Înainte de nimicire, inima omului este îngâmfată; și înaintea onoarei, este umilință.
Distrugerea sau onoarea este o alegere. Mândria garantează distrugerea, și smerenia aduce onoare. Aceasta nu este o gândire umană despre aspectele negative ale aroganței și îngâmfarii. Aceasta este înțelepciunea inspirată a anumitor consecințe ale nesmeririi în fața lui Dumnezeu și a oamenilor.
Legea aici este mai sigură decât gravitația. Dacă te gândești foarte bine la tine, vei coborî (vei fi dus în jos) (Pr 16:18). Dacă te gândești smerit despre tine, vei fi înviat / ridicat (Pr 15:33). Există o singură Ființă cu dreptul de a se înălța pe Sine, și tu nu ești El, așa că smerește-te.
Cât de puternic crezi că ești? Dumnezeu rezistă celor mândri, ceea ce înseamnă că El luptă împotriva ta, dacă ești trufaș. Poți să-L răsturnești (detrona?) și să reușești oricum? Ești un prost / nebun. Citiți Biblia despre ce i-a făcut Dumnezeu lui Faraon, Sanherib, și Nebucadnețar.
Cât de puternic este Dumnezeu? El îi ajută pe cei smeriți, ceea ce înseamnă că luptă pentru tine împotriva lucrurilor care te țin înapoi! Spune-i lui Dumnezeu că nu poți să o faci singur sau că nu știi ce să faci; El o va face pentru tine. Citiți Biblia despre marea victorie a lui Iosafat (II Cronici 20:12)!
Sunt trei forțe care lucrează pentru a garanta această lege cu două părți. În primul rând, există forța divină a geloziei și dreptății lui Dumnezeu. DOMNUL Iehova nu va îngădui unui om să se considere prea înalt despre sine. El urăște mândria (Pr 6:16-17). Și El urăște mai ales mândria în oamenii păcătoși. El va doborî în mod supranatural un om mândru, sau va ridica un om umil.
Faraon a zis: „Cine este DOMNUL, ca să ascult de vocea lui pentru a lăsa pe Israel să plece? Nu-l cunosc pe DOMNUL, nici nu voi lăsa pe Israel să plece” (Ex 5:2). Desigur, acestea au fost ultimele sale cuvinte celebre / faimoase, deoarece Dumnezeu i-a distrus națiunea, bunurile, primul născut, carul, și apoi pe el! Dumnezeu și-a impus irezistibil voința Sa suverană asupra acestui om și l-a doborât la distrugere.
Dar ia în considerare un alt rege. Solomon a spus: „Și acum, DOAMNE Dumnezeul meu, tu l-ai făcut pe servitorul tău împărat în locul lui David, tatăl meu; și eu sunt doar un copil mic; nu știu cum să ies sau să intru” (I Împărați 3:7). Iată o mare smerenie, întrucât tânărul rege și-a recunoscut fără îndoială ignoranța. Dumnezeu i-a dat înțelepciune, bogății, pace, și viață lungă pentru această rugăciune umilă!
În al doilea rând, există forța umană a judecății omului. Nici măcar bărbații (oamenii) naturali nu pot suporta un om arogant, trufaș, sau mândru. Vor face tot ce pot pentru a-l evita, a-l respinge, sau a-l doborî. Le deranjează (au resentiment pentru) atitudinea lui pompoasă și superioară și spiritul îngâmfat. Dar sunt adesea destul de fericiți să promoveze și să răsplătească un bărbat (om, femeie) care mărturisește cu umilință că nu este nimic.
Chiar și regii se vor împrieteni cu oameni smeriți care au o grație bună (vorbire grațioasă) din inimi curate (Pr 22:11). Este imposibil să vorbești cu milă, dacă ai gânduri de superioritate trufașă în inima sau în minte. David era un astfel de om, și regele Saul, prințul Ionatan, și întreaga națiune l-au iubit pentru smerenia sa în inimă, cuvânt, și faptă. Deși l-a ucis pe Goliat, aceasta nu i-a schimbat niciodată viziunea corectă (și umilă) despre sine înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.
În al treilea rând, există forța distructivă personală a înșelăciunii de sine. Un om trufaș nu poate vedea clar. Încrederea lui excesivă îl face să ia decizii proaste. El se grăbește înainte cu zel grăbit doar pentru a descoperi că mândria lui l-a făcut să nu vadă / să nu-și dea seama de un pericol grav. Dar un om umil, care nu are atât de multăîncredere în sine, va analiza temeinic lucrurile înainte de a acționa.
