Altul să te laude și nu gura ta; un străin și nu buzele tale.
Nu vorbi despre tine. Evitați asta pe cât posibil. Deși este ușor să cazi în acest obicei, să vorbești despre tine nu este deloc grațios. Nu vei crește în favoarea lui Dumnezeu sau a oamenilor care o fac.
Nu vorbi despre serviciul tău / meseria ta, sănătatea ta, familia ta, casa ta, sau orice altceva care este al tău. Gândește-te și vorbește despre alții și despre lucrurile lor. Pune întrebări despre ei, în loc să spui despre situația ta, dificultăți, abilități, binecuvântări, sau onoruri. Prea multă miere va îmbolnăvi o persoană, și autopromovarea sau autolauda este, de asemenea, dezgustător / revoltător (Pr 25:27).
Iată o diferență cheie între oamenii grațioși și odioși. O femeie odioasă este un maestru în a introduce opiniile, experiențele, expertiza, și presupusa ei înțelepciune. Dar o femeie grațioasă nu vorbește niciodată despre ea însăși. Ea întreabă mereu cu sinceritate despre bunăstarea celorlalți. Lauda lui Dumnezeu pentru / despre tine contează, nu a ta (II Corinteni 10:18).
Oamenii odioși sunt răniți dacă nu îi lăudați suficient, dacă nu puneți suficiente întrebări despre ei, și dacă nu ascultați cu atenție să vă spună despre viața lor. Acest egoism incredibil este obositor și revoltător. Dar oamenii plini de har / grațiozitate, neglijându-se pe ei înșiși și lucrurile lor, întreabă mereu despre alții, îi urmăresc / căuta mereu, și îi laudă mereu.
Pavel a spus astfel: „Nu faceți nimic prin ceartă sau glorie deșartă, ci, în umilința minții, toți să stimeze pe alții mai presus de ei înșiși. Nu priviți fiecare spre propriile lucruri, ci fiecare și spre cele ale altora” (Filipeni 2:3-4). Apoi L-a descris pe Isus murind în această lume ca fiind cel mai bun caz de smerenie și de onoare eventuală a lui Dumnezeu (Filipeni 2:5-11).
Dragostea adevărată este definită perfect în I Corinteni 13:4-7, unde cincisprezece fraze minunate definesc caritatea. Aceste patru fraze se referă la acest proverb: „nu se laudă, nu este umflat(ă), nu se poartă necuviincios, și nu se caută pe sine”. A te lăuda este lăudarea; a fi umflat este gândire vanitoasă / deșartă; a nu te comporta nepotrivit este o conduită plină de bunăvoință și politicoasă; și a nu se căuta pe sine înseamnă să fii mai interesat de lucrurile altora.
Isus (ne-)a învățat: „Când ești invitat de cineva la nuntă, nu te așeza în locul de cinste; ca nu cumva, unul mai demn de cinste decât tine să fie invitat de el; Și cel ce te-a invitat pe tine și pe el, venind, îți spune: Dă acestuia locul; și atunci începi cu rușine să iei ultimul loc. Ci, când ești invitat, du-te și așază-te pe ultimul loc; ca, pe când vine cel ce te-a invitat, să îți spună: Prietene, urcă-te mai sus; atunci tu vei avea glorie înaintea celor ce stau la masă cu tine” (Luca 14:8-10; Pr 25:6-7).
Lauda de sine, sau lăudarea, este justificată doar în situații extreme de apărare a unei slujbe sau a Evangheliei Creștine. Moise s-a apărat împotriva răzvrătitului Core și a prinților lui Israel (Nu 16:15). Samuel s-a îndreptățit / justificat în fața lui Israel pentru a-i condamna pentru că și-au căutat un rege (I Sam 12:1-5), și Pavel s-a lăudat cu mult către Corint pentru a-și apăra funcția apostolică (II Corinteni 11:10-12; 12:11). Dar Iov a greșit, pentru că nu avea nevoie de ea (auto-lăudare) (Iov 32:1-2).
