Cel ce muncește, muncește pentru el însuși, fiindcă gura lui poftește aceasta de la el.
De ce lucrează bărbații (oamenii) (la) un loc de muncă sau o afacere? Pentru că le place? Pentru că alții se așteaptă să o facă? Din dragoste pentru societate? Vor să ajute o întreprindere să reușească? Pentru că s-au plictisit / sunt plictisiți? Bărbații (oamenii) muncesc pentru că trebuie, și acest fapt de bază al vieții ne învață o înțelepciune sănătoasă.
O condamnare pe viață la muncă grea a fost blestemul lui Adam pentru că și-a ascultat soția mai degrabă decât pe Dumnezeu (Geneza 3:17-19). În loc să îmbrace pe îndelete (adică, să aibă grijă de Grădina Edenului) o grădină și să se bucure de o mare varietate de alimente ușoare (adică, mâncare cu ușurință produsă / aprovizionată), bărbații (oamenii) trebuie să zgârie în pământ (zgârie pământul) pentru a supraviețui. Dar indiferent dacă un om știe despre Eden sau nu, există o necesitate puternică care îl conduce / împinge la muncă grea – trebuie să muncească sau să moară de foame.
Observația lui Solomon învață înțelepciune, dacă te gândești la ea. Bărbații (oamenii) muncesc din greu dintr-o necesitate egoistă – pentru ei înșiși. Dacă nu muncesc, vor muri de foame. Aceasta este condiția omului în lume, indiferent dacă poartă guler alb sau albastru; trebuie să muncească să mănânce. Dacă nu lucrează / muncește, nu va mânca; frica de foame îl obligă să muncească în fiecare zi (Ecl 6:7).
Supraviețuirea este un puternic motivator (factor motivant, motivație) care va produce rezultate bune, cum ar fi o societate harnică, când egoismul este lăsat să se satisfacă prin muncă sârguincioasă. Chiar și legile lui Dumnezeu prin Moise au inclus raționamentul divin despre egoismul omului de a-și guverna conduita (Ex 21:20-21; Pr 27:18). Înțeles corect, egoismul este o regulă a eticii și a înțelepciunii.
O societate perversă este deranjată (are resentimente) de acest motiv minunat pentru muncă. Copiilor li se dă totul, pentru că nu fac nimic. Părinții spun: „Lasă-l să fie copil; va fi mult timp / timp destul pentru muncă mai târziu”, adică ar trebui să joace toată ziua. Ei legiferează bunăstarea, care îi înmulțește în mod misterios pe cei care au nevoie de ajutoare. Alții oferă mese bărbaților (oamenilor) prea leneși să muncească. Un guvern ar putea reduce rapid bunăstarea, crește productivitatea națională, și crește veniturile din impozite, pur și simplu pedepsind orice cetățean care adăpostește sau hrănește persoane leneșe.
Iată leacul pentru leneși – fără muncă, fără mâncare. Această regulă este înțelepciunea inspirată. Solomon știa că lenea este o problemă (Pr 6:6-11; 10:26; 12:27; 13:4; 15:19; 19:24; 21:25; 22:13; 24:30-34; 26:13-15). Este greu să-i înveți sau să forțezi tinerii proști să muncească din greu. Dar doar câteva zile fără mâncare vor produce un muncitor. Atât Solomon, cât și Pavel au susținut și au predat această regulă înțeleaptă a lui Dumnezeu care duce la o etică bună a muncii (Pr 20:4; II Tes 3:8-12).
Din această regulă provine motivul de profit din Biblie. Contrar experienței și înțelepciunii, comunismul halucinează: „De la fiecare după capacitatea lui, la fiecare după nevoia lui”. Cu toate acestea, acel vis nu a funcționat niciodată. Un om nu se va aplica niciodată cu sârguință pentru o teorie idioată care dă leneșului la fel de mult ca și harnicului, dar se va aplica cu sârguință pentru o recompensă proporțională. Lasă-l să vadă posibilitățile nesfârșite într-un sistem de piață liberă, și își va face cu mare plăcere treaba bine și își va căuta muncă suplimentară. Angajatorii înțelepți folosesc compensarea stimulente pentru a crește productivitatea angajaților și mai mult.
