Este o cursă pentru omul care mănâncă ceea ce este sfânt și după promisiuni face cercetare.
Închinarea lui Dumnezeu te poate prinde în capcană! Este foarte grav / serios; El îi va blestema pe cei care se joacă cu religia Sa (Lev 10:1-2; Mal 3:7-9). Închinarea întâmplătoare / ocazională / relaxat a marelui și înfricoșător Dumnezeu al Bibliei este inacceptabilă; El este un mare Împărat (Mal 1:14). Feriți-vă de închinarea contemporană!
Îți ții cu grijă angajamentele față de Dumnezeu? Graba, lăcomia, egoismul, sau lenea / lenevia te pot prinde în profanarea lucrurilor religioase. Puteți folosi cu îndrăzneală ceea ce aparține lui Dumnezeu, sau puteți face un jurământ pe care nu îl puteți plăti sau nu îl veți plăti. Există două păcate aici, ambele arătând nebunia ireverențioasă a Creștinilor trupești și neglijenți.
Acesta este unul dintre cele mai obscure proverbe ale lui Solomon, dar și unul dintre cele mai importante ale lui. Puteți înțelege lecția sa generală și avertismentul despre două păcate. Urmărește îndeaproape. Iată primul păcat: un om mănâncă ceva sfânt care aparține lui Dumnezeu, fie prin porunca Lui, fie prin dedicarea închinătorului. Păcatul este să folosești ceva pentru tine care este pe bună dreptate al lui Dumnezeu.
De exemplu, primele roade ale secerișului în Israel au fost ale Domnului prin poruncă (Ex 23:19), dar un om nebun ar putea să le devoreze cu lăcomie. Sau ar putea să dedice Domnului un miel printr-o jertfă de bună voie (Lev 22:23), dar din lăcomie a ales să-l mănânce el însuși. Acesta este primul păcat – a lua ceva care este al Domnului și consumândul pentru propria voastră plăcere.
Proverbul are apoi expresia „și după jurămintele de a face o anchetă”. „După” înseamnă că acest om profan își urmează devorarea cu jurăminte de a investiga chestiunea? Sau „după” înseamnă că face jurăminte religioase și nu se întreabă despre dificultatea lor decât după aceea? Ultima opțiune este interpretarea corectă, pentru că prima este fără sens.
Despre ce ar jura un om profan să se întrebe după ce a devorat partea Domnului? De ce ar jura un asemenea om profan? Ce ar jura? Despre ce s-ar întreba? Păcatul de aici este acela al jurămintelor nesăbuite, grăbite, și impulsive, un păcat destul de obișnuit, atunci când un om se gândește numai după aceea la jurământul său și la costul sau dificultatea de a-l plăti.
Înțelege acest al doilea păcat. Un om nebun și nereligios face un jurământ Domnului, și abia mai târziu se gândește dacă îl poate plăti sau nu, și apoi caută să iasă din jurământ (Ecl 5:6). Jurămintele trebuie gândite înainte de a fi făcute: nu există nicio obligație de a face jurăminte, dar există o obligație grea de a plăti toate jurămintele pe care le faci (Ecl 5:1-7).
Luați în considerare a doua frază în alt mod / într-un alt fel. Există o elipsă aici, ca în multe proverbe. O elipsă este o lipsire cuvintele care sunt înțelese de cititor. Cuvintele sunt lăsate afară pentru a evita repetarea sau pentru a adăuga forță propoziției. Elipsa de aici este „este o capcană”. Dacă le adaugi acolo unde lipsesc, vei vedea clar ambele păcate. Apoi versetul spune:
Este o cursă / capcană pentru omul care devorează ceea ce este sfânt, și este o cursă / capcană după jurămintele de a face cercetări.
Ambele acțiuni de mai sus sunt capcane pentru om, prin aceea că aduc judecata lui Dumnezeu, la fel ca și alte ispite și păcate (Pr 18:7; 22:25; 29:6,8,25). Trebuie să fii precaut în toate îndatoririle religioase pentru a te proteja de mânia unui Dumnezeu sfânt și gelos, căci chiar și în Noul Testament El acceptă doar închinarea care este plină de respect cu frică evlavioasă (Evrei 12:28-29).
