Picioarele șchiopului nu sunt egale; așa este o parabolă în gura proștilor.
Un infirm care încearcă să meargă, să aleargă, sau să danseze este o priveliște jalnică. Picioarele lui nu funcționează ca o pereche coordonată. Nefiind egale ca lungime, putere, sau coordonare, mișcările lui sunt absurde, contradictorii, distorsionate, și neprofitabile. Schiopul nu ar trebui să încerce să danseze.
În același mod, un prost care folosește pilde sau proverbe pentru a preda înțelepciunea este absurd, denaturat / distorsionat, contradictoriu, și neprofitabil. Regele Solomon, prin acest proverb, învață o altă acuzare a nebunilor (Pr 26:1-12). Proștii nu ar trebui să încerce să fie profesori / învățători.
Pildele și proverbele sunt cuvintele întunecate ale celor înțelepți (Pr 1:5-6; Ps 78:2). Ele sunt mijloacele atent concepute de a preda înțelepciunea în câteva cuvinte, cu o forță izbitoare. Preluate din viața de zi cu zi, ele au un sens figurat care necesită abilități și înțelegere pentru a interpreta și explica. Formați (formate) cu comparații și metafore interesante pentru atragere și provocare, sunt prea mult pentru un prost, care este un om fără înțelegere sau înțelepciune.
Proștii ar trebui învățați; nu ar trebui să predea. Proștii ar trebui să asculte; nu ar trebui să vorbească. Prin urmare, ei nu ar trebui să aibă onoarea unui forum public pentru bolboroseala lor (Pr 26:1,8). Și ar trebui să fie ignorați sau închiși prin mustrări înțelepte (Pr 26:4-5). Aceasta este regula lui Dumnezeu pentru a trata nebunii, și ar trebui să o respectați în mod constant (II Tim 2:16,23; Tit 3:9).
Lipsa lor de bun simț și / sau înțelegere spirituală le neagă orice drept de a lua lucrurile profunde ale Cuvântului lui Dumnezeu în gura lor. Obiceiurile lor păcătoase de viață și tratarea profană a chestiunilor religioase îi împiedică să se atingă de lucrurile Lui sfinte. Ei s-ar descurca mult mai bine și ar fi percepuți mai bine / cu amabilitate, dacă și-ar ține gura (închise) (Pr 17:28).
Dar este imposibil ca proștii să tacă, să asculte, și să învețe – trebuie să vorbească (bolborosească) în ignoranța lor – pentru că acesta este unul dintre semnele principale ale unui nebun (Pr 15:2; Ecl 5:3; 10:3,12-14). Identificarea proștilor este ușor: tot ce trebuie să faci este să-l asculți pe cel care vorbește cel mai mult. Așa că proștii atât la amvon, cât și la strană preiau în zadar Cuvântul lui Dumnezeu și încearcă să învețe înțelepciunea.
Un prost crede că sunetul și sensul cuvintelor sunt egale – nu au nevoie de interpretare – așa că infirmul se poticnește în confuzie și erezie. Mușcăturile sonore (fragmente de sunet?) sunt suficient de bune pentru un prost. De ce să vă faceți griji cu privire la context sau intenția spirituală a cuvintelor, argumentează el: Biblia înseamnă ceea ce spune, și spune ce înseamnă. El nu cunoaște și nu înțelege lucrarea slujitorului de a citi în mod distinct și de a da sensul unei lecturi (citire) (Neh 8:8; Ecl 8:1; II Pet 1:20).
Un prost crede că cititul și studiul sunt la fel – el presupune că gândirea și studiul sunt la fel – așa că infirmul cade fără pregătirea corespunzătoare. Oricine ar trebui să-și poată da cu părerea, susține el: toți suntem copii ai lui Dumnezeu și avem Duhul care să expună și să învețe adevărul. El nu are nici aptitudinea dată de Dumnezeu pentru lucrare, și nici nu investește sudoarea pentru a-l salva de rușinea doctrinară (Pr 15:28; I Tim 3:2; 4:13-15; II Tim 2:15; Tit 1:9).
