Nu opri binele de la cei cărora li se cuvine, când stă în puterea mâinii tale să o faci.
Ești îndatorat. Și despre unele datorii, poate nu știi. Iată o regulă a înțelepciunii pentru a fi pe placul lui Dumnezeu și oamenilor. Trebuie să oferi lucruri bune celor care au nevoie de ele, atunci când poți să le faci. Datoria ta poate fi o obligație civilă, de muncă, sau financiară; sau poate fi chiar chestiunile religioase ale milei și carității. Această regulă este de asemenea învățată clar în Noul Testament (I Ioan 3:17). Ești pe deplin conștient de datoriile tale, și le plătești?
Contextul este minim, dar util (ajutător). Versetul următor spune: „Nu spune vecinului tău: Du-te și revino, și mâine îți voi da; când ai lângă tine ce îi trebuie” (Pr 3:28). Oamenii nobili și virtuoși nu vor întârzia să asigure nevoile vecinilor, atunci când aceștia sunt în situația de a-i ajuta. Nu vor amâna vecinii cu promisiuni de bunătate sau performanță viitoare. Dumnezeu și Solomon v-au învățat adevărata milă și dragoste.
Datoriile pe care le cunoașteți bine sunt plățile chiriei, cheltuielile comune, salariile pentru servicii, returnarea articolelor împrumutate, repararea proprietăților deteriorate, rambursarea plăților în exces, înlocuirea lucrurilor furate, returnarea depozitelor neutilizate, și așa mai departe. Datoria de a plăti aceste datorii la timp vine din legile Lui Dumnezeu și din regulile civile ale oamenilor (Romani 13:7-8). Gândiți-vă la modul în care Iehova a cerut o plată promptă pentru muncitori (Lev 19:13; Deut 24:14-15).
Dar există și alte datorii, care sunt create numai de cerințele milei și carității Lui Dumnezeu. Domnul a făcut atât oameni bogați, cât și săraci (Pr 22:2). Oamenii bogați nu s-au îmbogățit prin propriile abilități (Ps 75:6-7; Ecl 9:11; I Cor 4:7). Și Dumnezeu se așteaptă ca ei să împartă o parte din belșug cu cei care au mai puțin (Ps 112:9; I Tim 6:17-19). Întrucât Dumnezeu se așteaptă ca cei bogați să ia în considerare săracii, simpla nevoie a săracilor creează o obligație.
Când Dumnezeu aduce în viața ta o persoană cu nevoi legitime, și tu ai capacitatea de a îl / o ajuta, atunci ajutorul tău este cuvenit. Evlavia și înțelepciunea creează datoria. Dumnezeu așteaptă o plată pentru ei, și te va face vinovat, dacă alegi să nu plătești. De exemplu, este o obligație a cerului pentru tine să ajuți văduvele și orfanii nevoiași pe care Dumnezeu ți-i aduce în cale (Iov 29:12-13; 31:16-23; Isaia 1:17; 58:6-7; Iac. 1). :27).
Nevoile legitime sunt hrana, îmbrăcămintea, și adăpostul (Iov 31:19; Is 58:7; Ezek 18:7; Iacov 2:15-16). Și numai cei care muncesc din greu și nu irosesc bunurile merită caritate. Dacă un om nu vrea să muncească, ar trebui să moară de foame (Pr 20:4; II Tes. 3:6-12). Dacă este nebun din punct de vedere financiar, ar trebui să fie tratat la fel (Pr 18:9; 12:27; 19:10; 30:22). Bunăstarea evlavioasă a fost culegere, ceea ce a necesitat o muncă grea pentru a strânge resturi de pe câmp sau din vii (Lev 19:10; 23:22).
Creștinismul nu este comunism – de la fiecare după capacitatea lui, la fiecare după nevoia lui, până când toți sunt reduceți (reduși?) la sărăcie. Bogații se pot bucura de viața bună, dacă sunt pregătiți și dispuși să-i ajute pe cei săraci (I Tim 6:17-19; Ecl 5:18-19; 9:7-10). Dacă bogații ar da totul, ei nu și-ar putea finanța minunatele întreprinderi care îi angajează pe săraci, și săracii ar fi distruși. Comunismul este o prostie: uitați-vă la experimentele Rusiei și Chinei.
