Desfătarea nu este potrivită pentru un prost; cu atât mai puțin pentru un servitor să aibă conducere peste prinți.
Proștii nu merită favoare, libertate, sau răsplată; nu este potrivit sau bine / drept pentru ei (Pr 26:1). Un om fără înțelepciune sau care nu-și stăpânește spiritul ar trebui, în schimb, (să fie) mustrat și pedepsit (Pr 18:6; 19:19; 26:3). Proștilor nu ar trebui să li se îngăduie bucurie sau privilegii, pentru că onoarea sau plăcerea îi încurajează să continue în nebunia lor (Pr 1:32; 10:13).
Este și mai rău atunci când angajații își iau libertăți cu angajatorii sau cetățenii o fac cu conducătorii. Angajații și cetățenii ar trebui să-și cunoască locul, să rămână în rolurile lor subordonate, și să cedeze biroului și persoanei de deasupra lor. Dumnezeu și Solomon i-au comparat pe cei care își părăsesc locul cu o pasăre rătăcită din cuibul ei, ceea ce aduce mult rău (Pr 27:8).
Solomon a fost un rege bun peste Israel, și a învățat înțelepciunea folosind aceste proverbe. Pentru a promova înțelepciunea într-o națiune, proștii trebuie dezonorați, mustrați, și pedepsiți. Dacă această practică nu este urmată, atunci nebunia va deveni acceptabilă sau chiar onorabilă, ceea ce va distruge gloria și succesul unei națiuni. În plus / mai departe, respectul esențial al autorității cere ca servitorii și prinții să-și păstreze funcțiile și rolurile respective fără confuzie.
Este ridicol să onorezi proștii și să le permită libertate sau plăcere. Prostia este disprețuitoare și condamnătoare, așa că proștii ar trebui disprețuiți și pedepsiți. Orice altă acțiune îi încurajează pe proști în nebunia lor și descurajează căutarea înțelepciunii. Transmite un mesaj greșit națiunii, în special celor tineri și impresionabili. Este mai bine să-i pedepsești pe nebuni, pentru că are un efect minunat asupra observatorilor (Pr 19:25; 21:11; Deut 13:6-11; 21:18-21; I Tim 5:20).
America exaltă proștii și prostia. Actorii și actrițele, cei mai lascivi și mai puțin productivi membri ai societății, sunt numiți vedete. Bărbații adulți care joacă jocuri cu mingea (care sunt) pentru copii, sunt venerați ca niște eroi. Rap-ul se numește muzică și este permis pe undele (la radio?). Picasso este salutat (ridicat) ca un artist. Studenții sunt chestionați pentru opinii. Jocurile de noroc (la casino / cazinou) sunt acceptate ca vacanță legitimă. Sodomia se numește gay. Adulterul se numește o aventură.
Comedianții sunt o profesie. Bonnie, Clyde, Jane, și Marilyn sunt celebrități pentru crimă, sediție, și adulter. Sitcom-urile domină primetime (la televizor). Copiii își bat joc și se răzvrătesc împotriva părinților. Beatles, negustori de droguri și desfrânare, sunt îmbogățiți și pomeniți. Fraternitățile sunt focare (paturi fierbinte) de beție și curvie. Artiștii spectacolului se opun politicii guvernamentale. „Beavis și Butthead” (o comedie atât de proastă) a fost difuzat efectiv timp de cinci ani.
Este de mirare că maturitatea așteptată cândva în anii adolescenței lipsește acum la 30 de ani? Este de mirare că o conversație tipică Americană este centrată pe filme sau sport? Acestea două sunt cele mai nevaloroase hoți de conștiință și timp din națiune. Glumele la amvon sunt obișnuite, părinții heterosexuali și căsătoriți fără divorț sunt aproape dispăruți, și Ziua Păcălului de Aprilie este un deliciu național. Prostia a devenit / este demnă în America, și restul lumii se grăbește să copieze Occidentul. Solomon ar fi îngrozit. Dumnezeu este supărat.
Este și mai ridicol să le dai slujitorilor dreptul de a chestiona, controla, sau pedepsi prinți. Autoritatea și supunerea față de ea sunt absolut esențiale pentru succesul unui stat sau al oricărei alte instituții. Dacă este permisă rebeliunea împotriva autorității, atunci va urma în curând anarhia la toate nivelurile și în toate sferele de autoritate. Dezordinea (mai bine: dezorganizare) și disfuncția actuală din școlile, casele, și alte instituții din America sunt dovezi observabile ale acestui rezultat.
