Cel lipsit de înțelepciune disprețuiește pe aproapele său, dar un om al înțelegerii tace.
Cum vorbești despre ceilalți / alții? Îți dezvăluie caracterul și inima. Este ușor să păcătuiești cu gura ta, și există multe moduri de a face acest lucru. Poți să nu-i mai disprețuiești pe cei din jur(ul tău) și să-ți ții pacea / liniștea de comentariile critice sau negative despre ei? Un om înțelept va fi mai devreme mutat la milă și la rugăciune pentru aproapele său decât la disprețul sau sfidare de el.
Solomon a avertizat aici împotriva blasfemiei sau insultării aproapelui tău. Înțelepții nu îi disprețuiesc cu mândrie pe alții în inimile lor sau cu cuvintele. Ei vor reține cuvintele care detractează sau batjocoresc pe care proștii sau bărbații răi se grăbesc adesea să le spună / vorbească. Ei știu că toți bărbații (oamenii) sunt mai asemănători decât diferiți, așa că disprețul unul(ui) față de altul nu este justificat.
Contextul limitat este următorul proverb, care condamnă povestirea, un alt păcat verbal. „Un bârfitor dezvăluie taine, dar cel al unui duh credincios ascunde lucrul” (Pr 11:13). Povestirea înseamnă a spune ceva despre o altă persoană, chiar dacă este adevărat, care nu este nici necesar, nici util pentru reputația sa. Este un păcat foarte comun.
Vorbirea este una dintre cele mai sigure dovezi ale înțelepciunii, sau lipsa de înțelepciune. Cuvintele gurii unui om descoperă /dezvăluie inima lui în interior (Luca 6:45). Doar cantitatea de cuvinte poate dovedi fie înțelepciune, fie nebunie. „vocea unui prost se cunoaște prin mulțimea cuvintelor” (Ecl 5:3). O regulă simplă pentru înțelepciune este să-ți tai cuvintele în jumătate. Vorbește mai puțin, chiar dacă te doare!
DOMNUL, Creatorul cerului și al pământului, urăște vorbirea rea despre ceilalți, așa că El a condamnat mușcăturile, în ciuda împotrivirii / contrazicere?, ura, răutatea, jignirea, defăimarea, calomnia, umflarea, povestirea / purtarea de povești, și șoapta / șoptirea, printre alte păcate înrudite. Desigur, rareori veți auzi aceste păcate numite în public, darămite definite și condamnate. Dacă diferiți de altul, ar trebui să înțelegeți că Dumnezeu este cel care a făcut-o astfel / a făcut acest lucru (I Corinteni 4:7; 15:10).
DOMNUL consideră că vorbirea nebună / nemilos despre altul încalcă porunca a șasea împotriva uciderii. Isus a spus: „Ați auzit că s-a spus de către cei din vechime: Să nu ucizi; și oricine va ucide va fi sub amenințarea judecății. Dar eu vă spun că: Oricine este mânios fără motiv pe fratele său, va fi sub amenințarea judecății; și oricine va spune fratelui său: Raca, va fi sub amenințarea consiliului; dar oricine va spune: Nebunule, va fi sub amenințarea focului iadului” (Matei 5:21-22).
Să-ți iubești aproapele este a doua cea mai mare poruncă (Matei 22:39), aproapele tău fiind mult mai mult decât cei care locuiesc alături (vecinul tău), așa cum a dovedit Bunul Samaritean (Luca 10:29-37). Aproapeul tău se extinde până și la slujitorii altui om (Pr 30:10). Și să-ți iubești dușmanii este o poruncă înrudită (Matei 5:43-48). Deci nu ai loc de ura sau de a vorbi de rău pe / despre alții. Toți oamenii se nasc dușmănoși / urâcioși / plini de ură și urându-se / se urăsc unii pe alții în răutate și invidie (Tit 3:3), dar acum trebuie să fiți schimbați prin harul lui Hristos (Tit 3:2; Ef 4:31-32).