Când un lucru aparține lui Dumnezeu, este sfânt (Lev 27:9,30). Nu poate fi folosit pentru tine. Și când faci un jurământ, plătești-l; căci este mai bine să nu jurăm, decât să jurăm și să nu plătim (Numeri 30:2; Deut 23:21-23; Ecl 5:1-7). Nu trebuie să căutați mai târziu o cale de a ieși dintr-un jurământ, chiar dacă jurământul va costa mai mult decât credeați, pentru că arată o inimă rea (Ps 15:4; Ecl 5:6).
Prada Ierihonului era a DOMNULUI (Ios 6:17-19), dar Acan a luat din lucrurile blestemate, așa că Israel l-a ucis cu pietre și l-a ars pe el și pe familia lui (Ios 7:16-26). Acest om lacom nu s-a putut opune devorării lucrurilor care erau sfinte DOMNULUI. A murit pentru păcatul său ireverent.
Moise a ucis cu pietre un om pentru că a pângărit / profanat Sabatul DOMNULUI, ridicând / culegând bețe în ziua sfântă a odihnei (Numeri 15:30-36). Pentru a-i aminti mereu lui Israel de precauția pe care ar trebui să o folosească în închinarea Lui, Dumnezeu i-a spus lui Moise să ceară franjuri albastre pe hainele lor (Numeri 15:37-41).
Dumnezeu l-a respins pe Saul ca rege al Israelului pentru că a oferit un sacrificiu profan, când Samuel a întârziat două minute la o întâlnire (I Sam 13:8-14). Acest om a continuat să demonstreze pentru tot restul vieții că capcana descrisă în proverbul nostru l-a înghițit cu totul.
Anania și Safira au crezut că ar putea devora o parte din jertfa lor către Domnul, dar El i-a omorât înaintea martorilor din Ierusalim (Fapte 5:1-11). În timp ce ei dețineau pământul, era al lor, dar odată ce gura lor l-a dedicat, era al Domnului.
Isus a avertizat împotriva folosirii corupte a lui Corban în Israel în timpul zilelor Sale. Evreii lacomi nu și-au susținut financiar părinții, scuzându-se spunându-le părinților lor că au dat lucrurile lui Dumnezeu (Marcu 7:9-13). Isus a condamnat această tradiție profană.
Proverbul avertizează să plătiți costul total al închinării sfântului Dumnezeu al cerului. Dacă nu o faci, îți vei prinde sufletul în vină păcătoasă și vei aduce asupra ta răzbunarea dreaptă a unui Dumnezeu gelos. Nu aduceți mai puțin decât tot ce aveți mai bun. După cum a argumentat Dumnezeu Însuși, încercați să vă înșelați guvernatorul sau agenția de colectare a impozitelor așa cum îl înșelați pe Dumnezeu (Mal 1:6-14).
Isus i-a avertizat pe ascultători să socotească costul înainte de a se angaja să fie ucenic, pentru că neplata îi va prinde în capcană și ar aduce rușine (Luca 14:25-35; Matei 10:34-39). Există sacrificii serioase pentru a-L urma pe Hristos, după cum explică textele, pe care închinătorii ocazionali le ignoră. Dacă nu ești dispus să plătești prețul întreg pe care El îl cere, nu poți fi discipolul Lui. Pentru mângâierea ta, ucenicii care se sacrifică primesc întotdeauna înapoi enorm de mult (Marcu 10:28-30).
Luați în considerare Biblia. Sunt cuvintele prețioase ale lui Dumnezeu pentru tine, și El le-a mărit / a (prea)mărit-o / înălțat-o (adică, Biblia) mai presus de și chiar Numele Său (Ps 138:2). O cinstești și o prețuiești mai presus decât de hrana necesară (Iov 23:12)? Cât de des o citești? Cu câtă rugăciune meditezi asupra ei? Sau stă nefolosită pe o masă? Cât de mult efort faci pentru a te pregăti sa o auzi predicată?
Dar (ce despre) botezul? Ai jurat o viață nouă în numele lui Isus Hristos când ai fost botezat (Romani 6:1-6; Gal 3:27; Col 3:1-4; I Petru 3:21). Trăiești în acord cu legământul botezului care l-ai făcut?
Luați în considerare biserica dvs. Îi datorezi Domnului casa Sa sfântă, care este templul Duhului Sfânt (I Cor 3:16-17; Efeseni 2:20-22; I Tim 3:15). Când Israel și-a construit mai întâi casele, El ia împiedicat financiar (Hag 1:1-11). Ajuți la construirea bisericii tale (Efeseni 4:16)? Dacă renunțați la adunări sau făcând ceea ce trebuie, sunt probleme de plătit (Evrei 10:23-31).
