Vezi un om înțelept în îngâmfarea lui? Este mai multă speranță pentru un prost decât pentru el.
Este cineva mai rău decât un prost? Da, o persoană mândră care crede că are dreptate! Un prost este prost, dar poate fi capabil să învețe câteva lucruri simple. Există puține speranțe pentru un om disprețuitor, unul prea mândru pentru a fi corectat. Cum îl vei ajuta? El este convins că nu are defecte / greșeli.
Încrederea în sine și neprihănirea în sine (auto-neprihănirea?) sunt blestemătoare. Ele blochează (a încuiat) o persoană în îngâmfarea propriei inimi și minți înșelate, pentru că nu își pot imagina că ideile și gândurile lor ar putea fi greșite. Ei ignoră și resping cu aroganță sfaturile, oricât ar fi demne de considerație. Protecția față de o astfel de nebunie este prin a te neîncrede cu umilință în tine.
Prostul are o singură piedică în calea înțelepciunii – ignoranța. Prostul îngâmfat are două – ignoranța și auto-amăgirea (auto-înșelăciune). Mai întâi trebuie să învețe că nu știe nimic, ceea ce este cea mai grea lecție din școala înțelepciunii și, de obicei, se învață doar prin pedepse severe. Cu cât un om este mai încrezător în eroare, cu atât starea lui este mai ignorantă și mai periculoasă.
DOMNUL vrea să luați în considerare astfel de oameni. Puteți învăța urmărind acești nenorociți mândri și trufași. Ei presupun că sunt deja înțelepți și, prin urmare, nu vor fi niciodată. Ei nici măcar nu știu ce este înțelepciunea, darămite / cu atât mai puțin spiritul și mijloacele pentru a o obține.
Îngâmfare / vanitatea este o părere înaltă și trufașă despre tine și abilitățile tale. Este mândrie și aroganță. Este păcatul Noului Testament de a fi mândru (despre tine însuți) (II Tim 3:4). Este blestemul diavolului (I Tim 3:6), care s-a gândit atât de bine la sine (sa crezut așa înalt despre sine), încât a ales să concureze cu Dumnezeu.
În acest proverb, îngâmfarea este din propriile tale gânduri. Odată ce crezi că ești un mare / bun gânditor și, de obicei, ai dreptate, cine te va convinge (de) altfel? Te culci și te ridici cu același gând – părerile tale sunt mai bune decât ale oricui altcuiva. Ești înșelat fără speranță.
Leacul este să recunoști cu umilință că acum știi puțin mai mult decât știai când erai copil și că ești total dependent de Dumnezeu și de Cuvântul Său pentru a învăța ceva de valoare. Lecția de înțelepciune din acest proverb este de a identifica batjocoritorii trufași și de a-i evita. Sunt dincolo de speranță, așa că nu-ți pierde timpul încercând să-i înveți. Îndepărtează-te de (la) ei (Pr 22:10).
Singurul adevăr absolut din lume este Biblia, dar persoanele îngâmfate nu pot să-i cedeze teren nici măcar (a Bibliei). Ei s-au convins că Biblia este proastă, iremediabil depășită (adică, fără speranță de învechită), sau scrisă de fanatici religioși. Dacă spun că o cred, vor argumenta că toți ceilalți o interpretează greșit: doar ei înțeleg cu adevărat mintea lui Dumnezeu. Ei își iubesc atât de mult propriile gânduri încât nu vor accepta corectarea de la Dumnezeu sau de la ambasadorii Săi.
Luați în considerare modul în care educatorii, mass-media, și animatorii îndeplinesc acest proverb pentru ca tu să vezi. Îngâmfarea lor umflată de la învățare, puterea de a influența opinia publică, și statutul social îi fac să disprețuiască și să respingă adevărul. Așa că Dumnezeu i-a orbit chiar și față de înțelepciunea de bază, deoarece / așa cum viața lor disfuncțională se dovedește observatorilor înțelepți (I Cor. 1:19-20; 3:18-20).