S-a spus: „Dacă nu poți spune nimic frumos despre ei, atunci nu spune nimic”. Perfect! Aceasta este înțelepciunea Bibliei! Exact asta ne invata proverbul! Și părinții ar trebui să impună acest lucru cu copiii față de frați, colegi de clasă, și orice alte persoane care ies în discuție. Persoanele grațioase și nobile nu îi critică pe alții.
Un leac pentru acest obicei rău este să eviți să disprețuiești pe alții în inima ta: „Nu blestema pe împărat, nici chiar în gândul tău; și nu blestema pe bogat în camera ta de culcare” (Ecl 10:20). Chiar dacă trebuie să îndreptați un alt depășit într-o greșeală, ar trebui să o faceți cu blândețe și cu frică (Gal 6:1; II Tim 2:25; Iacov 3:13; I Pet 3:15). Nici autoritatea, nici adevărul nu justifică cruzimea.
Când cineva te blestemă, amintește-ți de sfatul lui Solomon: „Nu te uita la toate cuvintele rostite; ca să nu auzi pe robul tău blestemându-te: Căci de multe ori și inima ta știe că și tu însuți ai blestemat pe alții” (Ecl 7:20-21). Întoarceți o binecuvântare pentru blestemul lor, nu răutate pentru răutate (I Petru 3:8-9). Arată-te un copil al Regelui!
Dumnezeu a trecut cu vederea multe în viața ta. S-a îndurat de tine / te-a compătimit precum un tată bun se milă de copiii lui / compătimează copilul (Ps 103:13-14). Ești în stare să-ți faci milă de (compătimești pe) alții, să treci cu vederea greșelile lor, și să-ți amintești că Dumnezeu ți-a iertat datoria de 10.000 de talanți, în timp ce ei îți datorează doar 100 de bănuți? Poți învăța să nu gândești la tine mai mult decât ar trebui (Romani 12:3)?
Isus i-a mustrat pe cei care credeau că sunt drepți / neprihăniți și îi disprețuiau pe alții prin pilda Fariseului și a vameșului (Luca 18:9-14). Mândria răutăcioasă și îngâmfarea îngâmfată sunt cele care îi fac pe cineva să disprețuiască pe alții (Romani 12:16). Este păcat că cei cărora le place să-i disprețuiască pe alții pentru paiele lor nu sunt niciodată suficient de înțelepți pentru a-și vedea propriile grinzi (Matei 7:1-5).
Sunt unii care ar trebui disprețuiți, dar nu sunt dușmanii tăi personali, ci sunt dușmanii lui Dumnezeu (Ps 139:21-22). Lista de trăsături de caracter drepte a lui David include disprețul unei persoane ticăloase în ochii tăi (Ps 15:4). Cu toate acestea, David a fost cel care l-a lăudat pe cel mai mare dușman personal al său, Saul, cu lacrimi și cuvinte pline de laudă (grațiozitate) (II Sam 1:17-27).
Cât de bun este Dumnezeu în Biblie, când îi numește pe cei cu defecte? Ghedeon a fost un om puternic, curajos și un om credincios / de credință. Samson a fost un erou în norul de martori. Și Lot era un om drept și neprihănit, al cărui suflet neprihănit era tulburat / necăjit în fiecare zi (Evrei 11:32; II Petru 2:7-9). Aici este bunătatea și mila, chiar și față de cei cu pete în istoria lor personală.
Când Isus a fost insultat / ocărât și abuzat în timpul procesului Său, El nici nu a insultat, nici nu a amenințat înapoi, când (El) ar fi putut prezice cu ușurință și în mod justificat osânda lor pământească și veșnică. Trebuie să urmezi însăși / chiar pașii exemplului Său pentru a fi un Creștin nobil care își stăpânește propria limba, chiar și atunci când suferi pe nedrept din / pe / la mâna altora (I Petru 2:18-24).