Luați în considerare mândria lui Haman, care l-a determinat să se grăbească înainte în planul său de exterminare a Evreilor din Imperiul Persan. Dacă ar fi făcut puțină cercetare, ar fi descoperit că Estera, noua regină a lui Ahașverus, era o Evreică! Ar fi putut să-și regândească conspirația arogantă. În schimb, mândria lui de a trece cu vederea acest fapt l-a costat totul.
Luați în considerare aroganța proprietarilor și căpitanului Titanicului, care a alergat aproape de viteză maximă prin apele pline de aisberguri ale Atlanticului de Nord la 15 Aprilie 1912. Deși avertizat temeinic de alte nave despre pericolul pândit în întuneric, această barcă „nescufundabilă” a durat doar două ore și patruzeci de minute să se scufunde, cu pierderea a peste 1,500 de vieți.
Mândria a fost păcatul diavolului (I Tim 3:6). Din cauza mândriei sale, Dumnezeu i-a rezervat cel mai de jos loc din univers – adâncurile iadului! El va suferi pentru totdeauna distrugerea veșnică și cele mai înfricoșătoare chinuri. Smerenia a fost caracterul glorios al lui Isus din Nazaret, pe care Dumnezeu L-a înălțat pentru totdeauna peste orice făptură (Filipeni 2:5-11).
Ia în considerare! Satana era cel mai înalt dintre îngerii lui Dumnezeu, cu mult mai presus de orice om în inteligență, putere, și glorie. Isus s-a născut dintr-o soție săracă de tâmplar, s-a născut într-un grajd, și s-a înfășat într-o iesle. Dar cea mai grozavă inversare a avut loc! Isus din Nazaret conduce acum universul de la dreapta lui Dumnezeu, mult mai presus de Satana și îngerii săi. Dacă Dumnezeu Atotputernic a făcut acest lucru pentru Isus împotriva diavolului, El te poate ridica cu siguranță peste obstacole.
Știi că lăudăroșii sunt aroganți și îngâmfați prin discursul lor zgomotos, lung, pompos, și iubitor de sine. Puteți recunoaște limbajul corpului și tratamentul celorlalți care indică trufie, mândrie, sau auto-neprihănire. Să sperăm că nu ești vinovat de niciunul dintre aceste păcate evidente. Dar Dumnezeu vede mai adânc. El vede în inima ta, așa că acest proverb a fost scris pentru a te avertiza despre trufia din inima ta. Trebuie să vă smeriți sentimentele și gândurile!
Lumea învață aroganța și ignoranța dragostei de sine, a stimei de sine, și a încrederii în sine. Această erezie contrazice înțelepciunea lui Dumnezeu predată în Biblie și în acest proverb. Dragostea ta ar trebui să fie a lui / pentru Dumnezeu în primul rând, a celorlalți în al doilea rând, și a ta pe urmă. Stima ta ar trebui să fie în primul rând pentru Dumnezeu, cuvântul Lui pe al doilea rând, pe alții pe al treilea, și tu pe urmă. Încrederea ta ar trebui să fie numai în ceea ce Dumnezeu poate face prin tine, cu tine, sau pentru tine, nu în tine (Ps 127:1-2).
Examinează-te! Urăște orice gând înalt! Spune-i Domnului și oricărei persoane care (te) vor auzi că nu ești nimic și mai puțin decât nimic, și fă-o cu sinceritate. Spune-i Domnului că ești un copil mic care are nevoie de ajutorul Lui pentru cele mai simple sarcini. Coborâți-vă de pe calul vostru înalt și coborâți-vă cu cei pe care lumea îi disprețuiește ca fiind clasa inferioară (Romani 12:16). Încetează să te protejezi și să te adăpostești. Coboară (du-te-n jos), și Dumnezeu te va ridica. Ridică-te (înălțează-te / înaltă te pe tine), și Dumnezeu te va zdrobi.
Ascultă sfatul inspirat al apostolului Petru: „Dumnezeu se opune celor mândri și dă har celor umili. De aceea umiliți-vă sub mâna tare a lui Dumnezeu, ca să vă înalțe la timpul cuvenit” (I Petru 5:5-6). Rezistența lui Dumnezeu, sau harul Său, ce preferi? Care ți-ar beneficia cel mai mult viața? Lasă mâna Lui puternică să te înalțe la timpul potrivit.