Înțelepciunea de aici poate fi îmbunătățită sau valorificată. Dă-i unui bărbat o soție iubitoare și copii aflați în întreținere (adică? dependenți?), și el va munci și mai mult. Doi sunt mai buni decât unul, pentru că au o răsplată pentru munca lor, printre alte beneficii (Ecl 4:9-12). Dar gurile suplimentare de hrănit ale celor pe care îi iubește mai presus de toți ceilalți de pe pământ îl vor motiva și mai mult. Cum devine un băiat (un) bărbat? Antrenament corect; fără indemnizație; loc de muncă timpuriu; căsătorie timpurie; și copil devreme!
Părinte, folosești acest proverb cu copiii tăi? Mâncatul nu este un drept, cu excepția copiilor neajutorați. Chiar și copiii mici pot face treburi (pe lângă casă), și ar trebui să li se ceară să le facă înainte de a mânca. Mulți părinți au o politică de frigider-deschis (adică, copii pot să deschidă frigiderul oricând să mănânce), care cultivează / favorizează / promovează / încurajează lenea și auto-indulgența care duce la o viață indisciplinată. Când majoritatea au crescut la ferme, acest proverb era în general practicat, pentru că toată lumea trebuia să ajute la treburi pentru a mânca.
Creștinismul învață o mare etică a muncii. Este păcat că unii Creștini sunt leneși la muncă. Orice găsești să faci profesional, fă-o cu puterea ta (Ecl 9:10; Col 3:23). Munca sârguincioasă la propria afacere este parte a sfințirii pentru un credincios (I Tesaloniceni 4:11-12). Și cei care nu le place munca grea trebuie să fie înfometați să se bucure de ea (Pr 20:4; II Tes 3:8-12), sau trebuie să fie excluși din bisericile lui Isus Hristos (II Tes 3:6,14).
Acest proverb mustră și avariție și lăcomia. Omul ambițios, obsedat de răsplata muncii grele, uită că va muri și își va lăsa averea altuia (Ecl 2:17-24; Luca 12:16-21). El adună bogății, fără să știe cine le va cheltui (Ps 39:6). Prin urmare, înțelepciunea și adevăratul succes înseamnă să înveți mulțumirea evlavioasă cu lucrurile esențiale, nu să cauți bogăția (Pr 12:9; I Tim 6:6-10). Mâncarea convenabilă este alegerea înțeleaptă (Pr 30:7-9).
Pastore, lucrezi cu sârguință în chemarea ta sfântă? Domnul Hristos te-a ales ca să înduri împietrirea ca un bun soldat (II Tim 2:3-4). Pavel a lucrat zi și noapte pentru a fi cel mai mare apostol (I Corinteni 15:10; I Tes 2:9). Sufletul tău dorește să lucreze pentru a-l auzi pe Căpitanul tău spunând: „Bravo / bun făcut / bine ai făcut, slujitor bun și credincios”? Lăsați exemplul și instrucțiunile inspirate ale lui Pavel să vă învioreze sufletul pentru împărăția lui Hristos (I Corinteni 9:16; I Tim 4:13-16).
Cititorule, sufletul tău tânjește după / pe Dumnezeu și Cuvântul Lui? Nu va fi niciodată fără harul suveran al lui Dumnezeu. Ți-ai controlat / verificat foamea și setea de dreptate (Matei 5:6)? Vă face să vă despărțiți de activitățile nebune, lumești, pentru a învăța înțelepciunea (Pr 18:1)? Trebuie să-ți stimulezi apetitul și dorința pentru laptele sincer al cuvântului (I Petru 2:1-3).
Isus a întâlnit o mare mulțime, cinci mii de bărbați plus femei și copii, care au vrut să-L facă rege, ca să le poată umple pântecele (burtele / stomacul) cu pâine și pește gratis (gratuit) (Ioan 6:15,26). El le-a spus să lucreze mai degrabă pentru hrana care dăinuie până la viața veșnică (Ioan 6:27). Lucrezi pentru tine în această chestiune crucială, cititorule? Aceasta este o muncă cu o recompensă fantastică.
Cât de mult tânjește sufletul tău la împărăția cerurilor? Isus a descris-o ca pe un om care găsește o comoară pe un câmp / teren și vinde cu bucurie tot ce avea pentru a cumpăra câmpul pentru comoara lui / ei (Matei 13:44). Ar trebui să te rogi: „Doamne, sporește dorința sufletului meu pentru Tine și lucrurile împărăției Tale, și îndreptează-mi cu ardoare munca spre ele. Amin.”