Cea mai mare parte a carității ar trebui făcută prin biserica locală, unde un pastor sau diaconii pot identifica nevoile legitime și pot proteja atât pe cei care dăruiesc, cât și pe cei care primesc de abuz sau parțialitate (Fapte 4:34-37; 6:1-3; I Tim 5:1-16). ). O astfel de dăruire publică nu încalcă regula Domnului privind secretul, deoarece El s-a opus Fariseilor care caută lauda oamenilor (Matei 6:1-4). Biblia menționează pe nume persoane și biserici care au fost dăruitori generoși (Ioan 12:3; Fapte 4:36-37; Rom 15:26; I Cor 16:15; II Cor 9:1-2; Fil 4:10-19). ; Filimon 1:4-7).
Biblia nu te învață să cauți pe săraci în alte locuri sau să simți o datorie față de ei. Dumnezeu definește obiectele milei și ale carității, nu buniștii sociali sau teleevangheliștii. Oamenii evlavioși au o datorie mai întâi față de casa credinței, unde trebuie să îngrijească sfinții săraci în propria lor biserică locală și apoi în alte locuri (biserci?) (Matei 10:42; 25:40; Fapte 2:44-45; 4:34). -35; 11:29; Rom 15:26; I Cor 16:1; II Cor 8:4; Gal 6:10; Filemon 1:5; I Pet 4:9).
Următorul tău rând de obligație este aproapele tău, chiar dacă este un necredincios. Cine este vecinul tău? Ai pus o întrebare bună, pe care alții au făcut-o încercând să-și limiteze datoria doar față de prietenii și tovarășii lor. Și are un răspuns bun de la Isus Hristos, fiul lui Solomon. Aproapeul tău este oricine are o nevoie legitimă pe care Dumnezeu, în providența Sa, îl / o aduce pe calea ta obișnuită în viață (Luca 10:25-37; Gal 6:10).
Învață de la Bunul Samaritean (Luca 10:25-37). Samariteanul și Evreul nu locuiau împreună. Ei nu se plăceau unul pe altul (Ioan 4:9; 8:48). Evreul avea o adevărată nevoie; nu îi lipsea televizorul (Luca 10:30). Samariteanul a dat întâmplător pe Evreu; nu căuta Evrei răniți (Luca 10:33). Samariteanul nu l-a subvenționat pe Evreu; l-a salvat doar din nevoia lui disperată. Aceasta este definiția Domnului de a-ți iubi aproapele.
Nicăieri Scriptura nu învață o datorie față de săracii lumii. Israel trebuia să fie generos cu proprii săraci (Ex 23:11; Deut 15:7-11). Dacă ar fi încercat să-i hrănească pe Egipteni și pe Arabi, nu ar mai fi rămas resurse pentru săracii din propria națiune. Pavel a luat cadouri peste Marea Mediterană pentru sfinții săraci din Iudeea, deși a ignorat orfelinatele din orașele din Europa și Asia de unde a strâns banii.
Cei care fac bine în societate sugerează să dăruiești fiecărei persoane sărace din fiecare colț al pământului pentru a câștiga laudele bărbaților (oamenilor), și teleevangheliștii sugerează același lucru pentru a-și construi audiența de televiziune și finanțarea. Dar dacă le-ai urma cu consecvență, nu ai mai avea nimic pentru cele două obligații pe care ți le-a dat Dumnezeu – sfinți săraci și vecini prin providență.
Biblia este înțelepciune pură. Cadourile pentru multe țări pur și simplu subvenționează și susțin nebunia guvernamentală și personală, la fel ca leneșul sau risipitorul individual condamnat mai sus. Oamenii care aleg să trăiască în deșert și să se reproducă sălbatic, acolo unde hrana și apa au lipsit întotdeauna, ar trebui să-și regândească obiceiurile guvernamentale și personale. Dumnezeu nu cere celor bogați să-și arunce averea pentru săracii lumii: ei trebuie doar să fie gata să o dea celor două obiecte de caritate ale lui Dumnezeu (I Tim 6:17-19; Gal 6:10).