Ei halucinează în mintea lor mândră că bărbații (oamenii) provin de la maimuțe, care provin din amibe, care provin dintr-o explozie accidentală a gazelor cosmice. Ce înțelepciune! Ce glorie! Ce realizare! Dumnezeul cerului ridiculizează gândirea lor ca fiind „bolboroseală? / trăncăneală profană și deșartă” și „ceea ce este în mod fals numită știință” (I Tim 6:20). Ei fac din știință îngâmfarea lor, și îngâmfarea științei lor. Sunt proști fără nicio speranță.
Dar Dumnezeul Preaînalt nu se amuză cu / prin prostia lor arogantă. El râde de ignoranța lor și de judecata viitoare, dar El nu este amuzat de respingerea lor față de adevărul pe care El îl oferă (Ps 2:4-5; 37:13; Pr 1:24-27). El le întunecă inimile și îndepărtează chiar și bunul simț pentru a comite acte abominabile între ei pe care le consideră potrivite pentru faptele lor.
El îi trimite jos dedesubtul animalelor brute să se spurce sexual unul pe / cu? altul (Romani 1:18-27). Oamenii buni vor fi de acord cu Pavel că perversia lor sexuală josnică (dezgustătoare) este o recompensă potrivită. Le este rușine? În nici un caz! Ei o slăvesc, o promovează, și o protejează (Pr 5:23; 26:11; Ps 49:13). Ei nu pot înțelege că au fost descoperiți și blestemați de Creatorul lor.
Prima lecție a acestui proverb este identificarea unor astfel de oameni. Când întâlnești nebuni, le mustri nebunia ca să-i ferești de îngâmfare (Pr 26:5). Dar când îți dai seama că ei sunt batjocoritorii trufași ai acestui proverb, ar trebui să-i lași în seama fanteziilor lor rele (Pr 26:4; 9:7-8). O atenție suplimentară, onoarea, sau dezbaterea sunt neproductive și periculoase (Matei 7:6). Lăsați orbul să-l conducă pe orb în șanț, așa cum ar spune Isus (Matei 15:14).
Copiii trebuie învățați devreme că nu știu nimic, și adolescenții știu mai puțin. Nu vă faceți griji pentru stima lor de sine, căci la naștere tuturor li s-a dat o porțiune dublă din iad (II Tim 3:2). Ei au venit în această lume încurcându-se? pe ei înșiși (și-au murdărit hainele / scutecele…), și nu au avansat mult dincolo de asta înainte de a ajunge la treizeci (de ani). Învață-i că o atitudine umilă de ignoranță este necesară pentru adevărata învățare și înțelepciune. Cunoașterea este chiar după colț pentru omul care recunoaște că nu știe nimic. Un astfel de om poate fi învățat, și repede.
Copiii trebuie învățați că numai Biblia are adevărul și înțelepciunea absolută, și numai părinții și persoanele evlavioși mai în vârstă au înțelepciune care merită auzită. Trebuie să fie învățați că vedetele rock și de film, sportivii, și pseudo-intelectualii de astăzi sunt mai răi decât idioții, pentru că idioții nu au o agendă rebelă de ură față de Dumnezeu, autoritate, și dreptate (neprihănire).
A doua lecție a proverbului este să nu fii tu însuți un astfel de batjocoritor. Pavel a avertizat: „Nu fiți înțelepți în îngâmfările voastre” (Romani 12:16). Ar trebui să-l urmezi pe Solomon, care i-a spus Domnului: „eu sunt doar un copil mic; nu știu cum să ies sau să intru” (I Împărați 3:7). Tu ar trebui să fii ca David, care a spus: „DOAMNE, inima mea nu este trufașă, nici ochii mei îngâmfați, nici nu mă deprind cu lucruri mari, nici cu cele prea înalte pentru mine” (Ps 131:1).
Dragă cititor, tânjește atât de smerenie și de o părere scăzută despre propriile tale gânduri. Te va scuti / salva de multe necazuri. Tremură înaintea Cuvântului lui Dumnezeu cu un duh sărac, smerit, și umil (Is 57:15; 66:2; Iacov 4:10). Să nu ai încredere în tine sau în gândurile tale. Bănuiește-ți fiecare motiv. Pune la îndoială fiecare părere. Supuneți fiecare idee la Sfânta Scriptură. Urăște gândurile deșarte, mai ales dacă sunt ale tale (Ps 119:13; Ieremia 17:9).