Angajații, fie că sunt angajați sau deținuți, sunt numiți slujitori în Biblie. Angajatorii, fie că plătesc, fie că dețin, sunt numiți stăpâni. Magistrații din guvernul civil sunt numiți prinți. Regele Solomon, cel mai înțelept om vreodată, și-a dedicat viața analizei a ceea ce este bine și corect pentru omenire. Nebunii fiind înălțați, bogații disprețuiți, prinții fiind forțați să se supună, și slujitorii care profitau de prinți, toate acestea, l-au îmbolnăvit (ia făcut greață) (Ecl 10:6-7).
Când a enumerat lucruri care tulbură societatea și sunt cu adevărat insuportabile, el a inclus slujitori cu autoritate sau influență (Pr 30:21-23). De unde începe această nebunie? El a observat că această eroare teribilă a venit de la conducători care au permis să se întâmple (Ecl 10:5). Este vina liderilor pentru că au permis ca autoritatea, sau autoritatea lor în general, să fie pusă la îndoială, rezistată, sau răsturnată. Doar armata și-a păstrat puțină autoritate, din motive evidente.
Dar America? „Considerăm că aceste adevăruri sunt de la sine înțelese, că toți oamenii sunt creați egali, că ei sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea se numără Viața, Libertatea, și căutarea Fericirii.” Adevărul este mai degrabă că Creatorul lor a făcut diferențe mari în abilitățile umane, în funcții, și în scopuri. El a atribuit, de asemenea, responsabilități specifice tuturor oamenilor, inclusiv asigurarea vieții, libertatea, și căutarea fericirii numai pentru cei drepți și înțelepți. Proștii s-ar putea să nu merite niciunul dintre cei (cele) trei.
Luați în considerare mai departe. „Ori de câte ori orice formă de guvernare devine distructivă pentru aceste scopuri, este dreptul poporului să o modifice sau să o desființeze, și să instituie un nou guvern, punându-și temelia pe astfel de principii și organizându-și puterile în așa formă, în care acestea vor trebui par cel mai probabil să le afecteze Siguranța și Fericirea.” Fără calificări serioase, această afirmație stă la baza anarhiei, deoarece / fiindcă învață că rebeliunea și revoluția sunt justificate ori de câte ori doriți lideri care să vă servească mai bine dorințele.
Unde duce o asemenea filozofie? Protejează sindicatele, care sunt eforturi conspirative și sedițioase ale servitorilor (angajaților) de a răsturna prinți (proprietari și manageri). Aceasta este o simplă rebeliune și revoluție. Slujitorii, incapabili să înțeleagă realitatea, nu realizează că fără autoritatea, creativitatea, curajul, și capitalul (banii) prinților, ei ar fi reduși să locuiască în / la colibe, grădini de vegetale, sau iepuri din pădure (adică, să vâneze). Prosperitatea unei societăți capitaliste rezultă din faptul că prinții își au autoritatea, creativitatea, curajul, și capitalul protejat de astfel de bătăuși ignoranți. Dar America a instituționalizat rebeliunea!
Din fericire, un prinț American nu a tolerat (ce sa descris mai sus)! În August 1981, Președintele Ronald Reagan a concediat peste 11.000 de controlori de trafic aerian care și-au părăsit locurile de muncă pentru a cere mai multe salarii (un salar mai mare) pentru mai puțină muncă. Mai puțini înlocuitori au făcut o treabă mai bună cu creșterea traficului aerian! Desigur! Greviștii erau servitori josnici și rebeli, fără a ține cont de legile naționale, de preocupările economice și de siguranță ale altora, sau de salariile lor deja excesive.
Autoritatea trebuie restaurată și promovată la toate nivelurile în toate sferele, altfel America va continua să scadă moral și economic. Aceasta trebuie să înceapă în casă, unde legile lui Dumnezeu trebuie să fie exemplificate și predate. Soțiile trebuie să asculte și să-și respecte soții (Efeseni 5:22-24,33). Copiii trebuie să asculte și să-și onoreze părinții (Efeseni 6:1-3). Tatăl trebuie să-și onoreze angajatorul (I Petru 2:18-21), pastorul (Evrei 13:17), și conducătorii (I Petru 2:13-17). Sunt aceste idei de modă veche? Într-adevăr! Vechile cărări ale cuvântului lui Dumnezeu (Ieremia 6:16; Iuda 1:3)!
Ce vei face pentru a promova înțelepciunea față de nebunie? Nu trebuie să-i faci plăcere unui prost, pentru că nu merită; bucuria îi va strică și mai mult inima perversă, și îi va încuraja nebunia. Ce vei face pentru a promova autoritatea rânduită a lui Dumnezeu? Te vei supune cu bucurie și pe deplin celor pe care Dumnezeu i-a pus peste tine, fie că ești părinte, soț, angajator, pastor, sau guvern civil? Îi aperi pe cei de la / în autoritate, indiferent de diferențele cu ei și cu rebelii care li se opun? Poți face o diferență!
