Un prost își rostește toată mintea, dar un om înțelept o păstrează până mai târziu.
Nu trebuie să spui totul chiar acum. Există un timp pentru a vă reține vorbirea – și există un timp pentru a vorbi și a spune totul. Înțelepții știu ce să facă înainte de a vorbi și când să vorbească, dar proștii vărsă totul fără pregătire sau gândire.
Proștii vorbesc mult. Nu-și pot ține gura. Orice gând mic, oricât de frivol, oricât de nestudiat, oricât de nepotrivit, trebuie să iasă în grabă. Dar un om înțelept vorbește cu atenție. El nu vorbește în grabă, sau fără studiu, și nu oferă opinii ca adevăr. Își conduce gura să aleagă cuvinte înțelepte și să aștepte momentul potrivit.
Un vorbitor este un prost. Dacă vorbește arogant, grăbit, sau tare, și-a confirmat și mai mult prostia. Un prost iubește sunetul propriei voci, și crede că și alții ar trebui să-l iubească. El crede că are înțelepciune de împărtășit, și crede că alții sunt binecuvântați să-l audă. Așa că se enervează când este în cele din urmă izolat din cauza discursului său ignorant și detestabil.
Solomon a spus că există un timp pentru toate: „un timp pentru a păstra tăcere și un timp pentru a vorbi” (Ecl 3:7). Dar a cunoaște momentul potrivit necesită discreție și prudență, două ramuri ale înțelepciunii pe care prostul nu le-a luat niciodată în considerare. Atâta timp cât are aer de respirat (și o burtă plină ajută), el își va evacua creierul de mărimea unui bob de mazăre prin buze (Pr 30:22; Ecl 10:12-14).
Dacă un nebun ar putea să-și țină gura (închisă), ar fi considerat înțelept (Pr 17:27-28). Dar nu o poate face, pentru că nu a reținut niciodată cuvintele în viața lui: nu are voință și nici putere să facă asta. El trebuie să reverse idei nebunești în speranța de a-și satisface îngâmfarea agitată, dar nu se va întâmpla niciodată; când rămâne fără lucruri de spus, tot vorbește (încontinuu) (Pr 15:2).
Nu există nimic virtuos în a fi „deschis / franc / direct”. Este doar un alt cuvânt pentru un prost! Ar fi mult mai bine să păstrați acele cuvinte și să le lăsați să se dizolve în bila ficatului și să intre în curent. Ar fi mult mai bine să-i ceri Domnului să-ți pună un ceas (adică, un protector, protecție) înaintea gurii și să-ți păzească ușa buzelor (Ps 141:3). Nu vorbi!
Multe lucruri – cuvinte degeaba, murdărie, vorbe nebunești, glume, glumeală, povești, și calomnie – nu ar trebui rostite (Pr 10:18; 11:13; 25:23; Matei 12:36; Ef 5:3-5). Și multe cuvinte ridică probabilitatea păcatului (Pr 10:19; Ecl 5:3). Câte daune și dureri ar fi putut fi evitate prin reducerea cuvintelor tale (Pr 12:18)? Prin urmare, cu cât cuvintele voastre sunt mai puține, alese mai atent, și rostite mai încet, cu atât mai bine (Iacov 1:19).
Mânia unui nebun este cunoscută repede, pentru că el nu poate păstra cuvintele lui mânioase (Pr 12:16). Un prost revarsă prostii nestudite și, mai rău, opiniile sale personale; dar un om neprihănit studiază înainte de a răspunde la ceva (Pr 12:23; 13:16; 15:28). Un nebun își arată nebunia și rușinea răspunzând la o problemă chiar înainte de a o auzi pe deplin prezentată (Pr 18:13). El nu-și poate stăpâni spiritul și, astfel, se dovedește un eșec și un învins / perdant printre oameni (Pr 16:32; 25:28).
Înțelepții își înfrânează vorbirea (Pr 17:27-28). Ei studiază înainte de a răspunde (Pr 15:28). Ei vorbesc încet (Iacov 1:19). Ei își aleg cuvintele cu grijă și așteaptă momentul potrivit pentru a le spune (Pr 15:23; 24:26; 25:11). Discreția și prudența sunt paznicii înțelepciunii – ele rețin cuvintele și acțiunile până când înțelegeți clar o situație și puteți alege cu înțelepciune un răspuns evlavios (Pr 12:23; 13:16; 14:8; 16:21; 19:11; 22:3).