Înainte de nimicire, inima omului este îngâmfată; și înaintea onoarei, este umilință.
Distrugerea sau onoarea este o alegere. Mândria garantează distrugerea, și smerenia aduce onoare. Aceasta nu este o gândire umană despre aspectele negative ale aroganței și îngâmfarii. Aceasta este înțelepciunea inspirată a anumitor consecințe ale nesmeririi în fața lui Dumnezeu și a oamenilor.
Legea aici este mai sigură decât gravitația. Dacă te gândești foarte bine la tine, vei coborî (vei fi dus în jos) (Pr 16:18). Dacă te gândești smerit despre tine, vei fi înviat / ridicat (Pr 15:33). Există o singură Ființă cu dreptul de a se înălța pe Sine, și tu nu ești El, așa că smerește-te.
Cât de puternic crezi că ești? Dumnezeu rezistă celor mândri, ceea ce înseamnă că El luptă împotriva ta, dacă ești trufaș. Poți să-L răsturnești (detrona?) și să reușești oricum? Ești un prost / nebun. Citiți Biblia despre ce i-a făcut Dumnezeu lui Faraon, Sanherib, și Nebucadnețar.
Cât de puternic este Dumnezeu? El îi ajută pe cei smeriți, ceea ce înseamnă că luptă pentru tine împotriva lucrurilor care te țin înapoi! Spune-i lui Dumnezeu că nu poți să o faci singur sau că nu știi ce să faci; El o va face pentru tine. Citiți Biblia despre marea victorie a lui Iosafat (II Cronici 20:12)!
Sunt trei forțe care lucrează pentru a garanta această lege cu două părți. În primul rând, există forța divină a geloziei și dreptății lui Dumnezeu. DOMNUL Iehova nu va îngădui unui om să se considere prea înalt despre sine. El urăște mândria (Pr 6:16-17). Și El urăște mai ales mândria în oamenii păcătoși. El va doborî în mod supranatural un om mândru, sau va ridica un om umil.
Faraon a zis: „Cine este DOMNUL, ca să ascult de vocea lui pentru a lăsa pe Israel să plece? Nu-l cunosc pe DOMNUL, nici nu voi lăsa pe Israel să plece” (Ex 5:2). Desigur, acestea au fost ultimele sale cuvinte celebre / faimoase, deoarece Dumnezeu i-a distrus națiunea, bunurile, primul născut, carul, și apoi pe el! Dumnezeu și-a impus irezistibil voința Sa suverană asupra acestui om și l-a doborât la distrugere.
Dar ia în considerare un alt rege. Solomon a spus: „Și acum, DOAMNE Dumnezeul meu, tu l-ai făcut pe servitorul tău împărat în locul lui David, tatăl meu; și eu sunt doar un copil mic; nu știu cum să ies sau să intru” (I Împărați 3:7). Iată o mare smerenie, întrucât tânărul rege și-a recunoscut fără îndoială ignoranța. Dumnezeu i-a dat înțelepciune, bogății, pace, și viață lungă pentru această rugăciune umilă!
În al doilea rând, există forța umană a judecății omului. Nici măcar bărbații (oamenii) naturali nu pot suporta un om arogant, trufaș, sau mândru. Vor face tot ce pot pentru a-l evita, a-l respinge, sau a-l doborî. Le deranjează (au resentiment pentru) atitudinea lui pompoasă și superioară și spiritul îngâmfat. Dar sunt adesea destul de fericiți să promoveze și să răsplătească un bărbat (om, femeie) care mărturisește cu umilință că nu este nimic.
Chiar și regii se vor împrieteni cu oameni smeriți care au o grație bună (vorbire grațioasă) din inimi curate (Pr 22:11). Este imposibil să vorbești cu milă, dacă ai gânduri de superioritate trufașă în inima sau în minte. David era un astfel de om, și regele Saul, prințul Ionatan, și întreaga națiune l-au iubit pentru smerenia sa în inimă, cuvânt, și faptă. Deși l-a ucis pe Goliat, aceasta nu i-a schimbat niciodată viziunea corectă (și umilă) despre sine înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.
În al treilea rând, există forța distructivă personală a înșelăciunii de sine. Un om trufaș nu poate vedea clar. Încrederea lui excesivă îl face să ia decizii proaste. El se grăbește înainte cu zel grăbit doar pentru a descoperi că mândria lui l-a făcut să nu vadă / să nu-și dea seama de un pericol grav. Dar un om umil, care nu are atât de multăîncredere în sine, va analiza temeinic lucrurile înainte de a acționa.
