Dacă dușmanul tău este flămând, dă-i să mănânce pâine; și dacă este însetat, dă-i să bea apă;
Toți copiii lui Dumnezeu să se ridice. Iată testul tău. Îți iubești dușmanii? Îți tratezi bine dușmanii, când au nevoie? Natura ta păcătoasă se revoltă la asemenea gânduri dezinteresate / altruiste / lipsite de egosim, dar înțelepciunea din ceruri învață mai bine. Lăsați copiii adevărați ai lui Dumnezeu să se ridice.
Ce standard înalt și nobil și-a propus Solomon aici! Ce religie păgână sau carte sfântă se potrivește cu această definiție a iubirii? Omul firesc vrea să limiteze iubirea la cei care îl iubesc și să limiteze serviciul / ajutorul la cei care vor întoarce favoarea (Luca 6:32-34). Așa au pervertit Fariseii Cuvântul lui Dumnezeu și au învățat că trebuie să-i urâți pe vrăjmașii voștri (Matei 5:43).
Isus a repetat acest proverb sfânt, când a spus: „Iubește-ți dușmanii”. El v-a mustrat instinctele păcătoase și a învățat că Dumnezeu trimite ploaie și soare atât asupra dușmanilor, cât și asupra prietenilor (Matei 5:43-48). Pentru ca tu să fii ca Tatăl tău Ceresc, trebuie să faci același lucru. Trebuie să-ți iubești dușmanii tratându-i bine. Pavel, la fel, a predat și el lecția (Ro 12:17-21).
Mulți cred că Isus a predat un nou tip de neprihănire, dar Solomon a predat același adevăr cu 900 de ani mai devreme în acest proverb. Moise a predat-o cu 1500 de ani mai devreme (Ex 23:4-5). Ei greșesc cei care cred că Isus a predicat o nouă Evanghelie a iubirii – înțelepciunea și evlavia nu se schimbă. Dumnezeu și copiii Săi au tratat întotdeauna bine dușmanii. „Porunca nouă” a iubirii a fost nouă numai în accentul, exemplul, și dovezile ei (Ioan 13:34-35; I Ioan 2:7-11).
Aceștia nu sunt inamici naționali sau civili. Conform Vechiului Testament, dușmanii naționali ai Israelului urmau să fie exterminați. Conform Noului Testament, națiunile trebuie să se protejeze prin înfrângerea dușmanilor (Luca 3:14; Rom 13:4-5). Guvernele civile încă duc război pentru a-și proteja cetățenii, și încă îi pun la moarte pe infractorii capitale prin legile civile.
Această regulă nu modifică deloc autoritatea sau pedeapsa. Părinții încă mai disciplinează copiii fără să țină cont de acest proverb, pentru că nu se aplică lor. Bisericile încă îi disciplinează pe membri fără să țină cont de acest proverb, pentru că nici ei nu se aplică. Obiectul ascuțit al proverbului este modul în care fiecare om își tratează propriii dușmani personali în detrimentul ofenselor.
Porunca de a-ți iubi aproapele (vecinul) îi include pe vrăjmașii tăi. Isus a spus că întreaga lege depinde / se agață / atârnă de primele două porunci, și El a avut dreptate. Când i s-a cerut să definească aproapele unui bărbat, Isus a spus despre Bunul Samaritean care a ajutat Evreul rănit, ceea ce a fost un răspuns profund, pentru că Evreii și Samaritenii erau dușmani (Luca 10:25-37; Ioan 4:9).
Îngăduie Dumnezeu ranchiune / ranchiună și amărăciune în inima ta, când nu poți să-ți atingi dușmanii din cauza circumstanțelor? Deloc (Lev 19:18; Iacov 5:9)! Solomon chiar a învățat în altă parte că nu trebuie să te bucuri când dușmanii tăi personali au / se confruntă cu probleme (Pr 24:17). Tatăl său, David, practicase bine această regulă (Ps 35:11-16). Te întristezi când dușmanii tăi sunt tulburați? Te bucuri când dușmanii tăi sunt binecuvântați?
Este lecția o simplă interdicție a răzbunării față de inamici? Este doar un memento / amintire să dorești binele dușmanilor tăi? Nu, din ambele puncte! Depășește aceste două linii; învață performanță pozitivă. A te ruga pentru un dușman este un lucru; a-l distra (sa ai grija de el, să-l servești) este altceva!
Cum poți învăța așa ceva? Lecția este glorios de nobilă și binevoitoare, dar cine își poate schimba pofta de răzbunare a inimii pentru a-și hrăni inamicul? Ai putea la fel de bine să încerci să creezi un pământ nou / o lume nouă! Dar harul și puterea lui Dumnezeu sunt suficiente (II Corinteni 12:9; Filipeni 4:13).
