M-au lovit, vei spune tu, și nu am fost rănit; m-au bătut și nu am simțit; când mă voi trezi? Îl voi căuta din nou.
Bețivul este nebun! El bea până când este lipsit de sens și nu poate simți durerea pe care o provoacă el însuși și ceilalți. Apoi trebuie să doarmă ore întregi sau zile pentru a scăpa de mahmureala lui mizerabilă. Dar imediat ce este treaz, merge din nou direct pentru / la sticlă. Acest proverb descrie atitudinea și acțiunile rușinoase ale bețivului, nu cuvintele sale literale.
Predicatorul te învățase deja: „Vinul este un batjocoritor, băutura tare este zgomotoasă; și oricine este înșelat cu ele nu este înțelept” (Pr 20: 1). Proverbul dinaintea ta ilustrează consecințele batjocoritoare și furioase ale beției – bărbatul (omul, sau și femeia) este rănit violent de băutură puternică și batjocorit de vin, dar intenționează să bea și mai mult, în curând.
Solomon a enumerat și necazurile bețivului: „Cine are vaiet? Cine are întristări? Cine are certuri? Cine are bolboroseli? Cine are răni fără motiv? Cine are roșeața ochilor?”(Pr. 23:29). În ciuda unor consecințe atât de sigure și mizerabile, bețivul revine din nou la mult vin (Pr 23:30). Dă-mi altul (“Mai dă-mi o băutură”), strigă insuportabilul / nesuferitul / scârbosul.
Câinii își mănâncă propria vomă, căci natura lor o cere (Pr 26:11). Porcii se întorc la tăvălirea lor în noroi (bălăcindu-se), căci natura lor o cere (II Pet 2:22). Dar bețivul nu are un astfel de instinct natural de autodistrugere, în afară de înșelăciunea păcatului și proprietățile dependente (adicție) ale alcoolului. Dumnezeu a avertizat: „Oricine este înșelat prin aceasta nu este înțelept.„ Urăște beția/e.
Acest proverb descrie problemele corporale adesea întâmpinate de bețivi. Se bag / angajează în lupte fără niciun motiv; provoacă lupte pe care altfel le-ar evita. Cade (jos) pe trepte și (de) pe scaune; au accidente auto. Dar ei simt puțin, căci sunt lipsiți de sens pentru percepția fizică, mentală, sau spirituală. Sunt pierduți într-o stupoare beată.
Deși consecințele beției sunt oribile, bețivul continuă să se bea beat. Nu se mai poate elibera, deși are o minciună în mâna dreaptă. El construiește un obicei oribil, dă loc diavolului și devine sclav al alcoolului. Ceea ce ar fi putut fi un atu este acum o gaură (ștreang, spânzurătoare; funie?) care îl sufocă încet până la moarte (Pr. 31: 6-7).
Orice dependență (adicție) este sclavia de urât, căci devine stăpânul tău care îți controlează și îți stăpânește viața, dar mai ales dependența (adicție) de păcate precum beția. Obiceiurile bune sunt un lucru bun, dar nu este bine să bei până la intoxicație. Cunoaște-ți limita, și fă acea sumă, și nu mai stăpânul tău, care să controleze și să guverneze orice băutură. Cu adevărat nu ai nevoie niciodată de alcool în vreun mod esențial, chiar dacă Dumnezeu și-a propus utilizarea moderată pentru bine (Ps 104: 14-15).
E bețivul mai prost decât alți păcătoși? Cu greu! Toate păcatele au plăcere scurtă, durere mare, și de lungă durată, și judecată veșnică. De ce oamenii iubesc și continuă în orice păcat? Există speranță pentru bețiv? Cu siguranță! Toți păcătoșii pot avea o mare speranță în Domnul Isus Hristos. Pavel a scris: „O, ce om nenorocit sunt eu. Cine mă va elibera din trupul acestei morți? Mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru”(Rom 7: 24-25).
