci (Luca 1:53; I Cor 1:26-29; Iacov 2:5). S-ar putea să fii chiar sclavul unui tiran bogat pe pământ, dar ești omul liber al Domnului. Și dacă ești un om liber pe pământ, ești slujitorul Domnului (I Cor 7:22). Dumnezeu i-a făcut pe amândoi pentru lucruri mai bune (Pr 22:2). Bucură-te!
Există o poveste despre bogați și săraci care îi binecuvântează pe sfinți. Isus Hristos a fost bogat ca Însuși Dumnezeu (Filipeni 2:5-6). El a devenit fiul săracului dulgher din Nazaret și a murit pe cruce (Filipeni 2:7-8). De ce? Că aleșii lui Dumnezeu, care au fost condamnați la plată de chin veșnic pentru păcatele lor, prin sărăcia Lui ar fi moștenitorii bogați ai vieții veșnice și ai cerului însuși (II Corinteni 8:9). Cum i-a răsplătit Dumnezeu fapta? El este înălțat pentru totdeauna (Fil 2:9-11).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.