Dar dăruirea ta? Îi datorezi lui Dumnezeu primele roade ale oricărei creșteri (Pr 3:9). Când Israel nu a plătit, El ia acuzat de jaf și i-a blestemat (Mal 3:8-9). Tu dai / dăruiești?
Dar (ce despre) corpul tău? Este templul Duhului Sfânt (I Cor 6:15-20). Dumnezeu a creat-o și a cumpărat-o, și tu Îi datorezi trupul tău ca jertfă / sacrificiu (Romani 12:1-2). Al tău (corpul / trupul) este sfânt?
Dar (ce despre) căsnicia ta? Ai făcut jurăminte înaintea lui Dumnezeu și a martorilor. Nu căuta modalități / feluri de a ieși din căsnicia ta, căci Dumnezeu urmărește și măsoară trădarea ta (Mal 2:10-16). Ceea ce a unit Domnul, nu puteți despărți (Matei 19:3-9).
Dar (ce despre) copii? Nu sunt ai tăi – îți sunt doar împrumutați pentru câteva luni de la Dumnezeu (Ps 127:3). Îi crești în îndemnul și hrănirea Lui (Efeseni 6:4)?
Dar (ce despre) timpul? Trebuie să răscumpărați tot timpul posibil pentru a nu-ți pierde / irosi/i viața în eforturi nebunești / nesăbuite (Ps 90:12; Ef 5:6). Timpul este darul lui Dumnezeu. Îl folosești pentru a-L onora?
Ai putea cere / întreba mai mult. Cum ți-ai prins sufletul, dragă cititor? Ce folosești pentru tine care aparține Domnului? Ce ai promis, de care nu te ții?
Unde te vei închina în această duminică, Ziua Domnului? Cum te vei închina? Cât de fervent / fierbinte / înfocat și de zelos vei fi? Închinarea întâmplătoare / ocazională a marelui și înfricoșător Dumnezeu al Bibliei este inacceptabilă; El este un mare Împărat (Mal 1:14). Feriți-vă de închinarea contemporană!
Este o cursă pentru omul care mănâncă ceea ce este sfânt și după promisiuni face cercetare.
Închinarea lui Dumnezeu te poate prinde în capcană! Este foarte grav / serios; El îi va blestema pe cei care se joacă cu religia Sa (Lev 10:1-2; Mal 3:7-9). Închinarea întâmplătoare / ocazională / relaxat a marelui și înfricoșător Dumnezeu al Bibliei este inacceptabilă; El este un mare Împărat (Mal 1:14). Feriți-vă de închinarea contemporană!
Îți ții cu grijă angajamentele față de Dumnezeu? Graba, lăcomia, egoismul, sau lenea / lenevia te pot prinde în profanarea lucrurilor religioase. Puteți folosi cu îndrăzneală ceea ce aparține lui Dumnezeu, sau puteți face un jurământ pe care nu îl puteți plăti sau nu îl veți plăti. Există două păcate aici, ambele arătând nebunia ireverențioasă a Creștinilor trupești și neglijenți.
Acesta este unul dintre cele mai obscure proverbe ale lui Solomon, dar și unul dintre cele mai importante ale lui. Puteți înțelege lecția sa generală și avertismentul despre două păcate. Urmărește îndeaproape. Iată primul păcat: un om mănâncă ceva sfânt care aparține lui Dumnezeu, fie prin porunca Lui, fie prin dedicarea închinătorului. Păcatul este să folosești ceva pentru tine care este pe bună dreptate al lui Dumnezeu.
De exemplu, primele roade ale secerișului în Israel au fost ale Domnului prin poruncă (Ex 23:19), dar un om nebun ar putea să le devoreze cu lăcomie. Sau ar putea să dedice Domnului un miel printr-o jertfă de bună voie (Lev 22:23), dar din lăcomie a ales să-l mănânce el însuși. Acesta este primul păcat – a lua ceva care este al Domnului și consumândul pentru propria voastră plăcere.
Proverbul are apoi expresia „și după jurămintele de a face o anchetă”. „După” înseamnă că acest om profan își urmează devorarea cu jurăminte de a investiga chestiunea? Sau „după” înseamnă că face jurăminte religioase și nu se întreabă despre dificultatea lor decât după aceea? Ultima opțiune este interpretarea corectă, pentru că prima este fără sens.