Acest proverb nu se aplică CV-urilor sau interviurilor; angajatorii trebuie să vă cunoască abilitățile, pregătirea / antrenamentul, și realizările. Când David a aplicat pentru o slujbă mare, a intrat în detalii despre isprăvile sale (I Sam 17:33-37). Elihu știa că ar trebui să spună cunoștințele sale superioare lui Iov mai în vârstă și celor trei prieteni ai săi, dându-i lui Dumnezeu gloria (Iov 32:6-14; 36:1-5). Daniel și trei prieteni l-au impresionat pe Nebucadnețar în interviul lor (Daniel 1:17-21).
Un nume bun este un scop nobil, dacă este făcut din motive corecte (Pr 22:1). Dar autopromovarea este disprețuitoare și aduce rușine. Protecția față de acest păcat presupune / merită / cere să te examinezi după percepția și opiniile celorlalți. Nu contează dacă crezi că nu ești un autopromotor, dacă alții cred că ești! Și acest lucru este mai ales / în special adevărat, dacă Domnul crede că ești!
A merita laudele bărbaților (oamenilor) este un lucru, dar a încerca să o obții lăudându-te pe tine însuți este dezgustător. Timotei și Dimitrie aveau o mare reputație, și meritau să fie lăudați (II Cor 8:18; III Ioan 1:12). Dar un semn / trăsătura pe care l-au avut acești bărbați, poți fi sigur, a fost lipsa totală de autopromovare. Ar trebui să-ți dorești o astfel de reputație nobilă, dar singura modalitate dreaptă de a obține laudele altora este să o câștigi. Dacă bărbații (oamenii) nu te laudă, există un motiv!
Evită „complimentele din spate” / “pe ușa din spate”, care sunt încercări slabe de a-L credita pe Dumnezeu pentru abilitățile sau realizările tale. Accentul este mai mult pe tine decât pe Domnul. Sportivii Americani sunt celebri / faimoși / vestiți pentru aceasta: „Vreau să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat atâtea abilități!” Concluzia este lauda de sine indirectă, care nu este nici slăvitoare pentru Dumnezeu și nici încurajătoare pentru oameni.
Știi să eviți pe cât posibil „eu” în corespondență? Trebuie să fii chemat / numit după titlul postului sau educațional, chiar dacă ai câștigat / meritat? Isus și Elihu au avertizat împotriva acestei mândrii publice, în special a titlurilor religioase (Matei 23:5-12; Iov 32:21-22). Dacă toate cuvintele provin din gânduri din inimă, poți să nu te mai gândești atât de mult la tine (Matei 12:34)?
Vorbești prea mult despre tine? Ești amabil / grațios sau odios? Cum poți să spui? Ușor! Cât de mult își doresc alții să fie în preajma ta? Câți prieteni ai? Compania dumneavoastră este căutată sau evitată? Această măsură este dureroasă, dar este exactă. Dacă arătați Creștinismul real prin interes sincer față de ceilalți mult mai presus de voi, ei se vor aduna la voi / pe lângă tine.
Părinte, învață-ți copiii înțelepciunea și virtutea de a nu vorbi despre ei înșiși. Învață-i harul de a întreba despre ceilalți cât mai mult posibil. Veți face mai mult pentru succesul lor în fața lui Dumnezeu și a oamenilor decât pentru a obține scorul maxim în orice curs academic. Le puteți oferi cu ușurință sarcini să pună întrebări și să învețe cât mai multe despre ceilalți.
Religia lui Dumnezeu are două porunci – iubiți-L pe Dumnezeu și iubiți-vă aproapele / vecinul. Ce lipsește? Tu lipsești! Dacă poți învăța să-i iubești pe alții la fel de mult cum te iubești pe tine însuți, vei fi mare înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Dar această generație este suficient de perversă pentru a preda de fapt ereziile distructive ale iubirii de sine și stimei de sine. Nu e de mirare că se laudă pe ei înșiși!
Isus nu și-a ridicat niciodată vocea pe străzi, și nu a căutat niciodată ca alții să-L laude, deși merită asta mai mult decât orice om (Matei 8:4; 12:19; 16:20)! Deși El a fost Fiul lui Dumnezeu, El a dat un exemplu perfect pentru tine. Viața lui a fost dedicată în totalitate slujirii lui Dumnezeu și altora / alții, ceea ce ar trebui să vă controleze vorbirea și acțiunile în orice moment / întotdeauna.