Cel ce muncește, muncește pentru el însuși, fiindcă gura lui poftește aceasta de la el.
De ce lucrează bărbații (oamenii) (la) un loc de muncă sau o afacere? Pentru că le place? Pentru că alții se așteaptă să o facă? Din dragoste pentru societate? Vor să ajute o întreprindere să reușească? Pentru că s-au plictisit / sunt plictisiți? Bărbații (oamenii) muncesc pentru că trebuie, și acest fapt de bază al vieții ne învață o înțelepciune sănătoasă.
O condamnare pe viață la muncă grea a fost blestemul lui Adam pentru că și-a ascultat soția mai degrabă decât pe Dumnezeu (Geneza 3:17-19). În loc să îmbrace pe îndelete (adică, să aibă grijă de Grădina Edenului) o grădină și să se bucure de o mare varietate de alimente ușoare (adică, mâncare cu ușurință produsă / aprovizionată), bărbații (oamenii) trebuie să zgârie în pământ (zgârie pământul) pentru a supraviețui. Dar indiferent dacă un om știe despre Eden sau nu, există o necesitate puternică care îl conduce / împinge la muncă grea – trebuie să muncească sau să moară de foame.
Observația lui Solomon învață înțelepciune, dacă te gândești la ea. Bărbații (oamenii) muncesc din greu dintr-o necesitate egoistă – pentru ei înșiși. Dacă nu muncesc, vor muri de foame. Aceasta este condiția omului în lume, indiferent dacă poartă guler alb sau albastru; trebuie să muncească să mănânce. Dacă nu lucrează / muncește, nu va mânca; frica de foame îl obligă să muncească în fiecare zi (Ecl 6:7).
Supraviețuirea este un puternic motivator (factor motivant, motivație) care va produce rezultate bune, cum ar fi o societate harnică, când egoismul este lăsat să se satisfacă prin muncă sârguincioasă. Chiar și legile lui Dumnezeu prin Moise au inclus raționamentul divin despre egoismul omului de a-și guverna conduita (Ex 21:20-21; Pr 27:18). Înțeles corect, egoismul este o regulă a eticii și a înțelepciunii.
O societate perversă este deranjată (are resentimente) de acest motiv minunat pentru muncă. Copiilor li se dă totul, pentru că nu fac nimic. Părinții spun: „Lasă-l să fie copil; va fi mult timp / timp destul pentru muncă mai târziu”, adică ar trebui să joace toată ziua. Ei legiferează bunăstarea, care îi înmulțește în mod misterios pe cei care au nevoie de ajutoare. Alții oferă mese bărbaților (oamenilor) prea leneși să muncească. Un guvern ar putea reduce rapid bunăstarea, crește productivitatea națională, și crește veniturile din impozite, pur și simplu pedepsind orice cetățean care adăpostește sau hrănește persoane leneșe.
Iată leacul pentru leneși – fără muncă, fără mâncare. Această regulă este înțelepciunea inspirată. Solomon știa că lenea este o problemă (Pr 6:6-11; 10:26; 12:27; 13:4; 15:19; 19:24; 21:25; 22:13; 24:30-34; 26:13-15). Este greu să-i înveți sau să forțezi tinerii proști să muncească din greu. Dar doar câteva zile fără mâncare vor produce un muncitor. Atât Solomon, cât și Pavel au susținut și au predat această regulă înțeleaptă a lui Dumnezeu care duce la o etică bună a muncii (Pr 20:4; II Tes 3:8-12).
Din această regulă provine motivul de profit din Biblie. Contrar experienței și înțelepciunii, comunismul halucinează: „De la fiecare după capacitatea lui, la fiecare după nevoia lui”. Cu toate acestea, acel vis nu a funcționat niciodată. Un om nu se va aplica niciodată cu sârguință pentru o teorie idioată care dă leneșului la fel de mult ca și harnicului, dar se va aplica cu sârguință pentru o recompensă proporțională. Lasă-l să vadă posibilitățile nesfârșite într-un sistem de piață liberă, și își va face cu mare plăcere treaba bine și își va căuta muncă suplimentară. Angajatorii înțelepți folosesc compensarea stimulente pentru a crește productivitatea angajaților și mai mult.
