Discernământul unui om amână mânia sa; și este gloria lui să treacă cu vederea o fărădelege.
Poți fi glorios astăzi, pentru că cineva te va jignit cu siguranță. Cu discreția înțelepciunii lui Dumnezeu, poți să-ți amâni mânia și să ignori nelegiuirea lui împotriva ta. Poți să întorci celălalt obraz, să treci peste provocare, și să alegi mila în locul mâniei. Dar numai cei care ascultă de Isus Hristos și sunt învățați de Duhul Sfânt vor face asta vreodată.
Discreția este capacitatea / abilitatea de a cunoaște acțiunea potrivită pentru orice ocazie. Amânarea înseamnă să îndepărtezi, întârziere a ceva. Discreția evlavioasă alege să întârzie și să amâne să te enervezi atunci când cineva te jignește. Este semnul unui om înțelept, un spirit milostiv și blând. Este un semn al maturității Creștine, căci numai proștii răi replică / lovesc (înapoi) repede.
Majoritatea oamenilor, când sunt jigniți de ceilalți, se înfruntă de ostilitate, aleg să fie răniți, se indignează, mușcă înapoi, și complotează să se răzbune. Nu au nicio discreție, căci sentimentele (emoțiile) le stăpânesc inimile. Ei nu cunosc amânare, pentru că ei reacționează mai întâi, apoi se gândesc la asta mai târziu. Acesta este semnul unui duh mândru și ticălos (Pr 16:28; 28:25), contrar înțelepciunii și harului.
Mânia este o nebunie temporară și, să cedezi cererilor ei fierbinți și grăbite, cu siguranță te va face să judeci greșit o ofensă și să ripostezi disproporționat (Pr 14:17). Odată ce o ofensă este transformată în conflict și ceartă, atunci ai un război care nu se termină ușor (Pr 17:14; 18:19). Discreția este alegerea înțeleaptă de a-ți recâștiga minte (echilibru mintal) înainte de a judeca o infracțiune.
Ar trebui să înveți că furia neeliberată se va disipa; se va evapora în curând. Adesea, până în ziua următoare, cu greu vă puteți aminti infracțiunile din ziua precedentă. Dar acest beneficiu necesită două lucruri – trebuie să-ți amâni furia fără a o elibera, și trebuie să păstrezi un spirit care se bucură să treci peste ofense. Învață să-ți amâni mânia, cititorule (Pr 14:29).
Trebuie să alegi un spirit care se laudă în a ierta pe cei care te rănesc, alegând calea înțelepciunii, păcii, și iubirii (Pr 17:9; I Cor 13:4-7; Iacov 3:17). Spiritul care se laudă în represalii sau răzbunare / retribuție rapidă este din iad (Iacov 3:14-16), și tu ar trebui să-l respingi și să-l disprețuiești. Înclinația naturală a omului se mândrește că detectează și îndreaptă rapid greșelile personale, dar aceasta este răutatea. Alege în schimb milă, pace, și iubire.
Nelegiuirile de aici sunt ofense personale împotriva ta. Acest proverb nu te învață să treci peste, sau să faci compromisuri împotriva păcatelor împotriva lui Dumnezeu sau a autorității de drept. Autoritatea parentală, guvernul civil, și angajatorii trebuie în continuare să aplice regulile. Infracțiunile de aici sunt abaterile (fărădelegile, păcatele) relativ minore ale altora care vă irită și vă provoacă.
Acesta este un proverb minunat, unul dintre cele mai bune. Dacă ar fi practicate în mod consecvent, relațiile personale ar fi perfecte, și societățile umane ar fi vesele și productive. Aceasta este dragostea și prietenia adevărată. Căsătoriile care respectă (urmăresc) această regulă vor fi glorioase. Bisericile care practică această discreție vor fi fericite și pline de Duh. Dacă toată lumea ar trece cu vederea ofensele personale și s-ar lăuda cu ocazia de a ierta, viața ar putea fi minunată.
