Ca cel ce îți scoate haina pe vreme rece și ca oțetul pe silitră, așa este cel ce cântă cântece unei inimi îndurerate.
Aici este înțelepciunea inspirată pentru îngrijirea celor descurajați. Nu contează ce te-a învățat mama ta sau ce citești / ce ai citit într-o carte de psihologie. Iată un sfat din cer pentru a iubi oamenii care sunt răniți (ceva doare sau îi durează, au suferință, ceva îi chinuie). S-ar putea să crezi că abordarea ta veselă ar trebui să le ridice moralul (spirit, duh), dar ai putea la fel de bine să le furi haina pe vreme rece sau să strici nitrul cu oțet. Ești un mângâietor mizerabil / jalnic, și bietul tău prieten ar fi mai bine fără tine.
Dacă îți plac / iubești figurile de stil, sunt patru în acest proverb. Există două comparații, o metaforă, și un metonim de analizat. Cuvintele „inima grea” sunt un metonimie, care sunt înlocuite cu o persoană descurajată și tulburată. Este mai mult decât o inimă implicată, pentru că proverbul are de-a face cu o persoană îndurerată. Înlocuirea „inimii grele” cu persoana îndurerată scurtează propoziția, dar mărește punctul.
Cântarea cântecelor este o metaforă, care este folosită pentru a condamna orice abordare ușoară sau frivolă a unei persoane descurajate. Omul cu inima grea nu are nevoie de cineva care să-i cânte cântece. Un astfel de tratament insensibil este ca o sabie în oase(le lui). Nici nu are nevoie de superficialități, plăcere, glume, povești, comentarii banale, sau o manieră ușoară în prezența lui. De fapt, aceste abordări sunt înjositoare, iritante, și contraproductive.
Sunt la fel de înjositoare, iritante, și contraproductive precum luarea hainei unui bărbat (om) pe vreme rece. În loc să-l ajuți să se încălzească, îi furi puțina protecție pe care o avea și îl lași mai rău decât era! Ce cruzime! O abordare ușoară și frivolă este, de asemenea, la fel de contrară și contraproductivă precum distrugerea carbonatului de sodiu cu oțet, care altfel era util pentru spălare. Acestea sunt comparații, așa cum este indicat de adverbul „ca”.
Gândurile tale despre a iubi oamenii răniți sunt lipsite de valoare. Nici lui Dumnezeu, nici oamenilor nu-i pasă că ești ușor și jovial când te confrunți cu moartea și întuneric. Nici lui Dumnezeu, nici oamenilor nu-i pasă că ești optimist și vesel când alții sunt înfricoșați și îngrijorați. Te înșeli total în privința vieții, și într-o zi în curând vei regreta (Ecl 7:1-6; 12:13-14). Iată înțelepciunea inspirată: ar trebui să simpatizezi cu cei descurajați sau îndurerați. Ar trebui să plângi cu cei care plâng și să suferi cu cei care suferă (Romani 12:15; I Cor 12:26).
Un pahar de vin este o idee mult mai bună decât vorbăria ta inactivă / inutilă, întrebările nebunești, încercările de glume, optimismul ignorant, râsul de amintiri, tacticile de diversiune, sau sugestiile stupide (Pr 31:6-7). Te-ai întrebat vreodată de ce nimeni nu îți cere prezența într-un moment de nevoie? Ar trebui să vă întrebați (gândiți) despre asta. Nu te mai mira. Ei vor o simpatie plină de compasiune și inteligentă, chiar opusul abordării tale prostești și ușoare.
Când conversați ușor cu persoane înfricoșate, îndurerate, sau care suferă, acestea sunt profund rănite / răniți că durerea lor nu înseamnă nimic pentru tine. Vorbăria ta nebună le spune că nu înțelegi, că nu-ți pasă, și că îi vei uita în momentul în care vei părăsi camera. Ei nu pot să creadă că ești atât de insensibil, imatur, insensibil, și nepoliticos în cea mai mare oră de nevoie. În loc să-ți aprecieze prezența, ei abia așteaptă să pleci, astfel încât să-și găsească puțină alinare de la prietenii lor adevărați sau chiar din liniștea singurătății!