Cel lipsit de înțelepciune disprețuiește pe aproapele său, dar un om al înțelegerii tace.
Cum vorbești despre ceilalți / alții? Îți dezvăluie caracterul și inima. Este ușor să păcătuiești cu gura ta, și există multe moduri de a face acest lucru. Poți să nu-i mai disprețuiești pe cei din jur(ul tău) și să-ți ții pacea / liniștea de comentariile critice sau negative despre ei? Un om înțelept va fi mai devreme mutat la milă și la rugăciune pentru aproapele său decât la disprețul sau sfidare de el.
Solomon a avertizat aici împotriva blasfemiei sau insultării aproapelui tău. Înțelepții nu îi disprețuiesc cu mândrie pe alții în inimile lor sau cu cuvintele. Ei vor reține cuvintele care detractează sau batjocoresc pe care proștii sau bărbații răi se grăbesc adesea să le spună / vorbească. Ei știu că toți bărbații (oamenii) sunt mai asemănători decât diferiți, așa că disprețul unul(ui) față de altul nu este justificat.
Contextul limitat este următorul proverb, care condamnă povestirea, un alt păcat verbal. „Un bârfitor dezvăluie taine, dar cel al unui duh credincios ascunde lucrul” (Pr 11:13). Povestirea înseamnă a spune ceva despre o altă persoană, chiar dacă este adevărat, care nu este nici necesar, nici util pentru reputația sa. Este un păcat foarte comun.
Vorbirea este una dintre cele mai sigure dovezi ale înțelepciunii, sau lipsa de înțelepciune. Cuvintele gurii unui om descoperă /dezvăluie inima lui în interior (Luca 6:45). Doar cantitatea de cuvinte poate dovedi fie înțelepciune, fie nebunie. „vocea unui prost se cunoaște prin mulțimea cuvintelor” (Ecl 5:3). O regulă simplă pentru înțelepciune este să-ți tai cuvintele în jumătate. Vorbește mai puțin, chiar dacă te doare!
DOMNUL, Creatorul cerului și al pământului, urăște vorbirea rea despre ceilalți, așa că El a condamnat mușcăturile, în ciuda împotrivirii / contrazicere?, ura, răutatea, jignirea, defăimarea, calomnia, umflarea, povestirea / purtarea de povești, și șoapta / șoptirea, printre alte păcate înrudite. Desigur, rareori veți auzi aceste păcate numite în public, darămite definite și condamnate. Dacă diferiți de altul, ar trebui să înțelegeți că Dumnezeu este cel care a făcut-o astfel / a făcut acest lucru (I Corinteni 4:7; 15:10).
DOMNUL consideră că vorbirea nebună / nemilos despre altul încalcă porunca a șasea împotriva uciderii. Isus a spus: „Ați auzit că s-a spus de către cei din vechime: Să nu ucizi; și oricine va ucide va fi sub amenințarea judecății. Dar eu vă spun că: Oricine este mânios fără motiv pe fratele său, va fi sub amenințarea judecății; și oricine va spune fratelui său: Raca, va fi sub amenințarea consiliului; dar oricine va spune: Nebunule, va fi sub amenințarea focului iadului” (Matei 5:21-22).
Să-ți iubești aproapele este a doua cea mai mare poruncă (Matei 22:39), aproapele tău fiind mult mai mult decât cei care locuiesc alături (vecinul tău), așa cum a dovedit Bunul Samaritean (Luca 10:29-37). Aproapeul tău se extinde până și la slujitorii altui om (Pr 30:10). Și să-ți iubești dușmanii este o poruncă înrudită (Matei 5:43-48). Deci nu ai loc de ura sau de a vorbi de rău pe / despre alții. Toți oamenii se nasc dușmănoși / urâcioși / plini de ură și urându-se / se urăsc unii pe alții în răutate și invidie (Tit 3:3), dar acum trebuie să fiți schimbați prin harul lui Hristos (Tit 3:2; Ef 4:31-32).