Dar mândria îl împiedică pe om să amâne mânia. El trebuie să riposteze în răzbunare rapidă pentru a-și proteja superioritatea imaginată și sentimentele rănite. Dorind preeminență asupra celorlalți, el trebuie să-și protejeze interesele proprii. Apar fețe moale, sunt rostite cuvinte tăioase, critici sunt aruncate fără motiv, și chiar s-ar putea să se arunce lovituri. Acesta este un prost mândru.
Înțelepciunea lui Dumnezeu nu se schimbă. Isus a învățat această regulă clar în Matei 5:38-48, unde El a cerut să ofere un alt obraz dușmanilor personali. El a spus să nu te împotriviți (El a spus să nu reziști) răului, când este o ofensă personală împotriva voastră. El a spus să faci bine dușmanilor tăi personali. Aceasta este calea făcătorilor de pace evlavioși, și ei devin foarte buni în ea. Ei se laudă în iertare, și sunt glorioși în iertarea pe care o oferă / dau dușmanilor. Ei sunt adevărații fii ai lui Dumnezeu.
Petru, mereu discipolul impetuos, L-a întrebat pe Isus de câte ori a trebuit să ierte un frate care l-a jignit. El dorea limita la șapte, după care putea justifica răzbunarea, dar Isus a ridicat ștacheta la șaptezeci de ori șapte, cu mult peste discreția naturală a lui Petru (Matei 18:21-35). Cu toate acestea, prin puterea lui Hristos, poți fi atât de evlavios și neprihănit (Filipeni 4:13).
Lumea nu cunoaște înțelepciunea acestui proverb. Ea onorează bărbații (oamenii) care nu suportă infracțiunile, bărbații (oamenii) care ripostează repede și mai tare decât au fost loviți. Ei slăvesc bărbații (oamenii) care ripostează violent și primesc ultima replică sau ultima lovitură.
Dar oamenii puternici ai lui Dumnezeu sunt aceia care iubesc mila și pot trece cu vederea ofensele personale și își ignoră propria rănire sau pierdere (Mic. 6:8; I Cor. 6:1-8). Dumnezeu va arăta milă față de astfel de oameni și îi va face mari, așa cum a făcut-o cu David pentru tratarea lui Saul (Ps 18:19-26).
Creștinismul este religia iertării, pentru că este piatra de temelie a relației voastre cu Dumnezeu și cu ceilalți (Matei 6:14-15; Efeseni 4:31-32; Col 3:12-13). Este nevoie de mult mai multă grație și caracter pentru a trece cu vederea o ofensă personală decât pentru a riposta cu furie. Înțelepciunea și puterea dumnezeiască sunt dorința și capacitatea de a conduce un spirit grăbit (Pr 16:32; Iacov 1:19-20). Cei care cred că trecerea peste ofense este slăbiciune, frică, și compromis, sunt proști.
Când Domnul Iehova i-a dezvăluit lui Moise slava Sa, „DOMNUL a trecut pe dinaintea lui și a vestit: DOMNUL, DOMNUL Dumnezeu, milostiv și cu har, îndelung răbdător și abundent în bunătate și adevăr” (Ex 34:6). Observa ce constituie slava lui Dumnezeu! Mila, harul, îndelunga răbdare, bunătatea, și adevărul Lui! Cât de evlavios ești?
Astăzi vei fi jignit de felul în care te tratează alții. Este o certitudine într-o lume păcătoasă. Veți avea numeroase oportunități de a practica înțelepciunea, harul, și gloria. Ce vei face? Vei amâna mânia sau resentimentele și slava pentru o oportunitate de a arăta harul lui Isus Hristos în viața ta? Sau vei riposta verbal sau corporal pentru autoprotecție?
Fie ca harul și puterea Domnului Isus Hristos să vă convingă prin Duhul Său să practicați acest proverb. Învinge răul cu bine! Fie ca lumea să vadă faptele tale bune de milă și iertare și Împărăția lui Dumnezeu sporită și îmbunătățită prin faptele tale.