Desfătarea nu este potrivită pentru un prost; cu atât mai puțin pentru un servitor să aibă conducere peste prinți.
Proștii nu merită favoare, libertate, sau răsplată; nu este potrivit sau bine / drept pentru ei (Pr 26:1). Un om fără înțelepciune sau care nu-și stăpânește spiritul ar trebui, în schimb, (să fie) mustrat și pedepsit (Pr 18:6; 19:19; 26:3). Proștilor nu ar trebui să li se îngăduie bucurie sau privilegii, pentru că onoarea sau plăcerea îi încurajează să continue în nebunia lor (Pr 1:32; 10:13).
Este și mai rău atunci când angajații își iau libertăți cu angajatorii sau cetățenii o fac cu conducătorii. Angajații și cetățenii ar trebui să-și cunoască locul, să rămână în rolurile lor subordonate, și să cedeze biroului și persoanei de deasupra lor. Dumnezeu și Solomon i-au comparat pe cei care își părăsesc locul cu o pasăre rătăcită din cuibul ei, ceea ce aduce mult rău (Pr 27:8).
Solomon a fost un rege bun peste Israel, și a învățat înțelepciunea folosind aceste proverbe. Pentru a promova înțelepciunea într-o națiune, proștii trebuie dezonorați, mustrați, și pedepsiți. Dacă această practică nu este urmată, atunci nebunia va deveni acceptabilă sau chiar onorabilă, ceea ce va distruge gloria și succesul unei națiuni. În plus / mai departe, respectul esențial al autorității cere ca servitorii și prinții să-și păstreze funcțiile și rolurile respective fără confuzie.
Este ridicol să onorezi proștii și să le permită libertate sau plăcere. Prostia este disprețuitoare și condamnătoare, așa că proștii ar trebui disprețuiți și pedepsiți. Orice altă acțiune îi încurajează pe proști în nebunia lor și descurajează căutarea înțelepciunii. Transmite un mesaj greșit națiunii, în special celor tineri și impresionabili. Este mai bine să-i pedepsești pe nebuni, pentru că are un efect minunat asupra observatorilor (Pr 19:25; 21:11; Deut 13:6-11; 21:18-21; I Tim 5:20).
America exaltă proștii și prostia. Actorii și actrițele, cei mai lascivi și mai puțin productivi membri ai societății, sunt numiți vedete. Bărbații adulți care joacă jocuri cu mingea (care sunt) pentru copii, sunt venerați ca niște eroi. Rap-ul se numește muzică și este permis pe undele (la radio?). Picasso este salutat (ridicat) ca un artist. Studenții sunt chestionați pentru opinii. Jocurile de noroc (la casino / cazinou) sunt acceptate ca vacanță legitimă. Sodomia se numește gay. Adulterul se numește o aventură.
Comedianții sunt o profesie. Bonnie, Clyde, Jane, și Marilyn sunt celebrități pentru crimă, sediție, și adulter. Sitcom-urile domină primetime (la televizor). Copiii își bat joc și se răzvrătesc împotriva părinților. Beatles, negustori de droguri și desfrânare, sunt îmbogățiți și pomeniți. Fraternitățile sunt focare (paturi fierbinte) de beție și curvie. Artiștii spectacolului se opun politicii guvernamentale. „Beavis și Butthead” (o comedie atât de proastă) a fost difuzat efectiv timp de cinci ani.
Este de mirare că maturitatea așteptată cândva în anii adolescenței lipsește acum la 30 de ani? Este de mirare că o conversație tipică Americană este centrată pe filme sau sport? Acestea două sunt cele mai nevaloroase hoți de conștiință și timp din națiune. Glumele la amvon sunt obișnuite, părinții heterosexuali și căsătoriți fără divorț sunt aproape dispăruți, și Ziua Păcălului de Aprilie este un deliciu național. Prostia a devenit / este demnă în America, și restul lumii se grăbește să copieze Occidentul. Solomon ar fi îngrozit. Dumnezeu este supărat.
Este și mai ridicol să le dai slujitorilor dreptul de a chestiona, controla, sau pedepsi prinți. Autoritatea și supunerea față de ea sunt absolut esențiale pentru succesul unui stat sau al oricărei alte instituții. Dacă este permisă rebeliunea împotriva autorității, atunci va urma în curând anarhia la toate nivelurile și în toate sferele de autoritate. Dezordinea (mai bine: dezorganizare) și disfuncția actuală din școlile, casele, și alte instituții din America sunt dovezi observabile ale acestui rezultat.