De ce ar trebui să faci ceva atât de ciudat pentru instinctele tale naturale? Să fii copiii Tatălui tău din Ceruri (Matei 5:43-48), să topești sau să întristezi inima vrăjmașului tău prin bunătatea ta (Pr 25:22; Rom 12:20), să biruiești răul lor prin binele tău prin Duh (Romani 12:21), și pentru a asigura răsplata Domnului (Pr 25:22)! Ce altceva ți-ai putea dori? Binecuvântarea lui Dumnezeu este asupra celor care întorc binecuvântarea pentru blam / cenzură / critică, etc. (I Petru 3:8-11).
Ah, dragă cititor, poți să fii recunoscător / mulțumitor pentru dușmani? Dacă nu ai avea dușmani, cum ai putea să arăți caracterul și harul lui Dumnezeu Atotputernic și să câștigi binecuvântările din paragraful anterior? Pavel a învățat această lecție și s-a bucurat de ocările și persecuțiile pe care le-a îndurat și le-a biruit prin harul lui Dumnezeu (II Corinteni 12:10).
Fără să te maltrateze cineva, de exemplu un șef sau un angajator, nu-i poți arăta lui Dumnezeu nicio loialitate sau serviciu care merită laudă (I Petru 2:18-23). Perversitatea dușmanului tău este binecuvântarea ta, pentru că îți oferă ocazia să te apropii de Isus și de cer.
Examinează-te și identifică-i pe cei care sunt dușmanii tăi personali – cei care te urăsc, te folosesc cu dispreț, te blestemă, sau te persecută. Iartă-i, roagă-te pentru ei, și intenționează și plănuiește să îi ajuți într-o zonă / clipă de nevoie. O poți face prin harul Său.
Ascultă-l pe Isus spunând: „Prietene, de ce ai venit?” vrăjmașului care-l vânduse pentru câteva arginți (Matei 26:50). Isus a căutat în continuare iertare pentru soldații care L-au răstignit (Luca 23:34), și diaconul Ștefan a urmat exemplul Domnului său rugându-se pentru cei care l-au ucis cu pietre (Fapte 7:60). Poți, și vei fii ca ei?
Dar Isus a făcut mult mai mult decât aceste acte de bunătate supranaturală – El a murit pentru păcătoși când ei erau dușmanii Săi mărturisiți (Ro 5:6-10). Dragă cititor, dacă te crezi fiu al lui Dumnezeu, urmează exemplul Stăpânului tău și arată-l iubindu-ți în mod pozitiv dușmanii.
Dacă dușmanul tău este flămând, dă-i să mănânce pâine; și dacă este însetat, dă-i să bea apă;
Toți copiii lui Dumnezeu să se ridice. Iată testul tău. Îți iubești dușmanii? Îți tratezi bine dușmanii, când au nevoie? Natura ta păcătoasă se revoltă la asemenea gânduri dezinteresate / altruiste / lipsite de egosim, dar înțelepciunea din ceruri învață mai bine. Lăsați copiii adevărați ai lui Dumnezeu să se ridice.
Ce standard înalt și nobil și-a propus Solomon aici! Ce religie păgână sau carte sfântă se potrivește cu această definiție a iubirii? Omul firesc vrea să limiteze iubirea la cei care îl iubesc și să limiteze serviciul / ajutorul la cei care vor întoarce favoarea (Luca 6:32-34). Așa au pervertit Fariseii Cuvântul lui Dumnezeu și au învățat că trebuie să-i urâți pe vrăjmașii voștri (Matei 5:43).
Isus a repetat acest proverb sfânt, când a spus: „Iubește-ți dușmanii”. El v-a mustrat instinctele păcătoase și a învățat că Dumnezeu trimite ploaie și soare atât asupra dușmanilor, cât și asupra prietenilor (Matei 5:43-48). Pentru ca tu să fii ca Tatăl tău Ceresc, trebuie să faci același lucru. Trebuie să-ți iubești dușmanii tratându-i bine. Pavel, la fel, a predat și el lecția (Ro 12:17-21).
Mulți cred că Isus a predat un nou tip de neprihănire, dar Solomon a predat același adevăr cu 900 de ani mai devreme în acest proverb. Moise a predat-o cu 1500 de ani mai devreme (Ex 23:4-5). Ei greșesc cei care cred că Isus a predicat o nouă Evanghelie a iubirii – înțelepciunea și evlavia nu se schimbă. Dumnezeu și copiii Săi au tratat întotdeauna bine dușmanii. „Porunca nouă” a iubirii a fost nouă numai în accentul, exemplul, și dovezile ei (Ioan 13:34-35; I Ioan 2:7-11).
Aceștia nu sunt inamici naționali sau civili. Conform Vechiului Testament, dușmanii naționali ai Israelului urmau să fie exterminați. Conform Noului Testament, națiunile trebuie să se protejeze prin înfrângerea dușmanilor (Luca 3:14; Rom 13:4-5). Guvernele civile încă duc război pentru a-și proteja cetățenii, și încă îi pun la moarte pe infractorii capitale prin legile civile.