Îți plătești datoriile? Le spui bieților sfinți din biserica ta că te rogi pentru ei? Ești crud! „Și dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de mâncarea zilnică, Iar unul dintre voi ar spune acestora: Plecați în pace, încălziți-vă și săturați-vă, dar nu ați da acestora cele necesare trupului, ce folos?” (Iacov 2:15-16.) „Dar oricine are bunurile lumii acesteia și vede pe fratele său prins în nevoie și își închide adâncurile compasiunii față de el, cum rămâne dragostea lui Dumnezeu în el?” (I Ioan 3:17.)
Ai grijă agresiv de părinții tăi? Dacă nu, ești în urmă cu datorii! Negi credința Creștină, dacă nu răsplătești părinților tăi pentru ceea ce au făcut pentru tine (I Tim 5:4,8). Religia Evreiască pervertită a fost cea care a respins sprijinul părinților, permițând ofrande de bunuri promise de credință pentru a-i nega pe părinți (Matei 15:4-6).
Ieși în seara asta la o masă bună? De ce să nu iei un cuplu sărac din biserica sau cartierul tău? Ascultă-l pe Iisus Hristos: „Ci, când faci un ospăț, cheamă săracii, schilozii, șchiopii, orbii; Și vei fi binecuvântat, pentru că ei nu te pot răsplăti, fiindcă tu vei fi răsplătit la învierea drepților” (Luca 14:13-14).
Fericitul (binecuvântatul) Dumnezeu al cerului nu a refuzat aleșilor Săi binele mântuirii, chiar și atunci când ei nu meritau altceva decât condamnarea și pedeapsa veșnică (Romani 5:6-10). El a dat fără plată Fiului Său unicul Său născut și orice altă binecuvântare de asemenea (Romani 8:32). Ești în stare să urmezi exemplul Lui chiar și puțin? Atunci plătiți-vă datoriile! Chiar și astăzi! Există binecuvântări în dăruire pe care doar cei care se încred în Biblie și în Isus Hristos le pot experimenta (Pr 11:24-25; Ecl 11:1; Luca 6:38; Fapte 20:35; II Cor 9:12-14).
Nu opri binele de la cei cărora li se cuvine, când stă în puterea mâinii tale să o faci.
Ești îndatorat. Și despre unele datorii, poate nu știi. Iată o regulă a înțelepciunii pentru a fi pe placul lui Dumnezeu și oamenilor. Trebuie să oferi lucruri bune celor care au nevoie de ele, atunci când poți să le faci. Datoria ta poate fi o obligație civilă, de muncă, sau financiară; sau poate fi chiar chestiunile religioase ale milei și carității. Această regulă este de asemenea învățată clar în Noul Testament (I Ioan 3:17). Ești pe deplin conștient de datoriile tale, și le plătești?
Contextul este minim, dar util (ajutător). Versetul următor spune: „Nu spune vecinului tău: Du-te și revino, și mâine îți voi da; când ai lângă tine ce îi trebuie” (Pr 3:28). Oamenii nobili și virtuoși nu vor întârzia să asigure nevoile vecinilor, atunci când aceștia sunt în situația de a-i ajuta. Nu vor amâna vecinii cu promisiuni de bunătate sau performanță viitoare. Dumnezeu și Solomon v-au învățat adevărata milă și dragoste.
Datoriile pe care le cunoașteți bine sunt plățile chiriei, cheltuielile comune, salariile pentru servicii, returnarea articolelor împrumutate, repararea proprietăților deteriorate, rambursarea plăților în exces, înlocuirea lucrurilor furate, returnarea depozitelor neutilizate, și așa mai departe. Datoria de a plăti aceste datorii la timp vine din legile Lui Dumnezeu și din regulile civile ale oamenilor (Romani 13:7-8). Gândiți-vă la modul în care Iehova a cerut o plată promptă pentru muncitori (Lev 19:13; Deut 24:14-15).
Dar există și alte datorii, care sunt create numai de cerințele milei și carității Lui Dumnezeu. Domnul a făcut atât oameni bogați, cât și săraci (Pr 22:2). Oamenii bogați nu s-au îmbogățit prin propriile abilități (Ps 75:6-7; Ecl 9:11; I Cor 4:7). Și Dumnezeu se așteaptă ca ei să împartă o parte din belșug cu cei care au mai puțin (Ps 112:9; I Tim 6:17-19). Întrucât Dumnezeu se așteaptă ca cei bogați să ia în considerare săracii, simpla nevoie a săracilor creează o obligație.