Altul să te laude și nu gura ta; un străin și nu buzele tale.
Nu vorbi despre tine. Evitați asta pe cât posibil. Deși este ușor să cazi în acest obicei, să vorbești despre tine nu este deloc grațios. Nu vei crește în favoarea lui Dumnezeu sau a oamenilor care o fac.
Nu vorbi despre serviciul tău / meseria ta, sănătatea ta, familia ta, casa ta, sau orice altceva care este al tău. Gândește-te și vorbește despre alții și despre lucrurile lor. Pune întrebări despre ei, în loc să spui despre situația ta, dificultăți, abilități, binecuvântări, sau onoruri. Prea multă miere va îmbolnăvi o persoană, și autopromovarea sau autolauda este, de asemenea, dezgustător / revoltător (Pr 25:27).
Iată o diferență cheie între oamenii grațioși și odioși. O femeie odioasă este un maestru în a introduce opiniile, experiențele, expertiza, și presupusa ei înțelepciune. Dar o femeie grațioasă nu vorbește niciodată despre ea însăși. Ea întreabă mereu cu sinceritate despre bunăstarea celorlalți. Lauda lui Dumnezeu pentru / despre tine contează, nu a ta (II Corinteni 10:18).
Oamenii odioși sunt răniți dacă nu îi lăudați suficient, dacă nu puneți suficiente întrebări despre ei, și dacă nu ascultați cu atenție să vă spună despre viața lor. Acest egoism incredibil este obositor și revoltător. Dar oamenii plini de har / grațiozitate, neglijându-se pe ei înșiși și lucrurile lor, întreabă mereu despre alții, îi urmăresc / căuta mereu, și îi laudă mereu.
Pavel a spus astfel: „Nu faceți nimic prin ceartă sau glorie deșartă, ci, în umilința minții, toți să stimeze pe alții mai presus de ei înșiși. Nu priviți fiecare spre propriile lucruri, ci fiecare și spre cele ale altora” (Filipeni 2:3-4). Apoi L-a descris pe Isus murind în această lume ca fiind cel mai bun caz de smerenie și de onoare eventuală a lui Dumnezeu (Filipeni 2:5-11).
Dragostea adevărată este definită perfect în I Corinteni 13:4-7, unde cincisprezece fraze minunate definesc caritatea. Aceste patru fraze se referă la acest proverb: „nu se laudă, nu este umflat(ă), nu se poartă necuviincios, și nu se caută pe sine”. A te lăuda este lăudarea; a fi umflat este gândire vanitoasă / deșartă; a nu te comporta nepotrivit este o conduită plină de bunăvoință și politicoasă; și a nu se căuta pe sine înseamnă să fii mai interesat de lucrurile altora.
Isus (ne-)a învățat: „Când ești invitat de cineva la nuntă, nu te așeza în locul de cinste; ca nu cumva, unul mai demn de cinste decât tine să fie invitat de el; Și cel ce te-a invitat pe tine și pe el, venind, îți spune: Dă acestuia locul; și atunci începi cu rușine să iei ultimul loc. Ci, când ești invitat, du-te și așază-te pe ultimul loc; ca, pe când vine cel ce te-a invitat, să îți spună: Prietene, urcă-te mai sus; atunci tu vei avea glorie înaintea celor ce stau la masă cu tine” (Luca 14:8-10; Pr 25:6-7).
Lauda de sine, sau lăudarea, este justificată doar în situații extreme de apărare a unei slujbe sau a Evangheliei Creștine. Moise s-a apărat împotriva răzvrătitului Core și a prinților lui Israel (Nu 16:15). Samuel s-a îndreptățit / justificat în fața lui Israel pentru a-i condamna pentru că și-au căutat un rege (I Sam 12:1-5), și Pavel s-a lăudat cu mult către Corint pentru a-și apăra funcția apostolică (II Corinteni 11:10-12; 12:11). Dar Iov a greșit, pentru că nu avea nevoie de ea (auto-lăudare) (Iov 32:1-2).