Angajații, fie că sunt angajați sau deținuți, sunt numiți slujitori în Biblie. Angajatorii, fie că plătesc, fie că dețin, sunt numiți stăpâni. Magistrații din guvernul civil sunt numiți prinți. Regele Solomon, cel mai înțelept om vreodată, și-a dedicat viața analizei a ceea ce este bine și corect pentru omenire. Nebunii fiind înălțați, bogații disprețuiți, prinții fiind forțați să se supună, și slujitorii care profitau de prinți, toate acestea, l-au îmbolnăvit (ia făcut greață) (Ecl 10:6-7).
Când a enumerat lucruri care tulbură societatea și sunt cu adevărat insuportabile, el a inclus slujitori cu autoritate sau influență (Pr 30:21-23). De unde începe această nebunie? El a observat că această eroare teribilă a venit de la conducători care au permis să se întâmple (Ecl 10:5). Este vina liderilor pentru că au permis ca autoritatea, sau autoritatea lor în general, să fie pusă la îndoială, rezistată, sau răsturnată. Doar armata și-a păstrat puțină autoritate, din motive evidente.
Dar America? „Considerăm că aceste adevăruri sunt de la sine înțelese, că toți oamenii sunt creați egali, că ei sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea se numără Viața, Libertatea, și căutarea Fericirii.” Adevărul este mai degrabă că Creatorul lor a făcut diferențe mari în abilitățile umane, în funcții, și în scopuri. El a atribuit, de asemenea, responsabilități specifice tuturor oamenilor, inclusiv asigurarea vieții, libertatea, și căutarea fericirii numai pentru cei drepți și înțelepți. Proștii s-ar putea să nu merite niciunul dintre cei (cele) trei.
Luați în considerare mai departe. „Ori de câte ori orice formă de guvernare devine distructivă pentru aceste scopuri, este dreptul poporului să o modifice sau să o desființeze, și să instituie un nou guvern, punându-și temelia pe astfel de principii și organizându-și puterile în așa formă, în care acestea vor trebui par cel mai probabil să le afecteze Siguranța și Fericirea.” Fără calificări serioase, această afirmație stă la baza anarhiei, deoarece / fiindcă învață că rebeliunea și revoluția sunt justificate ori de câte ori doriți lideri care să vă servească mai bine dorințele.
Unde duce o asemenea filozofie? Protejează sindicatele, care sunt eforturi conspirative și sedițioase ale servitorilor (angajaților) de a răsturna prinți (proprietari și manageri). Aceasta este o simplă rebeliune și revoluție. Slujitorii, incapabili să înțeleagă realitatea, nu realizează că fără autoritatea, creativitatea, curajul, și capitalul (banii) prinților, ei ar fi reduși să locuiască în / la colibe, grădini de vegetale, sau iepuri din pădure (adică, să vâneze). Prosperitatea unei societăți capitaliste rezultă din faptul că prinții își au autoritatea, creativitatea, curajul, și capitalul protejat de astfel de bătăuși ignoranți. Dar America a instituționalizat rebeliunea!
Din fericire, un prinț American nu a tolerat (ce sa descris mai sus)! În August 1981, Președintele Ronald Reagan a concediat peste 11.000 de controlori de trafic aerian care și-au părăsit locurile de muncă pentru a cere mai multe salarii (un salar mai mare) pentru mai puțină muncă. Mai puțini înlocuitori au făcut o treabă mai bună cu creșterea traficului aerian! Desigur! Greviștii erau servitori josnici și rebeli, fără a ține cont de legile naționale, de preocupările economice și de siguranță ale altora, sau de salariile lor deja excesive.
Autoritatea trebuie restaurată și promovată la toate nivelurile în toate sferele, altfel America va continua să scadă moral și economic. Aceasta trebuie să înceapă în casă, unde legile lui Dumnezeu trebuie să fie exemplificate și predate. Soțiile trebuie să asculte și să-și respecte soții (Efeseni 5:22-24,33). Copiii trebuie să asculte și să-și onoreze părinții (Efeseni 6:1-3). Tatăl trebuie să-și onoreze angajatorul (I Petru 2:18-21), pastorul (Evrei 13:17), și conducătorii (I Petru 2:13-17). Sunt aceste idei de modă veche? Într-adevăr! Vechile cărări ale cuvântului lui Dumnezeu (Ieremia 6:16; Iuda 1:3)!
Ce vei face pentru a promova înțelepciunea față de nebunie? Nu trebuie să-i faci plăcere unui prost, pentru că nu merită; bucuria îi va strică și mai mult inima perversă, și îi va încuraja nebunia. Ce vei face pentru a promova autoritatea rânduită a lui Dumnezeu? Te vei supune cu bucurie și pe deplin celor pe care Dumnezeu i-a pus peste tine, fie că ești părinte, soț, angajator, pastor, sau guvern civil? Îi aperi pe cei de la / în autoritate, indiferent de diferențele cu ei și cu rebelii care li se opun? Poți face o diferență!
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.