Înțelepții păstrează cuvintele în „până după aceea”! După ce? După ce au lăsat pasiunea să se risipească și pot vorbi cu prudență (Pr 19:11; Iacov 1:19). După ce aplică Scriptura la situație și găsesc răspunsul evlavios și caritabil (Ps 119:11; I Cor 13:4-7). După ce au studiat pentru un răspuns cu anumite cuvinte ale adevărului (Pr 15:28; 22:17-21). După ce l-au sfințit pe Domnul Dumnezeu în inimile lor (I Petru 3:15). După ce au auzit o chestiune în întregime, și cineva le-a cerut sincer răspunsul (Pr 18:13; 25:6-7).
Samson și-a rostit toată inima, și l-a costat foarte mult; nu a putut rezista provocării Dalilei de a deschide și de a ‘vărsa boabele’ (adică, a spune ce a fost în mintea și inima lui) (Judecători 16:17). Cu toate acestea, Abigail, o femeie frumoasă de bună înțelegere, a așteptat momentul potrivit pentru a-i oferi / da soțului ei o veste proastă (I Sam 25:36). Domnul i-a spus lui Samuel să-i răspundă lui Saul doar la o parte din mintea lui (I Sam 16:1-3), și când a fost la tribunal, Pavel a declarat doar o parte din relația lui cu Fariseii (Fapte 23:6).
Creștinii, pentru a fi înțelepți și a evita nebunia, trebuie să fie circumspecți în conduita lor – inspectând toate circumstanțele în toate direcțiile (Efeseni 5:15). Cuvintele lor trebuie să fie predominant pline de har, cu doar un condiment (un pic) de sare, și scopul este întotdeauna să fie edificator (Efeseni 4:29; Col 4:6). Poți să nu-ți spui toată mintea astăzi? Poți aștepta până când ai cuvintele potrivite și oportunitatea potrivită să le spui? Fie ca Domnul să te binecuvânteze.
Un prost își rostește toată mintea, dar un om înțelept o păstrează până mai târziu.
Nu trebuie să spui totul chiar acum. Există un timp pentru a vă reține vorbirea – și există un timp pentru a vorbi și a spune totul. Înțelepții știu ce să facă înainte de a vorbi și când să vorbească, dar proștii vărsă totul fără pregătire sau gândire.
Proștii vorbesc mult. Nu-și pot ține gura. Orice gând mic, oricât de frivol, oricât de nestudiat, oricât de nepotrivit, trebuie să iasă în grabă. Dar un om înțelept vorbește cu atenție. El nu vorbește în grabă, sau fără studiu, și nu oferă opinii ca adevăr. Își conduce gura să aleagă cuvinte înțelepte și să aștepte momentul potrivit.
Un vorbitor este un prost. Dacă vorbește arogant, grăbit, sau tare, și-a confirmat și mai mult prostia. Un prost iubește sunetul propriei voci, și crede că și alții ar trebui să-l iubească. El crede că are înțelepciune de împărtășit, și crede că alții sunt binecuvântați să-l audă. Așa că se enervează când este în cele din urmă izolat din cauza discursului său ignorant și detestabil.
Solomon a spus că există un timp pentru toate: „un timp pentru a păstra tăcere și un timp pentru a vorbi” (Ecl 3:7). Dar a cunoaște momentul potrivit necesită discreție și prudență, două ramuri ale înțelepciunii pe care prostul nu le-a luat niciodată în considerare. Atâta timp cât are aer de respirat (și o burtă plină ajută), el își va evacua creierul de mărimea unui bob de mazăre prin buze (Pr 30:22; Ecl 10:12-14).
Dacă un nebun ar putea să-și țină gura (închisă), ar fi considerat înțelept (Pr 17:27-28). Dar nu o poate face, pentru că nu a reținut niciodată cuvintele în viața lui: nu are voință și nici putere să facă asta. El trebuie să reverse idei nebunești în speranța de a-și satisface îngâmfarea agitată, dar nu se va întâmpla niciodată; când rămâne fără lucruri de spus, tot vorbește (încontinuu) (Pr 15:2).