Acest proverb nu se aplică CV-urilor sau interviurilor; angajatorii trebuie să vă cunoască abilitățile, pregătirea / antrenamentul, și realizările. Când David a aplicat pentru o slujbă mare, a intrat în detalii despre isprăvile sale (I Sam 17:33-37). Elihu știa că ar trebui să spună cunoștințele sale superioare lui Iov mai în vârstă și celor trei prieteni ai săi, dându-i lui Dumnezeu gloria (Iov 32:6-14; 36:1-5). Daniel și trei prieteni l-au impresionat pe Nebucadnețar în interviul lor (Daniel 1:17-21).
Un nume bun este un scop nobil, dacă este făcut din motive corecte (Pr 22:1). Dar autopromovarea este disprețuitoare și aduce rușine. Protecția față de acest păcat presupune / merită / cere să te examinezi după percepția și opiniile celorlalți. Nu contează dacă crezi că nu ești un autopromotor, dacă alții cred că ești! Și acest lucru este mai ales / în special adevărat, dacă Domnul crede că ești!
A merita laudele bărbaților (oamenilor) este un lucru, dar a încerca să o obții lăudându-te pe tine însuți este dezgustător. Timotei și Dimitrie aveau o mare reputație, și meritau să fie lăudați (II Cor 8:18; III Ioan 1:12). Dar un semn / trăsătura pe care l-au avut acești bărbați, poți fi sigur, a fost lipsa totală de autopromovare. Ar trebui să-ți dorești o astfel de reputație nobilă, dar singura modalitate dreaptă de a obține laudele altora este să o câștigi. Dacă bărbații (oamenii) nu te laudă, există un motiv!
Evită „complimentele din spate” / “pe ușa din spate”, care sunt încercări slabe de a-L credita pe Dumnezeu pentru abilitățile sau realizările tale. Accentul este mai mult pe tine decât pe Domnul. Sportivii Americani sunt celebri / faimoși / vestiți pentru aceasta: „Vreau să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat atâtea abilități!” Concluzia este lauda de sine indirectă, care nu este nici slăvitoare pentru Dumnezeu și nici încurajătoare pentru oameni.
Știi să eviți pe cât posibil „eu” în corespondență? Trebuie să fii chemat / numit după titlul postului sau educațional, chiar dacă ai câștigat / meritat? Isus și Elihu au avertizat împotriva acestei mândrii publice, în special a titlurilor religioase (Matei 23:5-12; Iov 32:21-22). Dacă toate cuvintele provin din gânduri din inimă, poți să nu te mai gândești atât de mult la tine (Matei 12:34)?
Vorbești prea mult despre tine? Ești amabil / grațios sau odios? Cum poți să spui? Ușor! Cât de mult își doresc alții să fie în preajma ta? Câți prieteni ai? Compania dumneavoastră este căutată sau evitată? Această măsură este dureroasă, dar este exactă. Dacă arătați Creștinismul real prin interes sincer față de ceilalți mult mai presus de voi, ei se vor aduna la voi / pe lângă tine.
Părinte, învață-ți copiii înțelepciunea și virtutea de a nu vorbi despre ei înșiși. Învață-i harul de a întreba despre ceilalți cât mai mult posibil. Veți face mai mult pentru succesul lor în fața lui Dumnezeu și a oamenilor decât pentru a obține scorul maxim în orice curs academic. Le puteți oferi cu ușurință sarcini să pună întrebări și să învețe cât mai multe despre ceilalți.
Religia lui Dumnezeu are două porunci – iubiți-L pe Dumnezeu și iubiți-vă aproapele / vecinul. Ce lipsește? Tu lipsești! Dacă poți învăța să-i iubești pe alții la fel de mult cum te iubești pe tine însuți, vei fi mare înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Dar această generație este suficient de perversă pentru a preda de fapt ereziile distructive ale iubirii de sine și stimei de sine. Nu e de mirare că se laudă pe ei înșiși!
Isus nu și-a ridicat niciodată vocea pe străzi, și nu a căutat niciodată ca alții să-L laude, deși merită asta mai mult decât orice om (Matei 8:4; 12:19; 16:20)! Deși El a fost Fiul lui Dumnezeu, El a dat un exemplu perfect pentru tine. Viața lui a fost dedicată în totalitate slujirii lui Dumnezeu și altora / alții, ceea ce ar trebui să vă controleze vorbirea și acțiunile în orice moment / întotdeauna.
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.