Cine a urcat în cer, sau a coborât? Cine a strâns vântul în pumnii săi? Cine a legat apele într-o manta? Cine a întemeiat toate marginile pământului? Care este numele lui și care este numele fiului său, dacă poți spune?
Cine poate găsi înțelepciunea? Niciun om nu poate! Niciun om nu va face! Dumnezeu trebuie să descopere înțelepciunea oricărui om. Pavel a spus: „Fiindcă cine dintre oameni știe lucrurile omului, decât duhul omului, care este în el? Chiar așa, lucrurile lui Dumnezeu nimeni nu le știe decât Duhul lui Dumnezeu” (I Cor. 2:11).
Raționalizarea sau metoda științifică este lipsită de valoare pentru înțelepciune sau adevăr. Adevărata cunoaștere și înțelegere sunt doar prin revelație inspirată. Omul nu știe nimic important fără ca Dumnezeu să i-o descopere. Nu avea încredere în bărbați (oameni). Pune-ți toată încrederea în DOMNUL. Mergi la El și la Cuvântul Său pentru înțelepciunea ascunsă și misterele universului (I Cor 2:6-10).
Proverbele 30 este o anexă la proverbele lui Solomon. Agur, un om înțelept, i-a învățat pe Ithiel și Ucal (Pr 30:1). Lecțiile lui sunt înțelepciune inspirată, pentru că ele sunt numite „profeția” (Pr 30:1; 31:1). El și-a introdus lecțiile mărturisind mai întâi marea sa ignoranță naturală (Pr 30:2-3), apoi dovedind incapacitatea omului de a-L afla / găsi pe Dumnezeu și înțelepciunea (Pr 30:4) și, în final, definind necesitatea și suficiența absolută a Scripturii ( Pr 30:5-6).
Cele șapte întrebări retorice din acest proverb dovedesc că niciun om nu poate afla pe Dumnezeu sau înțelepciunea prin efort uman. Răspunsul la fiecare întrebare este un negativ evident. Niciun om nu a mers în rai, nici nu s-a întors, nici nu a cucerit elementele pentru a învăța căile și înțelepciunea lui Dumnezeu. Agur i-a forțat pe Ithiel și pe Ucal să admită, prin forța rațiunii, că nu există om. Ei nu puteau numi niciun bărbat (om) care a făcut așa ceva, și nu puteau numi fiul lui.
Agur a continuat să învețe că fiecare cuvânt inspirat al lui Dumnezeu este curat / pur și necesar (Pr 30:5). Nici un cuvânt nu trebuia să fie șters sau degradat. A pune încredere în Dumnezeu și în cuvintele Lui a fost cea mai sigură apărare împotriva pericolelor din această lume sau din următoarea. Mai mult, cuvintele omului nu trebuiau adăugate, pentru că aceasta ar strica / corupe cuvintele lui Dumnezeu, și El s-ar mânia (Pr 30:6). Dacă nu ai încredere într-o Biblie cu cuvinte perfecte, ești cu adevărat orb și pierdut.
Cele șapte întrebări retorice sunt un dispozitiv care învață incapacitatea omului de a descoperi adevărul și înțelepciunea reală a universului. Fiindcă cunoașterea și înțelegerea sunt la Dumnezeu, ce om s-a înălțat la cer pentru a le învăța, sau s-a întors pe pământ pentru a le învăța / preda? Nici un om! După ce și-a mărturisit propria ignoranță (Pr 30:2-3), el a folosit aceste întrebări pentru a-i condamna pe toți oamenii ca fiind ignoranți (Pr 30:4). Înțelepciunea este dincolo de îndemâna oamenilor muritori.
Luați în considerare trei întrebări foarte asemănătoare. „O, adânc al bogățiilor, deopotrivă ale înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile lui și peste putință de găsit căile lui! Fiindcă cine a cunoscut mintea Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul lui? Sau cine i-a dat întâi, și să îi fie răsplătit? Pentru că din el și prin el și pentru el sunt toate. A lui fie gloria pentru totdeauna. Amin” (Romani 11:33-36).
La cele șapte întrebări nu se răspunde pur și simplu cu „Dumnezeu”. Primele două întrebări sunt la timpul perfect, ceea ce le împiedică să fie o profeție a lui Hristos. Nici ei nu se pot referi la Dumnezeu, pentru că El umple cerul și pământul (Ieremia 23:24). El nu urcase, nici nu coborase, pentru că El este prezent cu totul în ambele locuri simultan. Și ce legătură ar avea ascensiunea sau coborârea Lui cu cunoașterea, înțelegerea, și înțelepciunea? Nimic!