Cel care crede că știe ceva nu știe încă așa cum ar trebui (I Corinteni 8:2). Dacă vrei să fii înțelept, trebuie să începi ca un nebun (I Corinteni 3:18). Puțină cunoaștere este periculoasă, pentru că umflă mintea omului (I Corinteni 8:1). Adevărata cunoaștere este să recunoști și să admiți că nu știi nimic. Cu o astfel de premisă, înțelepciunea poate și va fi ușor obținută.
Tentația este mare de a încălca acest proverb, pentru că „Fiecare cale a omului este dreaptă în propriii ochi” (Pr 21:2; 16:2, 25). Singura siguranță este să permiteți Cuvântului infailibil al lui Dumnezeu să aresteze și să vă condamne gândurile nebunești (Ps 119:128; Isaia 8:20). De unde știi, omule deșert, că nu ții o minciună în mâna dreaptă (Is 44:20)? Întoarce reflectorul Scripturilor inspirate de Dumnezeu asupra ideilor tale și învață să respingi categoric orice nebunie.
Atunci trebuie să apreciezi siguranța oferită într-o mulțime de sfetnici buni (Pr 11:14; 15:22; 24:6), dar batjocoritorul nu va fi mișcat nici măcar de șapte oameni buni care dau motive temeinice (Pr 26:16). Indiferent ce motive ai da, el va inventa tot felul de scuze pentru a se justifica. Acesta este un rău teribil pe care trebuie să-l evitați și să îi evitați pe toți cei infectați de el / ea.
Un om grăbit în vorbire este, de asemenea, mai rău decât un nebun (Pr 29:20), căci singura lui dorință este să eructe și să latre ignoranța lui (Pr 15:28). Preferă să se audă vorbind mai degrabă să învețe ceva de la alții. De asemenea, bărbații (oamenii) bogați tind să fie înțelepți în propria lor îngâmfare (Pr 28:11), pentru că au obținut o oarecare măsură de succes, se pot cumpăra (scăpa) din majoritatea necazurilor (cu bani), și se pot găsi mai presus de cei săraci în cele mai multe stațiuni ale vieții. Privește pe amândoi bărbați (oameni), și învață.
Acum, dragă cititor, trebuie să iei în considerare nebunia spirituală. Isus a mustrat sever biserica din Laodiceea pentru părerea ei trufașă despre sine, și El i-a avertizat cât de mult au avut nevoie de El și pericolul judecății iminente (Apocalipsa 3:17-22). Ar trebui să ascultați cu atenție ce a spus Duhul acestei biserici și să renunțați la orice idee de autosuficiență spirituală.
Gloriosul Dumnezeu al cerului ia în considerare (auto)neprihănire (neprihănire în sine) ca fum în nasul Lui. Ce este (auto)neprihănirea de sine? Se spune: „Stai singur, nu te apropia de mine, căci sunt mai sfânt decât tine” (Isaia 65:5). Este fratele mai mare (în vârsta) resentit de o sărbătoare pentru întoarcerea rătăcitorului (fratele lui) (Luca 15:25-32). Este orice gând că nu ești șeful păcătoșilor (I Tim 1:15).
Isus Hristos l-a ridiculizat pe arogantul Fariseu care s-a rugat îngâmfat în (auto)neprihănire de sine, despre superioritatea sa față de vameș (Luca 18:9-14). El i-a mustrat pe pretendenții religioși trufași, anunțând că curvele au intrat înaintea lor în Împărăția cerurilor (Matei 21:31). Dragă cititor, nimic nu este mai periculos pentru mântuirea sufletului tău decât îngâmfata neprihănire de sine. Urăște-o cu o ură fierbinte și perfectă. Da-te jos (înjosește-te)!
Cel care vine la Isus neputincios, gol (dezbrăcat), și sărac va fi primit în plăcerea veșnică de sus. Cei care se laudă cu faptele lor bune vor fi izgoniți (aruncați afară). Ar trebui să spui cu umilință și sinceritate împreună cu compozitorul: „Nu aduc nimic în mâinile mele, pur și simplu mă agăț de crucea Ta”. Isus a spus: „pe cel ce vine la mine nicidecum nu îl voi arunca afară” (Ioan 6:37).