Această regulă nu modifică deloc autoritatea sau pedeapsa. Părinții încă mai disciplinează copiii fără să țină cont de acest proverb, pentru că nu se aplică lor. Bisericile încă îi disciplinează pe membri fără să țină cont de acest proverb, pentru că nici ei nu se aplică. Obiectul ascuțit al proverbului este modul în care fiecare om își tratează propriii dușmani personali în detrimentul ofenselor.
Porunca de a-ți iubi aproapele (vecinul) îi include pe vrăjmașii tăi. Isus a spus că întreaga lege depinde / se agață / atârnă de primele două porunci, și El a avut dreptate. Când i s-a cerut să definească aproapele unui bărbat, Isus a spus despre Bunul Samaritean care a ajutat Evreul rănit, ceea ce a fost un răspuns profund, pentru că Evreii și Samaritenii erau dușmani (Luca 10:25-37; Ioan 4:9).
Îngăduie Dumnezeu ranchiune / ranchiună și amărăciune în inima ta, când nu poți să-ți atingi dușmanii din cauza circumstanțelor? Deloc (Lev 19:18; Iacov 5:9)! Solomon chiar a învățat în altă parte că nu trebuie să te bucuri când dușmanii tăi personali au / se confruntă cu probleme (Pr 24:17). Tatăl său, David, practicase bine această regulă (Ps 35:11-16). Te întristezi când dușmanii tăi sunt tulburați? Te bucuri când dușmanii tăi sunt binecuvântați?
Este lecția o simplă interdicție a răzbunării față de inamici? Este doar un memento / amintire să dorești binele dușmanilor tăi? Nu, din ambele puncte! Depășește aceste două linii; învață performanță pozitivă. A te ruga pentru un dușman este un lucru; a-l distra (sa ai grija de el, să-l servești) este altceva!
Cum poți învăța așa ceva? Lecția este glorios de nobilă și binevoitoare, dar cine își poate schimba pofta de răzbunare a inimii pentru a-și hrăni inamicul? Ai putea la fel de bine să încerci să creezi un pământ nou / o lume nouă! Dar harul și puterea lui Dumnezeu sunt suficiente (II Corinteni 12:9; Filipeni 4:13).
De ce ar trebui să faci ceva atât de ciudat pentru instinctele tale naturale? Să fii copiii Tatălui tău din Ceruri (Matei 5:43-48), să topești sau să întristezi inima vrăjmașului tău prin bunătatea ta (Pr 25:22; Rom 12:20), să biruiești răul lor prin binele tău prin Duh (Romani 12:21), și pentru a asigura răsplata Domnului (Pr 25:22)! Ce altceva ți-ai putea dori? Binecuvântarea lui Dumnezeu este asupra celor care întorc binecuvântarea pentru blam / cenzură / critică, etc. (I Petru 3:8-11).
Ah, dragă cititor, poți să fii recunoscător / mulțumitor pentru dușmani? Dacă nu ai avea dușmani, cum ai putea să arăți caracterul și harul lui Dumnezeu Atotputernic și să câștigi binecuvântările din paragraful anterior? Pavel a învățat această lecție și s-a bucurat de ocările și persecuțiile pe care le-a îndurat și le-a biruit prin harul lui Dumnezeu (II Corinteni 12:10).
Fără să te maltrateze cineva, de exemplu un șef sau un angajator, nu-i poți arăta lui Dumnezeu nicio loialitate sau serviciu care merită laudă (I Petru 2:18-23). Perversitatea dușmanului tău este binecuvântarea ta, pentru că îți oferă ocazia să te apropii de Isus și de cer.
Examinează-te și identifică-i pe cei care sunt dușmanii tăi personali – cei care te urăsc, te folosesc cu dispreț, te blestemă, sau te persecută. Iartă-i, roagă-te pentru ei, și intenționează și plănuiește să îi ajuți într-o zonă / clipă de nevoie. O poți face prin harul Său.
Ascultă-l pe Isus spunând: „Prietene, de ce ai venit?” vrăjmașului care-l vânduse pentru câteva arginți (Matei 26:50). Isus a căutat în continuare iertare pentru soldații care L-au răstignit (Luca 23:34), și diaconul Ștefan a urmat exemplul Domnului său rugându-se pentru cei care l-au ucis cu pietre (Fapte 7:60). Poți, și vei fii ca ei?
Dar Isus a făcut mult mai mult decât aceste acte de bunătate supranaturală – El a murit pentru păcătoși când ei erau dușmanii Săi mărturisiți (Ro 5:6-10). Dragă cititor, dacă te crezi fiu al lui Dumnezeu, urmează exemplul Stăpânului tău și arată-l iubindu-ți în mod pozitiv dușmanii.
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.