Oricine jefuiește pe tatăl său sau pe mama sa și spune: Nu este fărădelege; același este însoțitorul unui nimicitor.
Iată două păcate. Jefuirea unui tată sau a unei mame este o crimă foarte rea, pentru că copilul este deja îndatorat cu ei pentru toată viața. Dar a minimiza sau a batjocori un astfel de păcat odios este și mai rău. Dumnezeu îi va judeca pe astfel de nebuni perversi cu severitatea pe care (El) îi judecă pe ucigași.
DOMNUL Dumnezeu a poruncit: „Să nu furi” (Ex 20:15; Deut 5:19). Furtul era pedepsit cu restituiri multiple în funcție de circumstanțe. Dacă un om nu putea plăti, era vândut ca sclav pentru a o plăti prin muncă grea (Pr 6:31; Ex 22:1-4). Nu i s-a dat / oferit o cameră privată la o pensiune (casă internat?), hrănit trei mese pe zi, și nu i s-a permis să joace baschet și să citească reviste toată ziua, ca în majoritatea sistemelor penitenciare moderne.
Dar a fura de la un tată sau o mamă este un caz foarte agravat de furt. Un copil are deja o datorie perpetuă față de părinți pentru că l-a conceput, purtat, născut, antrenat / instruit, și îngrijit (I Tim 5:4). Arată o conștiință moartă și un suflet pervers. Obligația firească de a prețui părinții este respinsă, și ingratitudinea se adaugă nedreptății. Nu există nicio limită pentru răutatea la care o persoană atât de josnă va degenera în lăcomia sa profană.
Istoria patriarhilor este adesea povestea tristă a păcatelor oribile. În lumina acestui proverb, o puteți vedea pe Rahela furând idolii tatălui ei, ascunzându-i de căutarea lui, și înșelându-l cu o falsă cuviință (Geneza 31:19,34-35). Este de mirare că a murit la scurt timp după aceea cu multă durere, și destul de prematur, odată cu nașterea celui de-al doilea fiu al ei (Geneza 35:16-20)?
Dar păcătosul profan al acestui proverb nu se mulțumește să fure de la părinți. De asemenea, ridiculizează gravitatea crimei. El presupune că ceea ce au ei este al lui, și nu trebuie să simtă nicio vină pentru că l-a luat (a furat lucruri) pentru el. S-ar supăra să fie numit hoț și tâlhar, dar Domnul îl consideră pe / ca un om rău și se va comporta în consecință cu el (Pr 21:7).
În timp ce crimele domestice pot fi minimizate în unele cercuri, deoarece / fiindcă sunt doar chestiuni de familie, ele nu sunt minimalizate în cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Bărbații (oamenii) josnici ar putea să considere că nu este (chiar) o infracțiune, deoarece copiii sunt oricum moștenitori ai proprietății familiei. Pur și simplu iau devreme ceea ce vor avea până la urmă. Dar Dumnezeu și Solomon clasifică cu dreptate această persoană disprețuitoare drept tovarășul unui distrugător.
Ce este un distrugător în acest context, și ce înseamnă compararea unei persoane care fură de la părinții săi? Un distrugător de aici poate varia de la un tâlhar obișnuit de autostradă sau un hoț de case la un incendiar (care distruge cu răutate proprietatea) sau criminal (care distruge cu răutate viața). Ideea / punctul este că furtul de la părinții tăi nu atenuează deloc crima, ci mai degrabă o agravează în ochii lui Dumnezeu și a oamenilor.
Cum poate o persoană să-și jefuiască tatăl sau mama? El le poate fura literalmente bunurile, fie că este vorba de bani din poșeta unei mame sau de un card de credit din portofelul unui tată. El poate lua unelte (scule?), alimente, bijuterii, mobilier, poze, sau multe alte lucruri fără permisiune. Dacă furtul de la un maestru este condamnat, cu cât mai mult sunt micile furturi de la un părinte (Tit 2:9-10)? Fiecare cititor înțelept va mărturisi orice astfel de păcat Tatălui său Ceresc și va face restituirea completă părinților săi, chiar dacă crima a avut loc cu zeci de ani în urmă.
Cum poate o persoană să jefuiască tatăl sau mama? El poate abuza de bunurile familiei, cum ar fi casa și mașinile; poate neglija grija pentru lucrurile care i-au dat părinții; poate risipi banii care i se dau pentru viitorul lui; poate petrece (destrăbălări / destrăbălare) la facultate în loc să facă tot ce-i mai bun din punct de vedere academic; el poate irosi averea părinților săi prin viață dezordonată (destrăbălări); el poate să crească datorii(le) pe care tatăl său trebuie să le plătească; poate strica creditul tatălui său nerambursând (a nu plăti / plăti înapoi) împrumuturile la timp; el poate jefui numele tatălui său prin purtarea lui nebună!