Despre ce ar jura un om profan să se întrebe după ce a devorat partea Domnului? De ce ar jura un asemenea om profan? Ce ar jura? Despre ce s-ar întreba? Păcatul de aici este acela al jurămintelor nesăbuite, grăbite, și impulsive, un păcat destul de obișnuit, atunci când un om se gândește numai după aceea la jurământul său și la costul sau dificultatea de a-l plăti.
Înțelege acest al doilea păcat. Un om nebun și nereligios face un jurământ Domnului, și abia mai târziu se gândește dacă îl poate plăti sau nu, și apoi caută să iasă din jurământ (Ecl 5:6). Jurămintele trebuie gândite înainte de a fi făcute: nu există nicio obligație de a face jurăminte, dar există o obligație grea de a plăti toate jurămintele pe care le faci (Ecl 5:1-7).
Luați în considerare a doua frază în alt mod / într-un alt fel. Există o elipsă aici, ca în multe proverbe. O elipsă este o lipsire cuvintele care sunt înțelese de cititor. Cuvintele sunt lăsate afară pentru a evita repetarea sau pentru a adăuga forță propoziției. Elipsa de aici este „este o capcană”. Dacă le adaugi acolo unde lipsesc, vei vedea clar ambele păcate. Apoi versetul spune:
Este o cursă / capcană pentru omul care devorează ceea ce este sfânt, și este o cursă / capcană după jurămintele de a face cercetări.
Ambele acțiuni de mai sus sunt capcane pentru om, prin aceea că aduc judecata lui Dumnezeu, la fel ca și alte ispite și păcate (Pr 18:7; 22:25; 29:6,8,25). Trebuie să fii precaut în toate îndatoririle religioase pentru a te proteja de mânia unui Dumnezeu sfânt și gelos, căci chiar și în Noul Testament El acceptă doar închinarea care este plină de respect cu frică evlavioasă (Evrei 12:28-29).
Când un lucru aparține lui Dumnezeu, este sfânt (Lev 27:9,30). Nu poate fi folosit pentru tine. Și când faci un jurământ, plătești-l; căci este mai bine să nu jurăm, decât să jurăm și să nu plătim (Numeri 30:2; Deut 23:21-23; Ecl 5:1-7). Nu trebuie să căutați mai târziu o cale de a ieși dintr-un jurământ, chiar dacă jurământul va costa mai mult decât credeați, pentru că arată o inimă rea (Ps 15:4; Ecl 5:6).
Prada Ierihonului era a DOMNULUI (Ios 6:17-19), dar Acan a luat din lucrurile blestemate, așa că Israel l-a ucis cu pietre și l-a ars pe el și pe familia lui (Ios 7:16-26). Acest om lacom nu s-a putut opune devorării lucrurilor care erau sfinte DOMNULUI. A murit pentru păcatul său ireverent.
Moise a ucis cu pietre un om pentru că a pângărit / profanat Sabatul DOMNULUI, ridicând / culegând bețe în ziua sfântă a odihnei (Numeri 15:30-36). Pentru a-i aminti mereu lui Israel de precauția pe care ar trebui să o folosească în închinarea Lui, Dumnezeu i-a spus lui Moise să ceară franjuri albastre pe hainele lor (Numeri 15:37-41).
Dumnezeu l-a respins pe Saul ca rege al Israelului pentru că a oferit un sacrificiu profan, când Samuel a întârziat două minute la o întâlnire (I Sam 13:8-14). Acest om a continuat să demonstreze pentru tot restul vieții că capcana descrisă în proverbul nostru l-a înghițit cu totul.
Anania și Safira au crezut că ar putea devora o parte din jertfa lor către Domnul, dar El i-a omorât înaintea martorilor din Ierusalim (Fapte 5:1-11). În timp ce ei dețineau pământul, era al lor, dar odată ce gura lor l-a dedicat, era al Domnului.
Isus a avertizat împotriva folosirii corupte a lui Corban în Israel în timpul zilelor Sale. Evreii lacomi nu și-au susținut financiar părinții, scuzându-se spunându-le părinților lor că au dat lucrurile lui Dumnezeu (Marcu 7:9-13). Isus a condamnat această tradiție profană.