Mai presus de toți ceilalți, slujitorii lui Hristos ar trebui să aibă o manieră plină de compasiune și grijă cu cei care suferă (Evrei 5:2). Deși sunt împovărați cu multe îndatoriri și constrângeri de timp, ei nu pot trata suferințele altora într-un mod asemănător afacerilor sau formal. Ei trebuie să-și facă timp pentru a se lăsa (coboare) cu cei descurajați, să simtă durerea suferinței, să simtă pierderea celor îndurerați, să înțeleagă teama celor fricoși, sau să-și imagineze durerea celor vinovați. Este de puțină valoare să îi vizitezi eficient pe cei cu inima grea, cu rugăciuni rapide și conversații obișnuite / lejer / relaxat.
Adevărata compasiune se alătură persoanei rănite și preia frica, durerea, sau îngrijorarea pe care o simte (Evrei 13:3). Simpatia empatică este acțiunea de a te proiecta în situația altuia și de a simți circumstanțele care îl / îi afectează. Aceasta este dragostea Creștină adevărată (I Corinteni 13:4-7; 12:25-26). Orice altă abordare, de la evitarea celor care suferă până la tratarea cu ușurință a necazurilor lor, arată un spirit egoist care nu cunoaște dragostea lui Hristos. Sunteți disfuncțional din punct de vedere social, așa cum este definit de Duhul lui Dumnezeu și de înțelepciunea cerului.
Domnul Isus Hristos, singurul Om perfect pe care l-a văzut lumea, a avut mare compasiune pentru cei cu inimile grele (Matei 14:14; 20:34; Luca 7:13; Ioan 20:15). Nu le-a cântat niciodată cântece; El a luat asupra Sa durerile lor și i-a mângâiat (Is 53:4; Matei 8:17; Ioan 8:11). El se milă (se compasește) de ispitele (tale) și încercările tale în modul cel mai profund, și tu ar trebui să fii dispus și capabil să faci asta pentru alții (Ps 103:13-14; Evrei 2:17-18; 4:14-16).
Ca cel ce îți scoate haina pe vreme rece și ca oțetul pe silitră, așa este cel ce cântă cântece unei inimi îndurerate.
Aici este înțelepciunea inspirată pentru îngrijirea celor descurajați. Nu contează ce te-a învățat mama ta sau ce citești / ce ai citit într-o carte de psihologie. Iată un sfat din cer pentru a iubi oamenii care sunt răniți (ceva doare sau îi durează, au suferință, ceva îi chinuie). S-ar putea să crezi că abordarea ta veselă ar trebui să le ridice moralul (spirit, duh), dar ai putea la fel de bine să le furi haina pe vreme rece sau să strici nitrul cu oțet. Ești un mângâietor mizerabil / jalnic, și bietul tău prieten ar fi mai bine fără tine.
Dacă îți plac / iubești figurile de stil, sunt patru în acest proverb. Există două comparații, o metaforă, și un metonim de analizat. Cuvintele „inima grea” sunt un metonimie, care sunt înlocuite cu o persoană descurajată și tulburată. Este mai mult decât o inimă implicată, pentru că proverbul are de-a face cu o persoană îndurerată. Înlocuirea „inimii grele” cu persoana îndurerată scurtează propoziția, dar mărește punctul.
Cântarea cântecelor este o metaforă, care este folosită pentru a condamna orice abordare ușoară sau frivolă a unei persoane descurajate. Omul cu inima grea nu are nevoie de cineva care să-i cânte cântece. Un astfel de tratament insensibil este ca o sabie în oase(le lui). Nici nu are nevoie de superficialități, plăcere, glume, povești, comentarii banale, sau o manieră ușoară în prezența lui. De fapt, aceste abordări sunt înjositoare, iritante, și contraproductive.
Sunt la fel de înjositoare, iritante, și contraproductive precum luarea hainei unui bărbat (om) pe vreme rece. În loc să-l ajuți să se încălzească, îi furi puțina protecție pe care o avea și îl lași mai rău decât era! Ce cruzime! O abordare ușoară și frivolă este, de asemenea, la fel de contrară și contraproductivă precum distrugerea carbonatului de sodiu cu oțet, care altfel era util pentru spălare. Acestea sunt comparații, așa cum este indicat de adverbul „ca”.