Discernământul unui om amână mânia sa; și este gloria lui să treacă cu vederea o fărădelege.
Poți fi glorios astăzi, pentru că cineva te va jignit cu siguranță. Cu discreția înțelepciunii lui Dumnezeu, poți să-ți amâni mânia și să ignori nelegiuirea lui împotriva ta. Poți să întorci celălalt obraz, să treci peste provocare, și să alegi mila în locul mâniei. Dar numai cei care ascultă de Isus Hristos și sunt învățați de Duhul Sfânt vor face asta vreodată.
Discreția este capacitatea / abilitatea de a cunoaște acțiunea potrivită pentru orice ocazie. Amânarea înseamnă să îndepărtezi, întârziere a ceva. Discreția evlavioasă alege să întârzie și să amâne să te enervezi atunci când cineva te jignește. Este semnul unui om înțelept, un spirit milostiv și blând. Este un semn al maturității Creștine, căci numai proștii răi replică / lovesc (înapoi) repede.
Majoritatea oamenilor, când sunt jigniți de ceilalți, se înfruntă de ostilitate, aleg să fie răniți, se indignează, mușcă înapoi, și complotează să se răzbune. Nu au nicio discreție, căci sentimentele (emoțiile) le stăpânesc inimile. Ei nu cunosc amânare, pentru că ei reacționează mai întâi, apoi se gândesc la asta mai târziu. Acesta este semnul unui duh mândru și ticălos (Pr 16:28; 28:25), contrar înțelepciunii și harului.
Mânia este o nebunie temporară și, să cedezi cererilor ei fierbinți și grăbite, cu siguranță te va face să judeci greșit o ofensă și să ripostezi disproporționat (Pr 14:17). Odată ce o ofensă este transformată în conflict și ceartă, atunci ai un război care nu se termină ușor (Pr 17:14; 18:19). Discreția este alegerea înțeleaptă de a-ți recâștiga minte (echilibru mintal) înainte de a judeca o infracțiune.
Ar trebui să înveți că furia neeliberată se va disipa; se va evapora în curând. Adesea, până în ziua următoare, cu greu vă puteți aminti infracțiunile din ziua precedentă. Dar acest beneficiu necesită două lucruri – trebuie să-ți amâni furia fără a o elibera, și trebuie să păstrezi un spirit care se bucură să treci peste ofense. Învață să-ți amâni mânia, cititorule (Pr 14:29).
Trebuie să alegi un spirit care se laudă în a ierta pe cei care te rănesc, alegând calea înțelepciunii, păcii, și iubirii (Pr 17:9; I Cor 13:4-7; Iacov 3:17). Spiritul care se laudă în represalii sau răzbunare / retribuție rapidă este din iad (Iacov 3:14-16), și tu ar trebui să-l respingi și să-l disprețuiești. Înclinația naturală a omului se mândrește că detectează și îndreaptă rapid greșelile personale, dar aceasta este răutatea. Alege în schimb milă, pace, și iubire.
Nelegiuirile de aici sunt ofense personale împotriva ta. Acest proverb nu te învață să treci peste, sau să faci compromisuri împotriva păcatelor împotriva lui Dumnezeu sau a autorității de drept. Autoritatea parentală, guvernul civil, și angajatorii trebuie în continuare să aplice regulile. Infracțiunile de aici sunt abaterile (fărădelegile, păcatele) relativ minore ale altora care vă irită și vă provoacă.
Acesta este un proverb minunat, unul dintre cele mai bune. Dacă ar fi practicate în mod consecvent, relațiile personale ar fi perfecte, și societățile umane ar fi vesele și productive. Aceasta este dragostea și prietenia adevărată. Căsătoriile care respectă (urmăresc) această regulă vor fi glorioase. Bisericile care practică această discreție vor fi fericite și pline de Duh. Dacă toată lumea ar trece cu vederea ofensele personale și s-ar lăuda cu ocazia de a ierta, viața ar putea fi minunată.