Luați în considerare mândria lui Haman, care l-a determinat să se grăbească înainte în planul său de exterminare a Evreilor din Imperiul Persan. Dacă ar fi făcut puțină cercetare, ar fi descoperit că Estera, noua regină a lui Ahașverus, era o Evreică! Ar fi putut să-și regândească conspirația arogantă. În schimb, mândria lui de a trece cu vederea acest fapt l-a costat totul.
Luați în considerare aroganța proprietarilor și căpitanului Titanicului, care a alergat aproape de viteză maximă prin apele pline de aisberguri ale Atlanticului de Nord la 15 Aprilie 1912. Deși avertizat temeinic de alte nave despre pericolul pândit în întuneric, această barcă „nescufundabilă” a durat doar două ore și patruzeci de minute să se scufunde, cu pierderea a peste 1,500 de vieți.
Mândria a fost păcatul diavolului (I Tim 3:6). Din cauza mândriei sale, Dumnezeu i-a rezervat cel mai de jos loc din univers – adâncurile iadului! El va suferi pentru totdeauna distrugerea veșnică și cele mai înfricoșătoare chinuri. Smerenia a fost caracterul glorios al lui Isus din Nazaret, pe care Dumnezeu L-a înălțat pentru totdeauna peste orice făptură (Filipeni 2:5-11).
Ia în considerare! Satana era cel mai înalt dintre îngerii lui Dumnezeu, cu mult mai presus de orice om în inteligență, putere, și glorie. Isus s-a născut dintr-o soție săracă de tâmplar, s-a născut într-un grajd, și s-a înfășat într-o iesle. Dar cea mai grozavă inversare a avut loc! Isus din Nazaret conduce acum universul de la dreapta lui Dumnezeu, mult mai presus de Satana și îngerii săi. Dacă Dumnezeu Atotputernic a făcut acest lucru pentru Isus împotriva diavolului, El te poate ridica cu siguranță peste obstacole.
Știi că lăudăroșii sunt aroganți și îngâmfați prin discursul lor zgomotos, lung, pompos, și iubitor de sine. Puteți recunoaște limbajul corpului și tratamentul celorlalți care indică trufie, mândrie, sau auto-neprihănire. Să sperăm că nu ești vinovat de niciunul dintre aceste păcate evidente. Dar Dumnezeu vede mai adânc. El vede în inima ta, așa că acest proverb a fost scris pentru a te avertiza despre trufia din inima ta. Trebuie să vă smeriți sentimentele și gândurile!
Lumea învață aroganța și ignoranța dragostei de sine, a stimei de sine, și a încrederii în sine. Această erezie contrazice înțelepciunea lui Dumnezeu predată în Biblie și în acest proverb. Dragostea ta ar trebui să fie a lui / pentru Dumnezeu în primul rând, a celorlalți în al doilea rând, și a ta pe urmă. Stima ta ar trebui să fie în primul rând pentru Dumnezeu, cuvântul Lui pe al doilea rând, pe alții pe al treilea, și tu pe urmă. Încrederea ta ar trebui să fie numai în ceea ce Dumnezeu poate face prin tine, cu tine, sau pentru tine, nu în tine (Ps 127:1-2).
Examinează-te! Urăște orice gând înalt! Spune-i Domnului și oricărei persoane care (te) vor auzi că nu ești nimic și mai puțin decât nimic, și fă-o cu sinceritate. Spune-i Domnului că ești un copil mic care are nevoie de ajutorul Lui pentru cele mai simple sarcini. Coborâți-vă de pe calul vostru înalt și coborâți-vă cu cei pe care lumea îi disprețuiește ca fiind clasa inferioară (Romani 12:16). Încetează să te protejezi și să te adăpostești. Coboară (du-te-n jos), și Dumnezeu te va ridica. Ridică-te (înălțează-te / înaltă te pe tine), și Dumnezeu te va zdrobi.
Ascultă sfatul inspirat al apostolului Petru: „Dumnezeu se opune celor mândri și dă har celor umili. De aceea umiliți-vă sub mâna tare a lui Dumnezeu, ca să vă înalțe la timpul cuvenit” (I Petru 5:5-6). Rezistența lui Dumnezeu, sau harul Său, ce preferi? Care ți-ar beneficia cel mai mult viața? Lasă mâna Lui puternică să te înalțe la timpul potrivit.
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.