S-a spus: „Dacă nu poți spune nimic frumos despre ei, atunci nu spune nimic”. Perfect! Aceasta este înțelepciunea Bibliei! Exact asta ne invata proverbul! Și părinții ar trebui să impună acest lucru cu copiii față de frați, colegi de clasă, și orice alte persoane care ies în discuție. Persoanele grațioase și nobile nu îi critică pe alții.
Un leac pentru acest obicei rău este să eviți să disprețuiești pe alții în inima ta: „Nu blestema pe împărat, nici chiar în gândul tău; și nu blestema pe bogat în camera ta de culcare” (Ecl 10:20). Chiar dacă trebuie să îndreptați un alt depășit într-o greșeală, ar trebui să o faceți cu blândețe și cu frică (Gal 6:1; II Tim 2:25; Iacov 3:13; I Pet 3:15). Nici autoritatea, nici adevărul nu justifică cruzimea.
Când cineva te blestemă, amintește-ți de sfatul lui Solomon: „Nu te uita la toate cuvintele rostite; ca să nu auzi pe robul tău blestemându-te: Căci de multe ori și inima ta știe că și tu însuți ai blestemat pe alții” (Ecl 7:20-21). Întoarceți o binecuvântare pentru blestemul lor, nu răutate pentru răutate (I Petru 3:8-9). Arată-te un copil al Regelui!
Dumnezeu a trecut cu vederea multe în viața ta. S-a îndurat de tine / te-a compătimit precum un tată bun se milă de copiii lui / compătimează copilul (Ps 103:13-14). Ești în stare să-ți faci milă de (compătimești pe) alții, să treci cu vederea greșelile lor, și să-ți amintești că Dumnezeu ți-a iertat datoria de 10.000 de talanți, în timp ce ei îți datorează doar 100 de bănuți? Poți învăța să nu gândești la tine mai mult decât ar trebui (Romani 12:3)?
Isus i-a mustrat pe cei care credeau că sunt drepți / neprihăniți și îi disprețuiau pe alții prin pilda Fariseului și a vameșului (Luca 18:9-14). Mândria răutăcioasă și îngâmfarea îngâmfată sunt cele care îi fac pe cineva să disprețuiască pe alții (Romani 12:16). Este păcat că cei cărora le place să-i disprețuiască pe alții pentru paiele lor nu sunt niciodată suficient de înțelepți pentru a-și vedea propriile grinzi (Matei 7:1-5).
Sunt unii care ar trebui disprețuiți, dar nu sunt dușmanii tăi personali, ci sunt dușmanii lui Dumnezeu (Ps 139:21-22). Lista de trăsături de caracter drepte a lui David include disprețul unei persoane ticăloase în ochii tăi (Ps 15:4). Cu toate acestea, David a fost cel care l-a lăudat pe cel mai mare dușman personal al său, Saul, cu lacrimi și cuvinte pline de laudă (grațiozitate) (II Sam 1:17-27).
Cât de bun este Dumnezeu în Biblie, când îi numește pe cei cu defecte? Ghedeon a fost un om puternic, curajos și un om credincios / de credință. Samson a fost un erou în norul de martori. Și Lot era un om drept și neprihănit, al cărui suflet neprihănit era tulburat / necăjit în fiecare zi (Evrei 11:32; II Petru 2:7-9). Aici este bunătatea și mila, chiar și față de cei cu pete în istoria lor personală.
Când Isus a fost insultat / ocărât și abuzat în timpul procesului Său, El nici nu a insultat, nici nu a amenințat înapoi, când (El) ar fi putut prezice cu ușurință și în mod justificat osânda lor pământească și veșnică. Trebuie să urmezi însăși / chiar pașii exemplului Său pentru a fi un Creștin nobil care își stăpânește propria limba, chiar și atunci când suferi pe nedrept din / pe / la mâna altora (I Petru 2:18-24).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.