Vezi un om înțelept în îngâmfarea lui? Este mai multă speranță pentru un prost decât pentru el.
Este cineva mai rău decât un prost? Da, o persoană mândră care crede că are dreptate! Un prost este prost, dar poate fi capabil să învețe câteva lucruri simple. Există puține speranțe pentru un om disprețuitor, unul prea mândru pentru a fi corectat. Cum îl vei ajuta? El este convins că nu are defecte / greșeli.
Încrederea în sine și neprihănirea în sine (auto-neprihănirea?) sunt blestemătoare. Ele blochează (a încuiat) o persoană în îngâmfarea propriei inimi și minți înșelate, pentru că nu își pot imagina că ideile și gândurile lor ar putea fi greșite. Ei ignoră și resping cu aroganță sfaturile, oricât ar fi demne de considerație. Protecția față de o astfel de nebunie este prin a te neîncrede cu umilință în tine.
Prostul are o singură piedică în calea înțelepciunii – ignoranța. Prostul îngâmfat are două – ignoranța și auto-amăgirea (auto-înșelăciune). Mai întâi trebuie să învețe că nu știe nimic, ceea ce este cea mai grea lecție din școala înțelepciunii și, de obicei, se învață doar prin pedepse severe. Cu cât un om este mai încrezător în eroare, cu atât starea lui este mai ignorantă și mai periculoasă.
DOMNUL vrea să luați în considerare astfel de oameni. Puteți învăța urmărind acești nenorociți mândri și trufași. Ei presupun că sunt deja înțelepți și, prin urmare, nu vor fi niciodată. Ei nici măcar nu știu ce este înțelepciunea, darămite / cu atât mai puțin spiritul și mijloacele pentru a o obține.
Îngâmfare / vanitatea este o părere înaltă și trufașă despre tine și abilitățile tale. Este mândrie și aroganță. Este păcatul Noului Testament de a fi mândru (despre tine însuți) (II Tim 3:4). Este blestemul diavolului (I Tim 3:6), care s-a gândit atât de bine la sine (sa crezut așa înalt despre sine), încât a ales să concureze cu Dumnezeu.
În acest proverb, îngâmfarea este din propriile tale gânduri. Odată ce crezi că ești un mare / bun gânditor și, de obicei, ai dreptate, cine te va convinge (de) altfel? Te culci și te ridici cu același gând – părerile tale sunt mai bune decât ale oricui altcuiva. Ești înșelat fără speranță.
Leacul este să recunoști cu umilință că acum știi puțin mai mult decât știai când erai copil și că ești total dependent de Dumnezeu și de Cuvântul Său pentru a învăța ceva de valoare. Lecția de înțelepciune din acest proverb este de a identifica batjocoritorii trufași și de a-i evita. Sunt dincolo de speranță, așa că nu-ți pierde timpul încercând să-i înveți. Îndepărtează-te de (la) ei (Pr 22:10).
Singurul adevăr absolut din lume este Biblia, dar persoanele îngâmfate nu pot să-i cedeze teren nici măcar (a Bibliei). Ei s-au convins că Biblia este proastă, iremediabil depășită (adică, fără speranță de învechită), sau scrisă de fanatici religioși. Dacă spun că o cred, vor argumenta că toți ceilalți o interpretează greșit: doar ei înțeleg cu adevărat mintea lui Dumnezeu. Ei își iubesc atât de mult propriile gânduri încât nu vor accepta corectarea de la Dumnezeu sau de la ambasadorii Săi.
Luați în considerare modul în care educatorii, mass-media, și animatorii îndeplinesc acest proverb pentru ca tu să vezi. Îngâmfarea lor umflată de la învățare, puterea de a influența opinia publică, și statutul social îi fac să disprețuiască și să respingă adevărul. Așa că Dumnezeu i-a orbit chiar și față de înțelepciunea de bază, deoarece / așa cum viața lor disfuncțională se dovedește observatorilor înțelepți (I Cor. 1:19-20; 3:18-20).