Cum poate o persoană să jefuiască tatăl sau mama? Poate fi leneș acasă, costându-i părinților efort și / sau cheltuieli suplimentare. El poate fi leneș din punct de vedere academic, ajungând în întârziere (piicând în urmă / rămând în urmă) pentru a-și asigura o abilitate transferabilă, costându-și părinții mai mult acum și mai târziu. El poate fi mai puțin decât cel mai bun din punct de vedere profesional, necesitând asistență părintească în viitor pe care și-l câștigă alți tineri. Acestea sunt exemple (despre) cum un copil poate ‘irosi’ (jefui) părinții (Pr 19:26).
Cum poate o persoană să jefuiască tatăl sau mama? El poate refuza / reține onoarea, serviciul / slujirea, și sprijinul pe care le merită la bătrânețe. Dumnezeu consideră zgârcenia într-un asemenea moment ca o negare a credinței Creștine și o conduită mai rea decât un necredincios (I Tim 5:8). Exemplul nobil al lui Iosif care l-a hrănit pe tatăl său Iacov în Egipt să vă fie ghid (Ge 45:9-13; 47:11-12,27-28).
Pe vremea lui Isus, Evreii răi au promis sau voiau bunurile lor la templu pentru a nu-și întreține / suporta / sprijini părinții. Domnul binecuvântat i-a condamnat pentru evlavia lor falsă și i-a acuzat / condamnat că au încălcat porunca clară a lui Dumnezeu de a onora părinții (Matei 15:1-9). Chiar dacă scopul declarat a fost dăruirea lui Dumnezeu, nu a contat în judecata lui Hristos.
Dumnezeu nu este batjocorit de asemenea proști! Vor fi judecați sever. „Nu vă amăgiți; Dumnezeu nu se lasă batjocorit; fiindcă orice seamănă un om, aceea va și secera” (Gal 6:7). „Dar dacă nu veți face astfel, iată, ați păcătuit împotriva DOMNULUI și fiți siguri că păcatul vostru vă va găsi” (Numeri 32:23). „Ochiul care își bate joc de tată și disprețuiește ascultarea de mama sa, corbii din vale îl vor smulge și acvilele tinere îl vor mânca” (Pr 30:17). Amin! Există un Dumnezeu în ceruri care nu se adresează / “închina” / apleacă copiilor voinici!
Domnul nostru Isus Hristos a fost supus părinților Săi când era copil (Luca 2:51). Și El a îngrijit cu sârguință pentru mama Sa, chiar și în timp ce expira pe cruce (Ioan 19:26-27). El nu le-a (i-a?) jefuit niciodată de nimic, și i-a onorat foarte mult pentru relația lor cu El. Fiecare cititor să ia în considerare acest exemplu nobil și să-l îndeplinească perfect împreună cu / pentri proprii părinți.
Oricine jefuiește pe tatăl său sau pe mama sa și spune: Nu este fărădelege; același este însoțitorul unui nimicitor.
Iată două păcate. Jefuirea unui tată sau a unei mame este o crimă foarte rea, pentru că copilul este deja îndatorat cu ei pentru toată viața. Dar a minimiza sau a batjocori un astfel de păcat odios este și mai rău. Dumnezeu îi va judeca pe astfel de nebuni perversi cu severitatea pe care (El) îi judecă pe ucigași.
DOMNUL Dumnezeu a poruncit: „Să nu furi” (Ex 20:15; Deut 5:19). Furtul era pedepsit cu restituiri multiple în funcție de circumstanțe. Dacă un om nu putea plăti, era vândut ca sclav pentru a o plăti prin muncă grea (Pr 6:31; Ex 22:1-4). Nu i s-a dat / oferit o cameră privată la o pensiune (casă internat?), hrănit trei mese pe zi, și nu i s-a permis să joace baschet și să citească reviste toată ziua, ca în majoritatea sistemelor penitenciare moderne.
Dar a fura de la un tată sau o mamă este un caz foarte agravat de furt. Un copil are deja o datorie perpetuă față de părinți pentru că l-a conceput, purtat, născut, antrenat / instruit, și îngrijit (I Tim 5:4). Arată o conștiință moartă și un suflet pervers. Obligația firească de a prețui părinții este respinsă, și ingratitudinea se adaugă nedreptății. Nu există nicio limită pentru răutatea la care o persoană atât de josnă va degenera în lăcomia sa profană.
Istoria patriarhilor este adesea povestea tristă a păcatelor oribile. În lumina acestui proverb, o puteți vedea pe Rahela furând idolii tatălui ei, ascunzându-i de căutarea lui, și înșelându-l cu o falsă cuviință (Geneza 31:19,34-35). Este de mirare că a murit la scurt timp după aceea cu multă durere, și destul de prematur, odată cu nașterea celui de-al doilea fiu al ei (Geneza 35:16-20)?
Dar păcătosul profan al acestui proverb nu se mulțumește să fure de la părinți. De asemenea, ridiculizează gravitatea crimei. El presupune că ceea ce au ei este al lui, și nu trebuie să simtă nicio vină pentru că l-a luat (a furat lucruri) pentru el. S-ar supăra să fie numit hoț și tâlhar, dar Domnul îl consideră pe / ca un om rău și se va comporta în consecință cu el (Pr 21:7).
