Când vine cel stricat vine și disprețul, și cu mârșăvia, ocara.

Păcătoșii aduc dispreț. Dacă o casă, o biserică, sau o națiune acceptă o persoană rea, va urma disprețul față de acea casă, biserică, sau națiune. Ignominia, care este / ce înseamnă dezonoare și rușine, aduce ocara / ocară. Dacă comportamentul infam sau rușinos nu este repudiat, va urma în curând reproșul. Leacul pentru dispreț și ocară (reproș) este să (te) scapi de păcătoși.

Acest proverb nu este cel mai ușor de înțeles / cuprinde. Mulți percep disprețul și reproșul ca fiind acțiunea celui rău împotriva oamenilor buni. În opinia lor, cel rău aduce insultele sale disprețuitoare și reproșurile ignominioase împotriva oamenilor buni și a practicilor drepte. Dar când Solomon a vrut să avertizeze împotriva disprețului și ocarului batjocoritorilor, el a spus-o clar (Pr 9:7-8; 22:10; 23:9). Există o interpretare mai bună.

Când sosește / ajunge / vine un om rău, va veni și disprețul, pentru că disprețul este rezultatul și consecința îngăduirii răutății. Oamenii vor disprețui prezența unui om rău. Când apare ignominie – dezonoare și rușine –, va veni și reproșul, pentru că reproșul este consecința și rezultatul îngăduirii unei astfel de conduite. Ignominia, sau o situație rușinoasă, nu înseamnă a face reproșul, ci mai degrabă a fi cauza reproșului.

Israel a fost slava tuturor națiunilor, când au ascultat de legile sfinte și drepte ale lui Dumnezeu (Deut. 4:6; I Regi 10:6-9; Zah 8:23; Mal 3:12). Dar Dumnezeu a promis că vor deveni o vorbă disprețuitoare și ocară, dacă vor permite păcatul în națiune (Deut. 28:37; 29:22-28; I Împărați 9:6-9; Ps 44:13-14; Is 52:5; Ieremia 24:9; Lami 2:15-16; Ioel 2:17; Rom 2:24).

Înțelepciunea și dreptatea aduc slavă și onoare oamenilor și națiunilor (Pr 1:9; 3:16,22,35; 4:8-9; 8:12-21; 16:31; 21:21; 22:4). Dar nebunia și răutatea aduc dispreț, ocară / reproș, și rușine (Pr 3:35; 11:2; 13:5,18; 24:9; 25:8-10; 28:12). Oamenii evlavioși îi disprețuiesc pe oamenii ticăloși / josnic / vulgar / scârbos (Ps 15:4; Pr 29:27), și Dumnezeu îi disprețuiește de asemenea (Pr 3:32; 11:20; 15:26; Ps 18:25-27).

O femeie plină de milă (grațioasă), o femeie care vorbește și acționează mereu cu har și înțelepciune, este onorata perpetuu, pentru că nu există nimic care să-i strică reputația plăcută (Pr 11:16; Ecl 10:1). Însă femeia odioasă este urâtă și reproșată cu dispreț de toți, pentru că vorbirea și acțiunile ei năucitoare nu pot fi deghizate sau ascunse (Pr 11:22; 27:15-16; 30:21-23).

Pavel l-a mustrat sever pe Corint pentru că a protejat un desfrânat în biserica lor (I Corinteni 5:1-13). Ei ar fi trebuit să plângă / să fi plâns și să elimine această ocară / reproș asupra Numelui lui Isus Hristos, pentru că răutatea nu ar fi trebuit să fie numită o singură dată printre credincioși (Efeseni 5:3-7). Biserica sau națiunea care este liberă de răufăcători este cea care va fi onorata și prosperată (Ps 144:9-15).

Solomon a fost un rege, și și-a antrenat fiul să fie un rege bun. Dacă bărbaților răi sau ignominiei li s-ar permite să existe în guvern sau societate, ar aduce dispreț și reproș asupra națiunii (Pr 14:35; 20:8,26,28; 29:12). El a dorit mai degrabă pentru Israel cinstea și slava care însoțesc dreptatea și înțelepciunea (Pr 14:28; 16:10,12; 25:5; 29:4,14).

Lecția proverbului este următoarea: purtarea răutăcioasă aduce dispreț și ocară / reproș asupra numelui și religiei lui Dumnezeu, așa că cei răi și răutatea trebuie repudiate și respinse. Dacă acest lucru nu se face în case, biserici, și națiuni, numele și doctrina lui Dumnezeu vor fi hulit (II Sam 12:14; Neh 5:9; I Tim 5:14; 6:1; Tit 2:5,8,10; I Petru 2:12; 4:14-16).

Indiferent dacă în casă, biserică, sau națiune, oamenii răi și comportamentul rușinos trebuie identificați și evitați (Psalmul 101:3-8; 139:21-22; Romani 13:1-7; 16:17-18; Ef 5:11; II Tes 3:6; I Tim 6:5; II Tim 3:5; Tit 3:10-11). Asemenea fiului prinț al lui Solomon, ar trebui să folosiți orice influență pe care o aveți pentru a marca și a respinge pe cei care fac rău pentru slava lui Dumnezeu și adevăr.

↑