Primele două întrebări sunt, de asemenea, conectate prin conjuncția de coordonare „sau”, care indică în mod pozitiv o alternativă ipotetică. S-a înălțat Dumnezeu? Sau a coborât El? Aplicarea întrebărilor lui Dumnezeu creează confuzie. Întrebarea este mai degrabă retorică despre om. Niciun om nu mersese în rai pentru a obține înțelepciune, și nici nu venise nimeni din cer cu ea. Agur i-a învățat pe Ithiel și pe Ucal marea dependență a omului de Dumnezeu pentru înțelepciune.
El a continuat să umilească omul în fața glorioasei creații a lui Dumnezeu. Cine, asemenea lui Dumnezeu, are înțelepciunea și puterea de a controla și de a prinde vântul în pumni? Nici un om! Dumnezeu a dovedit înțelepciunea și puterea inferioară a lui Iov prin luarea în considerare a vântului (Iov 37:14-24). Și David și Ieremia au folosit aceeași imposibilitate (Ps 135:5-7; Ieremia 10:13; 51:16).
Cine, ca Dumnezeu, are înțelepciunea și puterea de a aduna cantități mari de apă în nori? Nici un om! Dumnezeu a dovedit înțelepciunea și puterea inferioară a lui Iov prin luarea în considerare a apei din nori (Iov 36:24-33; 37:11-24; 38:33-37). Și David și Ieremia au folosit aceeași imposibilitate de a lăsa pe om lipsit de înțelepciune (Ps 135:5-7; 147:7-8; Ier 10:13; 51:16).
Cine are, asemenea lui Dumnezeu, înțelepciunea și puterea de a întemeia toate marginile pământului, de a pune temelia și de a zidi pe ea? Nici un om! Dumnezeu a dovedit înțelepciunea și puterea inferioară a lui Iov chiar prin aceste considerații (Iov 38:4-7). Și Solomon a gândit despre marea valoare a înțelepciunii prin folosirea ei de către Dumnezeu pentru a crea lumea și a așeza munții (Pr 8:25-26).
Există vreun astfel de om? Nu, nici unul! Agur a apăsat mai departe. Dacă există un astfel de bărbat, care este numele fiului său? Dacă un om s-ar fi înălțat la cer și ar fi găsit înțelepciunea, atunci cu siguranță ar fi fost cu fiul său. Au trebuit să răspundă negativ. Nu există nici bărbat (om), nici fiu care să știe sau să înțeleagă aceste lucruri. Ele sunt prea înalte și minunate pentru om (Ps 131:1).
La cele șapte întrebări nu se răspunde pur și simplu cu „Dumnezeu”. Cele trei întrebări din mijloc sunt adevărate despre Dumnezeu, dar acesta nu este argumentul lui. Puteți vedea mai sus că primele două întrebări creează o alternativă ipotetică. Ultimele două întrebări creează o dilemă fără răspuns. Ce se învață furnizând „Dumnezeu” și „Isus”? Nimic! Agur a învățat că nu există om sau fiu care să aibă înțelepciunea binecuvantatului Dumnezeu, Care a creat toate lucrurile prin înțelegere.
Omul nu are cunoștință sau înțelepciune proprie, și nu poate afla de unul singur cunoașterea sau înțelepciunea lui Dumnezeu (Is 8:20). Agur știa că este adevărat pentru el și pentru toți oamenii, așa că și-a convins studenții prin aceste întrebări retorice. Înțelepciunea este o chestiune de revelație: Dumnezeu trebuie să o dea prin inspirație (Deut 29:29). Și Agur își va încheia introducerea identificând acea înțelepciune perfectă în cuvintele inspirate din scripturile lui Dumnezeu (Pr 30:5-6).
Înțelepciunea lui Dumnezeu este prea înaltă pentru ca omul să poată ajunge (Iov 11:5-12). Deși ar putea să caute în multe locuri, el nu o va găsi prin niciun mijloc natural (Iov 28:12-28). Înțelepciunea lui Dumnezeu este dezvăluită supranatural prin inspirație, și atunci oamenii nu au nevoie de călătorii în cer sau peste mare pentru aceasta (Deut. 30:11-14; Rom 10:6-8). Nu e de mirare că David a considerat cuvântul lui Dumnezeu atât de încântător și de prețios pentru el (Ps 19:7-11).
