Cel mândru în inimă stârnește ceartă, dar cel ce își pune încrederea în DOMNUL va fi îngrășat.

Mândria provoacă lupte, dar credința aduce prosperitate. Iată două reguli ale înțelepciunii – una te salvează de conflicte și dezacorduri, și cealaltă aduce binecuvântare și succes. Acestea sunt opuse: oamenii mândri nu se încred în DOMNUL, și cei care au credință în DOMNUL nu sunt mândri. Nu puteți fi amândoi. Ești un om mândru sau un om de / al credință?

Un bărbat (om) cu o inimă mândră va fi întotdeauna în conflicte – cu mulți alții în momente diferite. Mândria nu va lăsa lucrurile să cadă, pentru că el trebuie să se răzbune. Până când va simți că a zis / dat ultimul cuvânt sau acțiune într-un dezacord, va continua să împingă, să lupte, și să nu fie de acord. Mândria nu va trece cu vederea infracțiunile minore; mândria nu va admite eroarea sau ignoranța.

Mândria nu îi va ierta cu ușurință pe cei care o caută; mândria nu va spune cu ușurință: „Îmi pare rău”; mândria nu vrea să fie corectată, și îi supără (resentimente) pe cei care încearcă să o facă. Mândria este contrariată de avantajele celorlalți, și caută să prindă orice onoare sau poziție care este în joc. Mândria nu are o apreciere simpatică / compătimitoare / simpatizantă? pentru durerea sau necazul altora.

Când o persoană are mândrie în inima sa, nu va avea relații pașnice cu ceilalți. Un soț mândru nu își va ierta soția pentru eșecurile ei minore. O soție mândră nu se va supune și nu va asculta de soțului pe care l-a ales să fie conducătorul / liderul ei. Copiii mândri nu vor onora și nu vor asculta de părinți în reguli care le încalcă libertatea sau plăcerea. Angajații mândri le detestă sarcinile dificile; membrii mândri ai bisericii sunt supărați de mustrările pastorale.

Umilința poate pune capăt oricărui conflict cedând și căutând pacea. Când o persoană este în pace cu Dumnezeu și cu ei înșiși, poate trece cu vederea ofensele altora, poate ierta cu ușurință, și poate primi corectarea. Ei știu că nu sunt importanți, așa că nu continuă să lupte. A se supune / supunerea și căutarea păcii sunt mai importante decât câștigarea zilei.

Există un alt mod de a trăi decât prin mândrie. Oameni înțelepți, oameni evlavioși, pun încrederea lor în DOMNUL. Ei nu trebuie să se protejeze / apere – DOMNUL îi va proteja. Ei nu trebuie să fie deranjați de corectarea, să se opună altora, și să lupte pentru a merge / trece înainte. DOMNUL le răsplătește credința binecuvântându-i prin puterea Lui. Omul smerit care se încrede în DOMNUL îl va depăși mereu pe omul mândru care își pune încrederea în sine. Mereu / Întotdeauna!

Grăsimea este bună, când înseamnă binecuvântările lui Dumnezeu de pace și prosperitate. Și omul care crede pe / că Dumnezeu va avea grijă de el, fără nicio luptă din partea lui, se va îngrășa. El va avea de partea lui binecuvântarea și protecția DOMNULUI. El se va bucura de pace și siguranță, în timp ce DOMNUL îl răsplătește pentru că și-a lăsat (pus) mândria (jos) și pentru că se încrede numai în El / (în)crezându-se în El.

↑