Când Dumnezeu aduce în viața ta o persoană cu nevoi legitime, și tu ai capacitatea de a îl / o ajuta, atunci ajutorul tău este cuvenit. Evlavia și înțelepciunea creează datoria. Dumnezeu așteaptă o plată pentru ei, și te va face vinovat, dacă alegi să nu plătești. De exemplu, este o obligație a cerului pentru tine să ajuți văduvele și orfanii nevoiași pe care Dumnezeu ți-i aduce în cale (Iov 29:12-13; 31:16-23; Isaia 1:17; 58:6-7; Iac. 1). :27).
Nevoile legitime sunt hrana, îmbrăcămintea, și adăpostul (Iov 31:19; Is 58:7; Ezek 18:7; Iacov 2:15-16). Și numai cei care muncesc din greu și nu irosesc bunurile merită caritate. Dacă un om nu vrea să muncească, ar trebui să moară de foame (Pr 20:4; II Tes. 3:6-12). Dacă este nebun din punct de vedere financiar, ar trebui să fie tratat la fel (Pr 18:9; 12:27; 19:10; 30:22). Bunăstarea evlavioasă a fost culegere, ceea ce a necesitat o muncă grea pentru a strânge resturi de pe câmp sau din vii (Lev 19:10; 23:22).
Creștinismul nu este comunism – de la fiecare după capacitatea lui, la fiecare după nevoia lui, până când toți sunt reduceți (reduși?) la sărăcie. Bogații se pot bucura de viața bună, dacă sunt pregătiți și dispuși să-i ajute pe cei săraci (I Tim 6:17-19; Ecl 5:18-19; 9:7-10). Dacă bogații ar da totul, ei nu și-ar putea finanța minunatele întreprinderi care îi angajează pe săraci, și săracii ar fi distruși. Comunismul este o prostie: uitați-vă la experimentele Rusiei și Chinei.
Cea mai mare parte a carității ar trebui făcută prin biserica locală, unde un pastor sau diaconii pot identifica nevoile legitime și pot proteja atât pe cei care dăruiesc, cât și pe cei care primesc de abuz sau parțialitate (Fapte 4:34-37; 6:1-3; I Tim 5:1-16). ). O astfel de dăruire publică nu încalcă regula Domnului privind secretul, deoarece El s-a opus Fariseilor care caută lauda oamenilor (Matei 6:1-4). Biblia menționează pe nume persoane și biserici care au fost dăruitori generoși (Ioan 12:3; Fapte 4:36-37; Rom 15:26; I Cor 16:15; II Cor 9:1-2; Fil 4:10-19). ; Filimon 1:4-7).
Biblia nu te învață să cauți pe săraci în alte locuri sau să simți o datorie față de ei. Dumnezeu definește obiectele milei și ale carității, nu buniștii sociali sau teleevangheliștii. Oamenii evlavioși au o datorie mai întâi față de casa credinței, unde trebuie să îngrijească sfinții săraci în propria lor biserică locală și apoi în alte locuri (biserci?) (Matei 10:42; 25:40; Fapte 2:44-45; 4:34). -35; 11:29; Rom 15:26; I Cor 16:1; II Cor 8:4; Gal 6:10; Filemon 1:5; I Pet 4:9).
Următorul tău rând de obligație este aproapele tău, chiar dacă este un necredincios. Cine este vecinul tău? Ai pus o întrebare bună, pe care alții au făcut-o încercând să-și limiteze datoria doar față de prietenii și tovarășii lor. Și are un răspuns bun de la Isus Hristos, fiul lui Solomon. Aproapeul tău este oricine are o nevoie legitimă pe care Dumnezeu, în providența Sa, îl / o aduce pe calea ta obișnuită în viață (Luca 10:25-37; Gal 6:10).