Cei care văd aici o aluzie la generația veșnică au găsit doar o iluzie. Eforturile lor disperate de a susține halucinația lui Origen sunt din nou găsite lipsite. Dumnezeu nu avea încă un fiu, căci Cuvântul nu se făcuse încă trup (Luca 1:35; Ioan 1:14). David și Isaia știau că Fiul lui Dumnezeu era viitor (Ps 89:19-37; Isaia 7:14; 9:6). Ca și în personificarea înțelepciunii (Pr 8:22-31), mulți caută aluzii mistice sau spirituale acolo unde nu există.
Întrebările retorice sunt fără sens, dacă li se răspunde doar cu „Dumnezeu”. Dumnezeu și numele Său al lui Iehova erau bine cunoscute de toți cei trei oameni (Pr 30:5,9). Agur nu i-a învățat pe Ithiel și pe Ucal că Dumnezeu a creat vântul, norii, și pământul. Ei știau deja asta. El i-a învățat că niciun om nu are o înțelepciune apropiată de cea a Dumnezeului Creator. Este privilegiul și datoria noastră să vedem aici o vorbă întunecată (Pr 1:6), nu întrebări copilărești.
Deoarece numai Dumnezeu are înțelepciunea infinită pe care o implică proverbul nostru, oamenii prudenți vor prețui și vor pune valoare pe fiecare cuvânt din Scripturile Sale inspirate (Pr 30:5-6; Matei 4:4). Întrucât fiecare cuvânt este curat / pur, nu poți lua niciunul (Pr 30:5). Și ți se spune să nu adaugi cuvintele tale (Pr 30:6). Nu luați de la ei și nu adăugați la ele (Deut. 4:2; 12:32; Apoc. 22:18-19). Țineți-vă tare de o Biblie care este perfectă în cuvinte și păstrați fiecare preceptă din ea (Ps 119:128).
Nici un simplu om nu poate urca la cer, nici nu poate coborî din el, pentru a dobândi înțelepciune. Dar Isus a coborât și apoi s-a urcat să stea la dreapta lui Dumnezeu (Ioan 3:13; Ef 4:9). El a făcut toate lucrurile prin puterea Sa; prin El constau toate lucrurile; și El susține toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale (Ioan 1:3; Col 1:17; Evr 1:3). În El sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței, și El a fost făcut înțelepciune pentru fiecare dintre cei aleși (Col 2:3; I Cor 1:30-31).
Cine a urcat în cer, sau a coborât? Cine a strâns vântul în pumnii săi? Cine a legat apele într-o manta? Cine a întemeiat toate marginile pământului? Care este numele lui și care este numele fiului său, dacă poți spune?
Cine poate găsi înțelepciunea? Niciun om nu poate! Niciun om nu va face! Dumnezeu trebuie să descopere înțelepciunea oricărui om. Pavel a spus: „Fiindcă cine dintre oameni știe lucrurile omului, decât duhul omului, care este în el? Chiar așa, lucrurile lui Dumnezeu nimeni nu le știe decât Duhul lui Dumnezeu” (I Cor. 2:11).
Raționalizarea sau metoda științifică este lipsită de valoare pentru înțelepciune sau adevăr. Adevărata cunoaștere și înțelegere sunt doar prin revelație inspirată. Omul nu știe nimic important fără ca Dumnezeu să i-o descopere. Nu avea încredere în bărbați (oameni). Pune-ți toată încrederea în DOMNUL. Mergi la El și la Cuvântul Său pentru înțelepciunea ascunsă și misterele universului (I Cor 2:6-10).
Proverbele 30 este o anexă la proverbele lui Solomon. Agur, un om înțelept, i-a învățat pe Ithiel și Ucal (Pr 30:1). Lecțiile lui sunt înțelepciune inspirată, pentru că ele sunt numite „profeția” (Pr 30:1; 31:1). El și-a introdus lecțiile mărturisind mai întâi marea sa ignoranță naturală (Pr 30:2-3), apoi dovedind incapacitatea omului de a-L afla / găsi pe Dumnezeu și înțelepciunea (Pr 30:4) și, în final, definind necesitatea și suficiența absolută a Scripturii ( Pr 30:5-6).
Cele șapte întrebări retorice din acest proverb dovedesc că niciun om nu poate afla pe Dumnezeu sau înțelepciunea prin efort uman. Răspunsul la fiecare întrebare este un negativ evident. Niciun om nu a mers în rai, nici nu s-a întors, nici nu a cucerit elementele pentru a învăța căile și înțelepciunea lui Dumnezeu. Agur i-a forțat pe Ithiel și pe Ucal să admită, prin forța rațiunii, că nu există om. Ei nu puteau numi niciun bărbat (om) care a făcut așa ceva, și nu puteau numi fiul lui.