Nu există nimic virtuos în a fi „deschis / franc / direct”. Este doar un alt cuvânt pentru un prost! Ar fi mult mai bine să păstrați acele cuvinte și să le lăsați să se dizolve în bila ficatului și să intre în curent. Ar fi mult mai bine să-i ceri Domnului să-ți pună un ceas (adică, un protector, protecție) înaintea gurii și să-ți păzească ușa buzelor (Ps 141:3). Nu vorbi!
Multe lucruri – cuvinte degeaba, murdărie, vorbe nebunești, glume, glumeală, povești, și calomnie – nu ar trebui rostite (Pr 10:18; 11:13; 25:23; Matei 12:36; Ef 5:3-5). Și multe cuvinte ridică probabilitatea păcatului (Pr 10:19; Ecl 5:3). Câte daune și dureri ar fi putut fi evitate prin reducerea cuvintelor tale (Pr 12:18)? Prin urmare, cu cât cuvintele voastre sunt mai puține, alese mai atent, și rostite mai încet, cu atât mai bine (Iacov 1:19).
Mânia unui nebun este cunoscută repede, pentru că el nu poate păstra cuvintele lui mânioase (Pr 12:16). Un prost revarsă prostii nestudite și, mai rău, opiniile sale personale; dar un om neprihănit studiază înainte de a răspunde la ceva (Pr 12:23; 13:16; 15:28). Un nebun își arată nebunia și rușinea răspunzând la o problemă chiar înainte de a o auzi pe deplin prezentată (Pr 18:13). El nu-și poate stăpâni spiritul și, astfel, se dovedește un eșec și un învins / perdant printre oameni (Pr 16:32; 25:28).
Înțelepții își înfrânează vorbirea (Pr 17:27-28). Ei studiază înainte de a răspunde (Pr 15:28). Ei vorbesc încet (Iacov 1:19). Ei își aleg cuvintele cu grijă și așteaptă momentul potrivit pentru a le spune (Pr 15:23; 24:26; 25:11). Discreția și prudența sunt paznicii înțelepciunii – ele rețin cuvintele și acțiunile până când înțelegeți clar o situație și puteți alege cu înțelepciune un răspuns evlavios (Pr 12:23; 13:16; 14:8; 16:21; 19:11; 22:3).
Înțelepții păstrează cuvintele în „până după aceea”! După ce? După ce au lăsat pasiunea să se risipească și pot vorbi cu prudență (Pr 19:11; Iacov 1:19). După ce aplică Scriptura la situație și găsesc răspunsul evlavios și caritabil (Ps 119:11; I Cor 13:4-7). După ce au studiat pentru un răspuns cu anumite cuvinte ale adevărului (Pr 15:28; 22:17-21). După ce l-au sfințit pe Domnul Dumnezeu în inimile lor (I Petru 3:15). După ce au auzit o chestiune în întregime, și cineva le-a cerut sincer răspunsul (Pr 18:13; 25:6-7).
Samson și-a rostit toată inima, și l-a costat foarte mult; nu a putut rezista provocării Dalilei de a deschide și de a ‘vărsa boabele’ (adică, a spune ce a fost în mintea și inima lui) (Judecători 16:17). Cu toate acestea, Abigail, o femeie frumoasă de bună înțelegere, a așteptat momentul potrivit pentru a-i oferi / da soțului ei o veste proastă (I Sam 25:36). Domnul i-a spus lui Samuel să-i răspundă lui Saul doar la o parte din mintea lui (I Sam 16:1-3), și când a fost la tribunal, Pavel a declarat doar o parte din relația lui cu Fariseii (Fapte 23:6).
Creștinii, pentru a fi înțelepți și a evita nebunia, trebuie să fie circumspecți în conduita lor – inspectând toate circumstanțele în toate direcțiile (Efeseni 5:15). Cuvintele lor trebuie să fie predominant pline de har, cu doar un condiment (un pic) de sare, și scopul este întotdeauna să fie edificator (Efeseni 4:29; Col 4:6). Poți să nu-ți spui toată mintea astăzi? Poți aștepta până când ai cuvintele potrivite și oportunitatea potrivită să le spui? Fie ca Domnul să te binecuvânteze.
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.