Ei halucinează în mintea lor mândră că bărbații (oamenii) provin de la maimuțe, care provin din amibe, care provin dintr-o explozie accidentală a gazelor cosmice. Ce înțelepciune! Ce glorie! Ce realizare! Dumnezeul cerului ridiculizează gândirea lor ca fiind „bolboroseală? / trăncăneală profană și deșartă” și „ceea ce este în mod fals numită știință” (I Tim 6:20). Ei fac din știință îngâmfarea lor, și îngâmfarea științei lor. Sunt proști fără nicio speranță.
Dar Dumnezeul Preaînalt nu se amuză cu / prin prostia lor arogantă. El râde de ignoranța lor și de judecata viitoare, dar El nu este amuzat de respingerea lor față de adevărul pe care El îl oferă (Ps 2:4-5; 37:13; Pr 1:24-27). El le întunecă inimile și îndepărtează chiar și bunul simț pentru a comite acte abominabile între ei pe care le consideră potrivite pentru faptele lor.
El îi trimite jos dedesubtul animalelor brute să se spurce sexual unul pe / cu? altul (Romani 1:18-27). Oamenii buni vor fi de acord cu Pavel că perversia lor sexuală josnică (dezgustătoare) este o recompensă potrivită. Le este rușine? În nici un caz! Ei o slăvesc, o promovează, și o protejează (Pr 5:23; 26:11; Ps 49:13). Ei nu pot înțelege că au fost descoperiți și blestemați de Creatorul lor.
Prima lecție a acestui proverb este identificarea unor astfel de oameni. Când întâlnești nebuni, le mustri nebunia ca să-i ferești de îngâmfare (Pr 26:5). Dar când îți dai seama că ei sunt batjocoritorii trufași ai acestui proverb, ar trebui să-i lași în seama fanteziilor lor rele (Pr 26:4; 9:7-8). O atenție suplimentară, onoarea, sau dezbaterea sunt neproductive și periculoase (Matei 7:6). Lăsați orbul să-l conducă pe orb în șanț, așa cum ar spune Isus (Matei 15:14).
Copiii trebuie învățați devreme că nu știu nimic, și adolescenții știu mai puțin. Nu vă faceți griji pentru stima lor de sine, căci la naștere tuturor li s-a dat o porțiune dublă din iad (II Tim 3:2). Ei au venit în această lume încurcându-se? pe ei înșiși (și-au murdărit hainele / scutecele…), și nu au avansat mult dincolo de asta înainte de a ajunge la treizeci (de ani). Învață-i că o atitudine umilă de ignoranță este necesară pentru adevărata învățare și înțelepciune. Cunoașterea este chiar după colț pentru omul care recunoaște că nu știe nimic. Un astfel de om poate fi învățat, și repede.
Copiii trebuie învățați că numai Biblia are adevărul și înțelepciunea absolută, și numai părinții și persoanele evlavioși mai în vârstă au înțelepciune care merită auzită. Trebuie să fie învățați că vedetele rock și de film, sportivii, și pseudo-intelectualii de astăzi sunt mai răi decât idioții, pentru că idioții nu au o agendă rebelă de ură față de Dumnezeu, autoritate, și dreptate (neprihănire).
A doua lecție a proverbului este să nu fii tu însuți un astfel de batjocoritor. Pavel a avertizat: „Nu fiți înțelepți în îngâmfările voastre” (Romani 12:16). Ar trebui să-l urmezi pe Solomon, care i-a spus Domnului: „eu sunt doar un copil mic; nu știu cum să ies sau să intru” (I Împărați 3:7). Tu ar trebui să fii ca David, care a spus: „DOAMNE, inima mea nu este trufașă, nici ochii mei îngâmfați, nici nu mă deprind cu lucruri mari, nici cu cele prea înalte pentru mine” (Ps 131:1).
Dragă cititor, tânjește atât de smerenie și de o părere scăzută despre propriile tale gânduri. Te va scuti / salva de multe necazuri. Tremură înaintea Cuvântului lui Dumnezeu cu un duh sărac, smerit, și umil (Is 57:15; 66:2; Iacov 4:10). Să nu ai încredere în tine sau în gândurile tale. Bănuiește-ți fiecare motiv. Pune la îndoială fiecare părere. Supuneți fiecare idee la Sfânta Scriptură. Urăște gândurile deșarte, mai ales dacă sunt ale tale (Ps 119:13; Ieremia 17:9).