M-au lovit, vei spune tu, și nu am fost rănit; m-au bătut și nu am simțit; când mă voi trezi? Îl voi căuta din nou.
Bețivul este nebun! El bea până când este lipsit de sens și nu poate simți durerea pe care o provoacă el însuși și ceilalți. Apoi trebuie să doarmă ore întregi sau zile pentru a scăpa de mahmureala lui mizerabilă. Dar imediat ce este treaz, merge din nou direct pentru / la sticlă. Acest proverb descrie atitudinea și acțiunile rușinoase ale bețivului, nu cuvintele sale literale.
Predicatorul te învățase deja: „Vinul este un batjocoritor, băutura tare este zgomotoasă; și oricine este înșelat cu ele nu este înțelept” (Pr 20: 1). Proverbul dinaintea ta ilustrează consecințele batjocoritoare și furioase ale beției – bărbatul (omul, sau și femeia) este rănit violent de băutură puternică și batjocorit de vin, dar intenționează să bea și mai mult, în curând.
Solomon a enumerat și necazurile bețivului: „Cine are vaiet? Cine are întristări? Cine are certuri? Cine are bolboroseli? Cine are răni fără motiv? Cine are roșeața ochilor?”(Pr. 23:29). În ciuda unor consecințe atât de sigure și mizerabile, bețivul revine din nou la mult vin (Pr 23:30). Dă-mi altul (“Mai dă-mi o băutură”), strigă insuportabilul / nesuferitul / scârbosul.
Câinii își mănâncă propria vomă, căci natura lor o cere (Pr 26:11). Porcii se întorc la tăvălirea lor în noroi (bălăcindu-se), căci natura lor o cere (II Pet 2:22). Dar bețivul nu are un astfel de instinct natural de autodistrugere, în afară de înșelăciunea păcatului și proprietățile dependente (adicție) ale alcoolului. Dumnezeu a avertizat: „Oricine este înșelat prin aceasta nu este înțelept.„ Urăște beția/e.
Acest proverb descrie problemele corporale adesea întâmpinate de bețivi. Se bag / angajează în lupte fără niciun motiv; provoacă lupte pe care altfel le-ar evita. Cade (jos) pe trepte și (de) pe scaune; au accidente auto. Dar ei simt puțin, căci sunt lipsiți de sens pentru percepția fizică, mentală, sau spirituală. Sunt pierduți într-o stupoare beată.
Deși consecințele beției sunt oribile, bețivul continuă să se bea beat. Nu se mai poate elibera, deși are o minciună în mâna dreaptă. El construiește un obicei oribil, dă loc diavolului și devine sclav al alcoolului. Ceea ce ar fi putut fi un atu este acum o gaură (ștreang, spânzurătoare; funie?) care îl sufocă încet până la moarte (Pr. 31: 6-7).
Orice dependență (adicție) este sclavia de urât, căci devine stăpânul tău care îți controlează și îți stăpânește viața, dar mai ales dependența (adicție) de păcate precum beția. Obiceiurile bune sunt un lucru bun, dar nu este bine să bei până la intoxicație. Cunoaște-ți limita, și fă acea sumă, și nu mai stăpânul tău, care să controleze și să guverneze orice băutură. Cu adevărat nu ai nevoie niciodată de alcool în vreun mod esențial, chiar dacă Dumnezeu și-a propus utilizarea moderată pentru bine (Ps 104: 14-15).
E bețivul mai prost decât alți păcătoși? Cu greu! Toate păcatele au plăcere scurtă, durere mare, și de lungă durată, și judecată veșnică. De ce oamenii iubesc și continuă în orice păcat? Există speranță pentru bețiv? Cu siguranță! Toți păcătoșii pot avea o mare speranță în Domnul Isus Hristos. Pavel a scris: „O, ce om nenorocit sunt eu. Cine mă va elibera din trupul acestei morți? Mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru”(Rom 7: 24-25).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.