Un prost deschide gura larg și eructe despre doctrină și principiu – dar viața lui nu se potrivește niciodată cu Scripturile pe care le folosește – așa că infirmul se împiedică și cade în jgheabul / șanțul ipocriziei. El îi înșeală pe unii prin mărturisirea sa tare de credință și înțelepciune, dar Isus Hristos îi va dezvălui pretențiile în Ziua Judecății (Matei 7:21-23). El eșuează una dintre îndatoririle principale ale unui profesor / învățător – să fie un exemplu al adevărului (I Tim 4:12,16; Tit 2:7).
Este acest proverb literalmente adevărat? Până nu ai auzit un nebun spiritualizator cu Cântarea lui Solomon sau pilda Bunului Samaritean, nu poți aprecia cât de ridicol poate fi un schilod care dansează. Până când nu auzi un prost care strânge fonduri (care) abuzează și răsucește cuvintele proverbiale: „Unde nu există viziune, oamenii pier / prăpădesc”, nu poți înțelege / cuprinde pe deplin pericolul și nebunia unui infirm pe o bârnă de echilibru. Acest proverb este într-adevăr adevărat.
Cititorule, ce lecții poți învăța aici? Fii grabnic să auzi și încet să vorbești (Iacov 1:19). Nu fi dornic să fii învățător, căci ei vor primi o condamnare mai mare (Iacov 3:1). Tăcerea este de aur, mai ales dacă Dumnezeu sau oamenii nu te-au chemat să fii învățător (Evrei 5:4). Asigură-te că viața ta învață mai tare decât cuvintele tale (Matei 23:14-15). Fiți recunoscători pentru profesorii / învățătorii chemați de Dumnezeu și supuneți-le lor, pentru că acesta este mijlocul lui Dumnezeu pentru învățarea voastră.
Domnul Isus nu era infirm. Picioarele Lui erau egale și foarte puternice. Era perfect potrivit ca cel mai mare profesor / învățător de înțelepciune din istoria lumii. Folosirea și interpretarea Sa prudentă a pildelor și a proverbelor a fost excepțională. El era mai mare decât Solomon. Îndemânarea și puterea Lui în a preda i-au făcut pe oameni să tremure de uimire și să evite întrebările (Matei 7:28-29; 22:46; Luca 4:22; Ioan 7:46). Dă-I slava cuvenită Numelui Său.
Picioarele șchiopului nu sunt egale; așa este o parabolă în gura proștilor.
Un infirm care încearcă să meargă, să aleargă, sau să danseze este o priveliște jalnică. Picioarele lui nu funcționează ca o pereche coordonată. Nefiind egale ca lungime, putere, sau coordonare, mișcările lui sunt absurde, contradictorii, distorsionate, și neprofitabile. Schiopul nu ar trebui să încerce să danseze.
În același mod, un prost care folosește pilde sau proverbe pentru a preda înțelepciunea este absurd, denaturat / distorsionat, contradictoriu, și neprofitabil. Regele Solomon, prin acest proverb, învață o altă acuzare a nebunilor (Pr 26:1-12). Proștii nu ar trebui să încerce să fie profesori / învățători.
Pildele și proverbele sunt cuvintele întunecate ale celor înțelepți (Pr 1:5-6; Ps 78:2). Ele sunt mijloacele atent concepute de a preda înțelepciunea în câteva cuvinte, cu o forță izbitoare. Preluate din viața de zi cu zi, ele au un sens figurat care necesită abilități și înțelegere pentru a interpreta și explica. Formați (formate) cu comparații și metafore interesante pentru atragere și provocare, sunt prea mult pentru un prost, care este un om fără înțelegere sau înțelepciune.
Proștii ar trebui învățați; nu ar trebui să predea. Proștii ar trebui să asculte; nu ar trebui să vorbească. Prin urmare, ei nu ar trebui să aibă onoarea unui forum public pentru bolboroseala lor (Pr 26:1,8). Și ar trebui să fie ignorați sau închiși prin mustrări înțelepte (Pr 26:4-5). Aceasta este regula lui Dumnezeu pentru a trata nebunii, și ar trebui să o respectați în mod constant (II Tim 2:16,23; Tit 3:9).
Lipsa lor de bun simț și / sau înțelegere spirituală le neagă orice drept de a lua lucrurile profunde ale Cuvântului lui Dumnezeu în gura lor. Obiceiurile lor păcătoase de viață și tratarea profană a chestiunilor religioase îi împiedică să se atingă de lucrurile Lui sfinte. Ei s-ar descurca mult mai bine și ar fi percepuți mai bine / cu amabilitate, dacă și-ar ține gura (închise) (Pr 17:28).