Învață de la Bunul Samaritean (Luca 10:25-37). Samariteanul și Evreul nu locuiau împreună. Ei nu se plăceau unul pe altul (Ioan 4:9; 8:48). Evreul avea o adevărată nevoie; nu îi lipsea televizorul (Luca 10:30). Samariteanul a dat întâmplător pe Evreu; nu căuta Evrei răniți (Luca 10:33). Samariteanul nu l-a subvenționat pe Evreu; l-a salvat doar din nevoia lui disperată. Aceasta este definiția Domnului de a-ți iubi aproapele.
Nicăieri Scriptura nu învață o datorie față de săracii lumii. Israel trebuia să fie generos cu proprii săraci (Ex 23:11; Deut 15:7-11). Dacă ar fi încercat să-i hrănească pe Egipteni și pe Arabi, nu ar mai fi rămas resurse pentru săracii din propria națiune. Pavel a luat cadouri peste Marea Mediterană pentru sfinții săraci din Iudeea, deși a ignorat orfelinatele din orașele din Europa și Asia de unde a strâns banii.
Cei care fac bine în societate sugerează să dăruiești fiecărei persoane sărace din fiecare colț al pământului pentru a câștiga laudele bărbaților (oamenilor), și teleevangheliștii sugerează același lucru pentru a-și construi audiența de televiziune și finanțarea. Dar dacă le-ai urma cu consecvență, nu ai mai avea nimic pentru cele două obligații pe care ți le-a dat Dumnezeu – sfinți săraci și vecini prin providență.
Biblia este înțelepciune pură. Cadourile pentru multe țări pur și simplu subvenționează și susțin nebunia guvernamentală și personală, la fel ca leneșul sau risipitorul individual condamnat mai sus. Oamenii care aleg să trăiască în deșert și să se reproducă sălbatic, acolo unde hrana și apa au lipsit întotdeauna, ar trebui să-și regândească obiceiurile guvernamentale și personale. Dumnezeu nu cere celor bogați să-și arunce averea pentru săracii lumii: ei trebuie doar să fie gata să o dea celor două obiecte de caritate ale lui Dumnezeu (I Tim 6:17-19; Gal 6:10).
Îți plătești datoriile? Le spui bieților sfinți din biserica ta că te rogi pentru ei? Ești crud! „Și dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de mâncarea zilnică, Iar unul dintre voi ar spune acestora: Plecați în pace, încălziți-vă și săturați-vă, dar nu ați da acestora cele necesare trupului, ce folos?” (Iacov 2:15-16.) „Dar oricine are bunurile lumii acesteia și vede pe fratele său prins în nevoie și își închide adâncurile compasiunii față de el, cum rămâne dragostea lui Dumnezeu în el?” (I Ioan 3:17.)
Ai grijă agresiv de părinții tăi? Dacă nu, ești în urmă cu datorii! Negi credința Creștină, dacă nu răsplătești părinților tăi pentru ceea ce au făcut pentru tine (I Tim 5:4,8). Religia Evreiască pervertită a fost cea care a respins sprijinul părinților, permițând ofrande de bunuri promise de credință pentru a-i nega pe părinți (Matei 15:4-6).
Ieși în seara asta la o masă bună? De ce să nu iei un cuplu sărac din biserica sau cartierul tău? Ascultă-l pe Iisus Hristos: „Ci, când faci un ospăț, cheamă săracii, schilozii, șchiopii, orbii; Și vei fi binecuvântat, pentru că ei nu te pot răsplăti, fiindcă tu vei fi răsplătit la învierea drepților” (Luca 14:13-14).
Fericitul (binecuvântatul) Dumnezeu al cerului nu a refuzat aleșilor Săi binele mântuirii, chiar și atunci când ei nu meritau altceva decât condamnarea și pedeapsa veșnică (Romani 5:6-10). El a dat fără plată Fiului Său unicul Său născut și orice altă binecuvântare de asemenea (Romani 8:32). Ești în stare să urmezi exemplul Lui chiar și puțin? Atunci plătiți-vă datoriile! Chiar și astăzi! Există binecuvântări în dăruire pe care doar cei care se încred în Biblie și în Isus Hristos le pot experimenta (Pr 11:24-25; Ecl 11:1; Luca 6:38; Fapte 20:35; II Cor 9:12-14).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.