Proverbul avertizează să plătiți costul total al închinării sfântului Dumnezeu al cerului. Dacă nu o faci, îți vei prinde sufletul în vină păcătoasă și vei aduce asupra ta răzbunarea dreaptă a unui Dumnezeu gelos. Nu aduceți mai puțin decât tot ce aveți mai bun. După cum a argumentat Dumnezeu Însuși, încercați să vă înșelați guvernatorul sau agenția de colectare a impozitelor așa cum îl înșelați pe Dumnezeu (Mal 1:6-14).
Isus i-a avertizat pe ascultători să socotească costul înainte de a se angaja să fie ucenic, pentru că neplata îi va prinde în capcană și ar aduce rușine (Luca 14:25-35; Matei 10:34-39). Există sacrificii serioase pentru a-L urma pe Hristos, după cum explică textele, pe care închinătorii ocazionali le ignoră. Dacă nu ești dispus să plătești prețul întreg pe care El îl cere, nu poți fi discipolul Lui. Pentru mângâierea ta, ucenicii care se sacrifică primesc întotdeauna înapoi enorm de mult (Marcu 10:28-30).
Luați în considerare Biblia. Sunt cuvintele prețioase ale lui Dumnezeu pentru tine, și El le-a mărit / a (prea)mărit-o / înălțat-o (adică, Biblia) mai presus de și chiar Numele Său (Ps 138:2). O cinstești și o prețuiești mai presus decât de hrana necesară (Iov 23:12)? Cât de des o citești? Cu câtă rugăciune meditezi asupra ei? Sau stă nefolosită pe o masă? Cât de mult efort faci pentru a te pregăti sa o auzi predicată?
Dar (ce despre) botezul? Ai jurat o viață nouă în numele lui Isus Hristos când ai fost botezat (Romani 6:1-6; Gal 3:27; Col 3:1-4; I Petru 3:21). Trăiești în acord cu legământul botezului care l-ai făcut?
Luați în considerare biserica dvs. Îi datorezi Domnului casa Sa sfântă, care este templul Duhului Sfânt (I Cor 3:16-17; Efeseni 2:20-22; I Tim 3:15). Când Israel și-a construit mai întâi casele, El ia împiedicat financiar (Hag 1:1-11). Ajuți la construirea bisericii tale (Efeseni 4:16)? Dacă renunțați la adunări sau făcând ceea ce trebuie, sunt probleme de plătit (Evrei 10:23-31).
Dar dăruirea ta? Îi datorezi lui Dumnezeu primele roade ale oricărei creșteri (Pr 3:9). Când Israel nu a plătit, El ia acuzat de jaf și i-a blestemat (Mal 3:8-9). Tu dai / dăruiești?
Dar (ce despre) corpul tău? Este templul Duhului Sfânt (I Cor 6:15-20). Dumnezeu a creat-o și a cumpărat-o, și tu Îi datorezi trupul tău ca jertfă / sacrificiu (Romani 12:1-2). Al tău (corpul / trupul) este sfânt?
Dar (ce despre) căsnicia ta? Ai făcut jurăminte înaintea lui Dumnezeu și a martorilor. Nu căuta modalități / feluri de a ieși din căsnicia ta, căci Dumnezeu urmărește și măsoară trădarea ta (Mal 2:10-16). Ceea ce a unit Domnul, nu puteți despărți (Matei 19:3-9).
Dar (ce despre) copii? Nu sunt ai tăi – îți sunt doar împrumutați pentru câteva luni de la Dumnezeu (Ps 127:3). Îi crești în îndemnul și hrănirea Lui (Efeseni 6:4)?
Dar (ce despre) timpul? Trebuie să răscumpărați tot timpul posibil pentru a nu-ți pierde / irosi/i viața în eforturi nebunești / nesăbuite (Ps 90:12; Ef 5:6). Timpul este darul lui Dumnezeu. Îl folosești pentru a-L onora?
Ai putea cere / întreba mai mult. Cum ți-ai prins sufletul, dragă cititor? Ce folosești pentru tine care aparține Domnului? Ce ai promis, de care nu te ții?
Unde te vei închina în această duminică, Ziua Domnului? Cum te vei închina? Cât de fervent / fierbinte / înfocat și de zelos vei fi? Închinarea întâmplătoare / ocazională a marelui și înfricoșător Dumnezeu al Bibliei este inacceptabilă; El este un mare Împărat (Mal 1:14). Feriți-vă de închinarea contemporană!
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.