În timp ce crimele domestice pot fi minimizate în unele cercuri, deoarece / fiindcă sunt doar chestiuni de familie, ele nu sunt minimalizate în cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Bărbații (oamenii) josnici ar putea să considere că nu este (chiar) o infracțiune, deoarece copiii sunt oricum moștenitori ai proprietății familiei. Pur și simplu iau devreme ceea ce vor avea până la urmă. Dar Dumnezeu și Solomon clasifică cu dreptate această persoană disprețuitoare drept tovarășul unui distrugător.
Ce este un distrugător în acest context, și ce înseamnă compararea unei persoane care fură de la părinții săi? Un distrugător de aici poate varia de la un tâlhar obișnuit de autostradă sau un hoț de case la un incendiar (care distruge cu răutate proprietatea) sau criminal (care distruge cu răutate viața). Ideea / punctul este că furtul de la părinții tăi nu atenuează deloc crima, ci mai degrabă o agravează în ochii lui Dumnezeu și a oamenilor.
Cum poate o persoană să-și jefuiască tatăl sau mama? El le poate fura literalmente bunurile, fie că este vorba de bani din poșeta unei mame sau de un card de credit din portofelul unui tată. El poate lua unelte (scule?), alimente, bijuterii, mobilier, poze, sau multe alte lucruri fără permisiune. Dacă furtul de la un maestru este condamnat, cu cât mai mult sunt micile furturi de la un părinte (Tit 2:9-10)? Fiecare cititor înțelept va mărturisi orice astfel de păcat Tatălui său Ceresc și va face restituirea completă părinților săi, chiar dacă crima a avut loc cu zeci de ani în urmă.
Cum poate o persoană să jefuiască tatăl sau mama? El poate abuza de bunurile familiei, cum ar fi casa și mașinile; poate neglija grija pentru lucrurile care i-au dat părinții; poate risipi banii care i se dau pentru viitorul lui; poate petrece (destrăbălări / destrăbălare) la facultate în loc să facă tot ce-i mai bun din punct de vedere academic; el poate irosi averea părinților săi prin viață dezordonată (destrăbălări); el poate să crească datorii(le) pe care tatăl său trebuie să le plătească; poate strica creditul tatălui său nerambursând (a nu plăti / plăti înapoi) împrumuturile la timp; el poate jefui numele tatălui său prin purtarea lui nebună!
Cum poate o persoană să jefuiască tatăl sau mama? Poate fi leneș acasă, costându-i părinților efort și / sau cheltuieli suplimentare. El poate fi leneș din punct de vedere academic, ajungând în întârziere (piicând în urmă / rămând în urmă) pentru a-și asigura o abilitate transferabilă, costându-și părinții mai mult acum și mai târziu. El poate fi mai puțin decât cel mai bun din punct de vedere profesional, necesitând asistență părintească în viitor pe care și-l câștigă alți tineri. Acestea sunt exemple (despre) cum un copil poate ‘irosi’ (jefui) părinții (Pr 19:26).
Cum poate o persoană să jefuiască tatăl sau mama? El poate refuza / reține onoarea, serviciul / slujirea, și sprijinul pe care le merită la bătrânețe. Dumnezeu consideră zgârcenia într-un asemenea moment ca o negare a credinței Creștine și o conduită mai rea decât un necredincios (I Tim 5:8). Exemplul nobil al lui Iosif care l-a hrănit pe tatăl său Iacov în Egipt să vă fie ghid (Ge 45:9-13; 47:11-12,27-28).
Pe vremea lui Isus, Evreii răi au promis sau voiau bunurile lor la templu pentru a nu-și întreține / suporta / sprijini părinții. Domnul binecuvântat i-a condamnat pentru evlavia lor falsă și i-a acuzat / condamnat că au încălcat porunca clară a lui Dumnezeu de a onora părinții (Matei 15:1-9). Chiar dacă scopul declarat a fost dăruirea lui Dumnezeu, nu a contat în judecata lui Hristos.
Dumnezeu nu este batjocorit de asemenea proști! Vor fi judecați sever. „Nu vă amăgiți; Dumnezeu nu se lasă batjocorit; fiindcă orice seamănă un om, aceea va și secera” (Gal 6:7). „Dar dacă nu veți face astfel, iată, ați păcătuit împotriva DOMNULUI și fiți siguri că păcatul vostru vă va găsi” (Numeri 32:23). „Ochiul care își bate joc de tată și disprețuiește ascultarea de mama sa, corbii din vale îl vor smulge și acvilele tinere îl vor mânca” (Pr 30:17). Amin! Există un Dumnezeu în ceruri care nu se adresează / “închina” / apleacă copiilor voinici!
Domnul nostru Isus Hristos a fost supus părinților Săi când era copil (Luca 2:51). Și El a îngrijit cu sârguință pentru mama Sa, chiar și în timp ce expira pe cruce (Ioan 19:26-27). El nu le-a (i-a?) jefuit niciodată de nimic, și i-a onorat foarte mult pentru relația lor cu El. Fiecare cititor să ia în considerare acest exemplu nobil și să-l îndeplinească perfect împreună cu / pentri proprii părinți.
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.