Dar este imposibil ca proștii să tacă, să asculte, și să învețe – trebuie să vorbească (bolborosească) în ignoranța lor – pentru că acesta este unul dintre semnele principale ale unui nebun (Pr 15:2; Ecl 5:3; 10:3,12-14). Identificarea proștilor este ușor: tot ce trebuie să faci este să-l asculți pe cel care vorbește cel mai mult. Așa că proștii atât la amvon, cât și la strană preiau în zadar Cuvântul lui Dumnezeu și încearcă să învețe înțelepciunea.
Un prost crede că sunetul și sensul cuvintelor sunt egale – nu au nevoie de interpretare – așa că infirmul se poticnește în confuzie și erezie. Mușcăturile sonore (fragmente de sunet?) sunt suficient de bune pentru un prost. De ce să vă faceți griji cu privire la context sau intenția spirituală a cuvintelor, argumentează el: Biblia înseamnă ceea ce spune, și spune ce înseamnă. El nu cunoaște și nu înțelege lucrarea slujitorului de a citi în mod distinct și de a da sensul unei lecturi (citire) (Neh 8:8; Ecl 8:1; II Pet 1:20).
Un prost crede că cititul și studiul sunt la fel – el presupune că gândirea și studiul sunt la fel – așa că infirmul cade fără pregătirea corespunzătoare. Oricine ar trebui să-și poată da cu părerea, susține el: toți suntem copii ai lui Dumnezeu și avem Duhul care să expună și să învețe adevărul. El nu are nici aptitudinea dată de Dumnezeu pentru lucrare, și nici nu investește sudoarea pentru a-l salva de rușinea doctrinară (Pr 15:28; I Tim 3:2; 4:13-15; II Tim 2:15; Tit 1:9).
Un prost deschide gura larg și eructe despre doctrină și principiu – dar viața lui nu se potrivește niciodată cu Scripturile pe care le folosește – așa că infirmul se împiedică și cade în jgheabul / șanțul ipocriziei. El îi înșeală pe unii prin mărturisirea sa tare de credință și înțelepciune, dar Isus Hristos îi va dezvălui pretențiile în Ziua Judecății (Matei 7:21-23). El eșuează una dintre îndatoririle principale ale unui profesor / învățător – să fie un exemplu al adevărului (I Tim 4:12,16; Tit 2:7).
Este acest proverb literalmente adevărat? Până nu ai auzit un nebun spiritualizator cu Cântarea lui Solomon sau pilda Bunului Samaritean, nu poți aprecia cât de ridicol poate fi un schilod care dansează. Până când nu auzi un prost care strânge fonduri (care) abuzează și răsucește cuvintele proverbiale: „Unde nu există viziune, oamenii pier / prăpădesc”, nu poți înțelege / cuprinde pe deplin pericolul și nebunia unui infirm pe o bârnă de echilibru. Acest proverb este într-adevăr adevărat.
Cititorule, ce lecții poți învăța aici? Fii grabnic să auzi și încet să vorbești (Iacov 1:19). Nu fi dornic să fii învățător, căci ei vor primi o condamnare mai mare (Iacov 3:1). Tăcerea este de aur, mai ales dacă Dumnezeu sau oamenii nu te-au chemat să fii învățător (Evrei 5:4). Asigură-te că viața ta învață mai tare decât cuvintele tale (Matei 23:14-15). Fiți recunoscători pentru profesorii / învățătorii chemați de Dumnezeu și supuneți-le lor, pentru că acesta este mijlocul lui Dumnezeu pentru învățarea voastră.
Domnul Isus nu era infirm. Picioarele Lui erau egale și foarte puternice. Era perfect potrivit ca cel mai mare profesor / învățător de înțelepciune din istoria lumii. Folosirea și interpretarea Sa prudentă a pildelor și a proverbelor a fost excepțională. El era mai mare decât Solomon. Îndemânarea și puterea Lui în a preda i-au făcut pe oameni să tremure de uimire și să evite întrebările (Matei 7:28-29; 22:46; Luca 4:22; Ioan 7:46). Dă-I slava cuvenită Numelui Său.
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.