Agur a continuat să învețe că fiecare cuvânt inspirat al lui Dumnezeu este curat / pur și necesar (Pr 30:5). Nici un cuvânt nu trebuia să fie șters sau degradat. A pune încredere în Dumnezeu și în cuvintele Lui a fost cea mai sigură apărare împotriva pericolelor din această lume sau din următoarea. Mai mult, cuvintele omului nu trebuiau adăugate, pentru că aceasta ar strica / corupe cuvintele lui Dumnezeu, și El s-ar mânia (Pr 30:6). Dacă nu ai încredere într-o Biblie cu cuvinte perfecte, ești cu adevărat orb și pierdut.
Cele șapte întrebări retorice sunt un dispozitiv care învață incapacitatea omului de a descoperi adevărul și înțelepciunea reală a universului. Fiindcă cunoașterea și înțelegerea sunt la Dumnezeu, ce om s-a înălțat la cer pentru a le învăța, sau s-a întors pe pământ pentru a le învăța / preda? Nici un om! După ce și-a mărturisit propria ignoranță (Pr 30:2-3), el a folosit aceste întrebări pentru a-i condamna pe toți oamenii ca fiind ignoranți (Pr 30:4). Înțelepciunea este dincolo de îndemâna oamenilor muritori.
Luați în considerare trei întrebări foarte asemănătoare. „O, adânc al bogățiilor, deopotrivă ale înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile lui și peste putință de găsit căile lui! Fiindcă cine a cunoscut mintea Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul lui? Sau cine i-a dat întâi, și să îi fie răsplătit? Pentru că din el și prin el și pentru el sunt toate. A lui fie gloria pentru totdeauna. Amin” (Romani 11:33-36).
La cele șapte întrebări nu se răspunde pur și simplu cu „Dumnezeu”. Primele două întrebări sunt la timpul perfect, ceea ce le împiedică să fie o profeție a lui Hristos. Nici ei nu se pot referi la Dumnezeu, pentru că El umple cerul și pământul (Ieremia 23:24). El nu urcase, nici nu coborase, pentru că El este prezent cu totul în ambele locuri simultan. Și ce legătură ar avea ascensiunea sau coborârea Lui cu cunoașterea, înțelegerea, și înțelepciunea? Nimic!
Primele două întrebări sunt, de asemenea, conectate prin conjuncția de coordonare „sau”, care indică în mod pozitiv o alternativă ipotetică. S-a înălțat Dumnezeu? Sau a coborât El? Aplicarea întrebărilor lui Dumnezeu creează confuzie. Întrebarea este mai degrabă retorică despre om. Niciun om nu mersese în rai pentru a obține înțelepciune, și nici nu venise nimeni din cer cu ea. Agur i-a învățat pe Ithiel și pe Ucal marea dependență a omului de Dumnezeu pentru înțelepciune.
El a continuat să umilească omul în fața glorioasei creații a lui Dumnezeu. Cine, asemenea lui Dumnezeu, are înțelepciunea și puterea de a controla și de a prinde vântul în pumni? Nici un om! Dumnezeu a dovedit înțelepciunea și puterea inferioară a lui Iov prin luarea în considerare a vântului (Iov 37:14-24). Și David și Ieremia au folosit aceeași imposibilitate (Ps 135:5-7; Ieremia 10:13; 51:16).
Cine, ca Dumnezeu, are înțelepciunea și puterea de a aduna cantități mari de apă în nori? Nici un om! Dumnezeu a dovedit înțelepciunea și puterea inferioară a lui Iov prin luarea în considerare a apei din nori (Iov 36:24-33; 37:11-24; 38:33-37). Și David și Ieremia au folosit aceeași imposibilitate de a lăsa pe om lipsit de înțelepciune (Ps 135:5-7; 147:7-8; Ier 10:13; 51:16).
Cine are, asemenea lui Dumnezeu, înțelepciunea și puterea de a întemeia toate marginile pământului, de a pune temelia și de a zidi pe ea? Nici un om! Dumnezeu a dovedit înțelepciunea și puterea inferioară a lui Iov chiar prin aceste considerații (Iov 38:4-7). Și Solomon a gândit despre marea valoare a înțelepciunii prin folosirea ei de către Dumnezeu pentru a crea lumea și a așeza munții (Pr 8:25-26).