Cel care crede că știe ceva nu știe încă așa cum ar trebui (I Corinteni 8:2). Dacă vrei să fii înțelept, trebuie să începi ca un nebun (I Corinteni 3:18). Puțină cunoaștere este periculoasă, pentru că umflă mintea omului (I Corinteni 8:1). Adevărata cunoaștere este să recunoști și să admiți că nu știi nimic. Cu o astfel de premisă, înțelepciunea poate și va fi ușor obținută.
Tentația este mare de a încălca acest proverb, pentru că „Fiecare cale a omului este dreaptă în propriii ochi” (Pr 21:2; 16:2, 25). Singura siguranță este să permiteți Cuvântului infailibil al lui Dumnezeu să aresteze și să vă condamne gândurile nebunești (Ps 119:128; Isaia 8:20). De unde știi, omule deșert, că nu ții o minciună în mâna dreaptă (Is 44:20)? Întoarce reflectorul Scripturilor inspirate de Dumnezeu asupra ideilor tale și învață să respingi categoric orice nebunie.
Atunci trebuie să apreciezi siguranța oferită într-o mulțime de sfetnici buni (Pr 11:14; 15:22; 24:6), dar batjocoritorul nu va fi mișcat nici măcar de șapte oameni buni care dau motive temeinice (Pr 26:16). Indiferent ce motive ai da, el va inventa tot felul de scuze pentru a se justifica. Acesta este un rău teribil pe care trebuie să-l evitați și să îi evitați pe toți cei infectați de el / ea.
Un om grăbit în vorbire este, de asemenea, mai rău decât un nebun (Pr 29:20), căci singura lui dorință este să eructe și să latre ignoranța lui (Pr 15:28). Preferă să se audă vorbind mai degrabă să învețe ceva de la alții. De asemenea, bărbații (oamenii) bogați tind să fie înțelepți în propria lor îngâmfare (Pr 28:11), pentru că au obținut o oarecare măsură de succes, se pot cumpăra (scăpa) din majoritatea necazurilor (cu bani), și se pot găsi mai presus de cei săraci în cele mai multe stațiuni ale vieții. Privește pe amândoi bărbați (oameni), și învață.
Acum, dragă cititor, trebuie să iei în considerare nebunia spirituală. Isus a mustrat sever biserica din Laodiceea pentru părerea ei trufașă despre sine, și El i-a avertizat cât de mult au avut nevoie de El și pericolul judecății iminente (Apocalipsa 3:17-22). Ar trebui să ascultați cu atenție ce a spus Duhul acestei biserici și să renunțați la orice idee de autosuficiență spirituală.
Gloriosul Dumnezeu al cerului ia în considerare (auto)neprihănire (neprihănire în sine) ca fum în nasul Lui. Ce este (auto)neprihănirea de sine? Se spune: „Stai singur, nu te apropia de mine, căci sunt mai sfânt decât tine” (Isaia 65:5). Este fratele mai mare (în vârsta) resentit de o sărbătoare pentru întoarcerea rătăcitorului (fratele lui) (Luca 15:25-32). Este orice gând că nu ești șeful păcătoșilor (I Tim 1:15).
Isus Hristos l-a ridiculizat pe arogantul Fariseu care s-a rugat îngâmfat în (auto)neprihănire de sine, despre superioritatea sa față de vameș (Luca 18:9-14). El i-a mustrat pe pretendenții religioși trufași, anunțând că curvele au intrat înaintea lor în Împărăția cerurilor (Matei 21:31). Dragă cititor, nimic nu este mai periculos pentru mântuirea sufletului tău decât îngâmfata neprihănire de sine. Urăște-o cu o ură fierbinte și perfectă. Da-te jos (înjosește-te)!
Cel care vine la Isus neputincios, gol (dezbrăcat), și sărac va fi primit în plăcerea veșnică de sus. Cei care se laudă cu faptele lor bune vor fi izgoniți (aruncați afară). Ar trebui să spui cu umilință și sinceritate împreună cu compozitorul: „Nu aduc nimic în mâinile mele, pur și simplu mă agăț de crucea Ta”. Isus a spus: „pe cel ce vine la mine nicidecum nu îl voi arunca afară” (Ioan 6:37).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.