Înțelepciunea de aici poate fi îmbunătățită sau valorificată. Dă-i unui bărbat o soție iubitoare și copii aflați în întreținere (adică? dependenți?), și el va munci și mai mult. Doi sunt mai buni decât unul, pentru că au o răsplată pentru munca lor, printre alte beneficii (Ecl 4:9-12). Dar gurile suplimentare de hrănit ale celor pe care îi iubește mai presus de toți ceilalți de pe pământ îl vor motiva și mai mult. Cum devine un băiat (un) bărbat? Antrenament corect; fără indemnizație; loc de muncă timpuriu; căsătorie timpurie; și copil devreme!
Părinte, folosești acest proverb cu copiii tăi? Mâncatul nu este un drept, cu excepția copiilor neajutorați. Chiar și copiii mici pot face treburi (pe lângă casă), și ar trebui să li se ceară să le facă înainte de a mânca. Mulți părinți au o politică de frigider-deschis (adică, copii pot să deschidă frigiderul oricând să mănânce), care cultivează / favorizează / promovează / încurajează lenea și auto-indulgența care duce la o viață indisciplinată. Când majoritatea au crescut la ferme, acest proverb era în general practicat, pentru că toată lumea trebuia să ajute la treburi pentru a mânca.
Creștinismul învață o mare etică a muncii. Este păcat că unii Creștini sunt leneși la muncă. Orice găsești să faci profesional, fă-o cu puterea ta (Ecl 9:10; Col 3:23). Munca sârguincioasă la propria afacere este parte a sfințirii pentru un credincios (I Tesaloniceni 4:11-12). Și cei care nu le place munca grea trebuie să fie înfometați să se bucure de ea (Pr 20:4; II Tes 3:8-12), sau trebuie să fie excluși din bisericile lui Isus Hristos (II Tes 3:6,14).
Acest proverb mustră și avariție și lăcomia. Omul ambițios, obsedat de răsplata muncii grele, uită că va muri și își va lăsa averea altuia (Ecl 2:17-24; Luca 12:16-21). El adună bogății, fără să știe cine le va cheltui (Ps 39:6). Prin urmare, înțelepciunea și adevăratul succes înseamnă să înveți mulțumirea evlavioasă cu lucrurile esențiale, nu să cauți bogăția (Pr 12:9; I Tim 6:6-10). Mâncarea convenabilă este alegerea înțeleaptă (Pr 30:7-9).
Pastore, lucrezi cu sârguință în chemarea ta sfântă? Domnul Hristos te-a ales ca să înduri împietrirea ca un bun soldat (II Tim 2:3-4). Pavel a lucrat zi și noapte pentru a fi cel mai mare apostol (I Corinteni 15:10; I Tes 2:9). Sufletul tău dorește să lucreze pentru a-l auzi pe Căpitanul tău spunând: „Bravo / bun făcut / bine ai făcut, slujitor bun și credincios”? Lăsați exemplul și instrucțiunile inspirate ale lui Pavel să vă învioreze sufletul pentru împărăția lui Hristos (I Corinteni 9:16; I Tim 4:13-16).
Cititorule, sufletul tău tânjește după / pe Dumnezeu și Cuvântul Lui? Nu va fi niciodată fără harul suveran al lui Dumnezeu. Ți-ai controlat / verificat foamea și setea de dreptate (Matei 5:6)? Vă face să vă despărțiți de activitățile nebune, lumești, pentru a învăța înțelepciunea (Pr 18:1)? Trebuie să-ți stimulezi apetitul și dorința pentru laptele sincer al cuvântului (I Petru 2:1-3).
Isus a întâlnit o mare mulțime, cinci mii de bărbați plus femei și copii, care au vrut să-L facă rege, ca să le poată umple pântecele (burtele / stomacul) cu pâine și pește gratis (gratuit) (Ioan 6:15,26). El le-a spus să lucreze mai degrabă pentru hrana care dăinuie până la viața veșnică (Ioan 6:27). Lucrezi pentru tine în această chestiune crucială, cititorule? Aceasta este o muncă cu o recompensă fantastică.
Cât de mult tânjește sufletul tău la împărăția cerurilor? Isus a descris-o ca pe un om care găsește o comoară pe un câmp / teren și vinde cu bucurie tot ce avea pentru a cumpăra câmpul pentru comoara lui / ei (Matei 13:44). Ar trebui să te rogi: „Doamne, sporește dorința sufletului meu pentru Tine și lucrurile împărăției Tale, și îndreptează-mi cu ardoare munca spre ele. Amin.”
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.