Gândurile tale despre a iubi oamenii răniți sunt lipsite de valoare. Nici lui Dumnezeu, nici oamenilor nu-i pasă că ești ușor și jovial când te confrunți cu moartea și întuneric. Nici lui Dumnezeu, nici oamenilor nu-i pasă că ești optimist și vesel când alții sunt înfricoșați și îngrijorați. Te înșeli total în privința vieții, și într-o zi în curând vei regreta (Ecl 7:1-6; 12:13-14). Iată înțelepciunea inspirată: ar trebui să simpatizezi cu cei descurajați sau îndurerați. Ar trebui să plângi cu cei care plâng și să suferi cu cei care suferă (Romani 12:15; I Cor 12:26).
Un pahar de vin este o idee mult mai bună decât vorbăria ta inactivă / inutilă, întrebările nebunești, încercările de glume, optimismul ignorant, râsul de amintiri, tacticile de diversiune, sau sugestiile stupide (Pr 31:6-7). Te-ai întrebat vreodată de ce nimeni nu îți cere prezența într-un moment de nevoie? Ar trebui să vă întrebați (gândiți) despre asta. Nu te mai mira. Ei vor o simpatie plină de compasiune și inteligentă, chiar opusul abordării tale prostești și ușoare.
Când conversați ușor cu persoane înfricoșate, îndurerate, sau care suferă, acestea sunt profund rănite / răniți că durerea lor nu înseamnă nimic pentru tine. Vorbăria ta nebună le spune că nu înțelegi, că nu-ți pasă, și că îi vei uita în momentul în care vei părăsi camera. Ei nu pot să creadă că ești atât de insensibil, imatur, insensibil, și nepoliticos în cea mai mare oră de nevoie. În loc să-ți aprecieze prezența, ei abia așteaptă să pleci, astfel încât să-și găsească puțină alinare de la prietenii lor adevărați sau chiar din liniștea singurătății!
Mai presus de toți ceilalți, slujitorii lui Hristos ar trebui să aibă o manieră plină de compasiune și grijă cu cei care suferă (Evrei 5:2). Deși sunt împovărați cu multe îndatoriri și constrângeri de timp, ei nu pot trata suferințele altora într-un mod asemănător afacerilor sau formal. Ei trebuie să-și facă timp pentru a se lăsa (coboare) cu cei descurajați, să simtă durerea suferinței, să simtă pierderea celor îndurerați, să înțeleagă teama celor fricoși, sau să-și imagineze durerea celor vinovați. Este de puțină valoare să îi vizitezi eficient pe cei cu inima grea, cu rugăciuni rapide și conversații obișnuite / lejer / relaxat.
Adevărata compasiune se alătură persoanei rănite și preia frica, durerea, sau îngrijorarea pe care o simte (Evrei 13:3). Simpatia empatică este acțiunea de a te proiecta în situația altuia și de a simți circumstanțele care îl / îi afectează. Aceasta este dragostea Creștină adevărată (I Corinteni 13:4-7; 12:25-26). Orice altă abordare, de la evitarea celor care suferă până la tratarea cu ușurință a necazurilor lor, arată un spirit egoist care nu cunoaște dragostea lui Hristos. Sunteți disfuncțional din punct de vedere social, așa cum este definit de Duhul lui Dumnezeu și de înțelepciunea cerului.
Domnul Isus Hristos, singurul Om perfect pe care l-a văzut lumea, a avut mare compasiune pentru cei cu inimile grele (Matei 14:14; 20:34; Luca 7:13; Ioan 20:15). Nu le-a cântat niciodată cântece; El a luat asupra Sa durerile lor și i-a mângâiat (Is 53:4; Matei 8:17; Ioan 8:11). El se milă (se compasește) de ispitele (tale) și încercările tale în modul cel mai profund, și tu ar trebui să fii dispus și capabil să faci asta pentru alții (Ps 103:13-14; Evrei 2:17-18; 4:14-16).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.