Există vreun astfel de om? Nu, nici unul! Agur a apăsat mai departe. Dacă există un astfel de bărbat, care este numele fiului său? Dacă un om s-ar fi înălțat la cer și ar fi găsit înțelepciunea, atunci cu siguranță ar fi fost cu fiul său. Au trebuit să răspundă negativ. Nu există nici bărbat (om), nici fiu care să știe sau să înțeleagă aceste lucruri. Ele sunt prea înalte și minunate pentru om (Ps 131:1).
La cele șapte întrebări nu se răspunde pur și simplu cu „Dumnezeu”. Cele trei întrebări din mijloc sunt adevărate despre Dumnezeu, dar acesta nu este argumentul lui. Puteți vedea mai sus că primele două întrebări creează o alternativă ipotetică. Ultimele două întrebări creează o dilemă fără răspuns. Ce se învață furnizând „Dumnezeu” și „Isus”? Nimic! Agur a învățat că nu există om sau fiu care să aibă înțelepciunea binecuvantatului Dumnezeu, Care a creat toate lucrurile prin înțelegere.
Omul nu are cunoștință sau înțelepciune proprie, și nu poate afla de unul singur cunoașterea sau înțelepciunea lui Dumnezeu (Is 8:20). Agur știa că este adevărat pentru el și pentru toți oamenii, așa că și-a convins studenții prin aceste întrebări retorice. Înțelepciunea este o chestiune de revelație: Dumnezeu trebuie să o dea prin inspirație (Deut 29:29). Și Agur își va încheia introducerea identificând acea înțelepciune perfectă în cuvintele inspirate din scripturile lui Dumnezeu (Pr 30:5-6).
Înțelepciunea lui Dumnezeu este prea înaltă pentru ca omul să poată ajunge (Iov 11:5-12). Deși ar putea să caute în multe locuri, el nu o va găsi prin niciun mijloc natural (Iov 28:12-28). Înțelepciunea lui Dumnezeu este dezvăluită supranatural prin inspirație, și atunci oamenii nu au nevoie de călătorii în cer sau peste mare pentru aceasta (Deut. 30:11-14; Rom 10:6-8). Nu e de mirare că David a considerat cuvântul lui Dumnezeu atât de încântător și de prețios pentru el (Ps 19:7-11).
Cei care văd aici o aluzie la generația veșnică au găsit doar o iluzie. Eforturile lor disperate de a susține halucinația lui Origen sunt din nou găsite lipsite. Dumnezeu nu avea încă un fiu, căci Cuvântul nu se făcuse încă trup (Luca 1:35; Ioan 1:14). David și Isaia știau că Fiul lui Dumnezeu era viitor (Ps 89:19-37; Isaia 7:14; 9:6). Ca și în personificarea înțelepciunii (Pr 8:22-31), mulți caută aluzii mistice sau spirituale acolo unde nu există.
Întrebările retorice sunt fără sens, dacă li se răspunde doar cu „Dumnezeu”. Dumnezeu și numele Său al lui Iehova erau bine cunoscute de toți cei trei oameni (Pr 30:5,9). Agur nu i-a învățat pe Ithiel și pe Ucal că Dumnezeu a creat vântul, norii, și pământul. Ei știau deja asta. El i-a învățat că niciun om nu are o înțelepciune apropiată de cea a Dumnezeului Creator. Este privilegiul și datoria noastră să vedem aici o vorbă întunecată (Pr 1:6), nu întrebări copilărești.
Deoarece numai Dumnezeu are înțelepciunea infinită pe care o implică proverbul nostru, oamenii prudenți vor prețui și vor pune valoare pe fiecare cuvânt din Scripturile Sale inspirate (Pr 30:5-6; Matei 4:4). Întrucât fiecare cuvânt este curat / pur, nu poți lua niciunul (Pr 30:5). Și ți se spune să nu adaugi cuvintele tale (Pr 30:6). Nu luați de la ei și nu adăugați la ele (Deut. 4:2; 12:32; Apoc. 22:18-19). Țineți-vă tare de o Biblie care este perfectă în cuvinte și păstrați fiecare preceptă din ea (Ps 119:128).
Nici un simplu om nu poate urca la cer, nici nu poate coborî din el, pentru a dobândi înțelepciune. Dar Isus a coborât și apoi s-a urcat să stea la dreapta lui Dumnezeu (Ioan 3:13; Ef 4:9). El a făcut toate lucrurile prin puterea Sa; prin El constau toate lucrurile; și El susține toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale (Ioan 1:3; Col 1:17; Evr 1:3). În El sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței, și El a fost făcut înțelepciune pentru fiecare dintre cei aleși (Col 2:3; I Cor 1:30-31).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.