Dar mândria îl împiedică pe om să amâne mânia. El trebuie să riposteze în răzbunare rapidă pentru a-și proteja superioritatea imaginată și sentimentele rănite. Dorind preeminență asupra celorlalți, el trebuie să-și protejeze interesele proprii. Apar fețe moale, sunt rostite cuvinte tăioase, critici sunt aruncate fără motiv, și chiar s-ar putea să se arunce lovituri. Acesta este un prost mândru.
Înțelepciunea lui Dumnezeu nu se schimbă. Isus a învățat această regulă clar în Matei 5:38-48, unde El a cerut să ofere un alt obraz dușmanilor personali. El a spus să nu te împotriviți (El a spus să nu reziști) răului, când este o ofensă personală împotriva voastră. El a spus să faci bine dușmanilor tăi personali. Aceasta este calea făcătorilor de pace evlavioși, și ei devin foarte buni în ea. Ei se laudă în iertare, și sunt glorioși în iertarea pe care o oferă / dau dușmanilor. Ei sunt adevărații fii ai lui Dumnezeu.
Petru, mereu discipolul impetuos, L-a întrebat pe Isus de câte ori a trebuit să ierte un frate care l-a jignit. El dorea limita la șapte, după care putea justifica răzbunarea, dar Isus a ridicat ștacheta la șaptezeci de ori șapte, cu mult peste discreția naturală a lui Petru (Matei 18:21-35). Cu toate acestea, prin puterea lui Hristos, poți fi atât de evlavios și neprihănit (Filipeni 4:13).
Lumea nu cunoaște înțelepciunea acestui proverb. Ea onorează bărbații (oamenii) care nu suportă infracțiunile, bărbații (oamenii) care ripostează repede și mai tare decât au fost loviți. Ei slăvesc bărbații (oamenii) care ripostează violent și primesc ultima replică sau ultima lovitură.
Dar oamenii puternici ai lui Dumnezeu sunt aceia care iubesc mila și pot trece cu vederea ofensele personale și își ignoră propria rănire sau pierdere (Mic. 6:8; I Cor. 6:1-8). Dumnezeu va arăta milă față de astfel de oameni și îi va face mari, așa cum a făcut-o cu David pentru tratarea lui Saul (Ps 18:19-26).
Creștinismul este religia iertării, pentru că este piatra de temelie a relației voastre cu Dumnezeu și cu ceilalți (Matei 6:14-15; Efeseni 4:31-32; Col 3:12-13). Este nevoie de mult mai multă grație și caracter pentru a trece cu vederea o ofensă personală decât pentru a riposta cu furie. Înțelepciunea și puterea dumnezeiască sunt dorința și capacitatea de a conduce un spirit grăbit (Pr 16:32; Iacov 1:19-20). Cei care cred că trecerea peste ofense este slăbiciune, frică, și compromis, sunt proști.
Când Domnul Iehova i-a dezvăluit lui Moise slava Sa, „DOMNUL a trecut pe dinaintea lui și a vestit: DOMNUL, DOMNUL Dumnezeu, milostiv și cu har, îndelung răbdător și abundent în bunătate și adevăr” (Ex 34:6). Observa ce constituie slava lui Dumnezeu! Mila, harul, îndelunga răbdare, bunătatea, și adevărul Lui! Cât de evlavios ești?
Astăzi vei fi jignit de felul în care te tratează alții. Este o certitudine într-o lume păcătoasă. Veți avea numeroase oportunități de a practica înțelepciunea, harul, și gloria. Ce vei face? Vei amâna mânia sau resentimentele și slava pentru o oportunitate de a arăta harul lui Isus Hristos în viața ta? Sau vei riposta verbal sau corporal pentru autoprotecție?
Fie ca harul și puterea Domnului Isus Hristos să vă convingă prin Duhul Său să practicați acest proverb. Învinge răul cu bine! Fie ca lumea să vadă faptele tale bune de milă și iertare și Împărăția lui Dumnezeu sporită și îmbunătățită prin faptele tale.
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.