Toate căile unui om sunt curate în proprii lui ochi, dar DOMNUL cântărește duhurile.
Fiecare om crede că are dreptate / este corect în ceea ce privește viața lui – el se oprește implicit la auto-neprihănirea prin natură / fire. Îi displace instruirea și corectarea, pentru că presupune că felul lui de a face lucrurile este bun și înțelept. Dar Dumnezeu îi vede inima și gândurile și motivele mândre și egoiste de acolo. Învață să te neîncrezi și să te supări în tine (să ai auto-resentimente), căci inima ta este un lingușător? / lingușitor mincinos pentru a te înșela în eroare.
Te cunoști pe tine? Cum poți? Inima ta te minte mai rău și mai mult decât oricine altcineva. „Inima este mai înșelătoare decât toate și este nespus de stricată: cine o poate cunoaște?” (Ieremia 17:9). David a spus: „Cine își poate înțelege greșelile? Curăță-mă de greșeli tainice” (Ps 19:12). Niciun om nu se cunoaște cu adevărat. Nu te cunoști pe tine însuți.
Desigur, crezi că ești curat și corect / drept în toate felurile / căile tale. Inima ta auto-neprihănită justifică tot ceea ce gândești, spui / zici, și faci. Inima ta mincinoasă te conduce la tot felul de nebunie și păcat, și nici măcar nu știi asta (Pr 16:25; 30:12). Dar DOMNUL cântărește ambițiile și motivele tale secrete, așa cum l-a cântărit pe Belșțațar la o sărbătoare / ospăț / banchet Babiloniană. Și El te va găsi că îți lipsește / ești lipsit / pici scurt, etc.. Atunci El te va purifica în cuptorul de foc al suferinței.
Deși nu poți cunoaște înșelăciunea inimii tale, DOMNUL o cunoaște. Fericitul (Binecuvantatul) Dumnezeu îi spune / zice omului: „Cine poate ști asta / Cine o poate cunoaște?” Atunci El răspunde: „Eu DOMNUL cercetez inima, eu încerc rărunchii, ca să dau fiecărui om conform căilor lui și conform rodului facerilor sale” (Ieremia 17:10). Toate lucrurile sunt goale (dezbrăcate) și deschise ochilor Celui cu Care ai de-a face, inclusiv gândurile și intențiile inimii tale (Evrei 4:12-13).
Ești cântărit (chiar) acum. Balanța justiției sfinte se înclină. Examinează-te. De ce citești acest comentariu? Cum o / îl citești? Ai decis deja că nu are nimic pentru tine? Crezi că îți cunoști spiritul? Este acest avertisment pentru alți păcătoși, cei mult mai răi decât tine? Vă supărați (ai resentimente împotriva) acest avertisment spiritual? Îi mulțumiți lui Dumnezeu că nu sunteți la fel de răi ca alți oameni? Ești prea ocupat pentru aceste lucruri spirituale? Ești iritat că nu există ceva nou și incitant care să-ți gâdile urechile?
Persoana nebună! Te înșeli singur. Mărturisește-ți depravarea. Pocăiți-vă de auto-neprihănirea (de sine) voastră arogantă. Urăște-ți stima de sine. Scăpați (scapă-te) de încrederea în lucrurile pe care le-ați făcut – pentru că motivele au fost probabil foarte rele. Adevărata smerenie este să cazi gol și neputincios înaintea sfântului Dumnezeu al cerului și să mărturisești cu sinceritate: „Dumnezeule, fii milostiv cu mine, un păcătos” (Luca 18:13). Atât de important este acest proverb, Solomon ți l-a dat de două ori (Pr 21:2).
Este ușor să treci / aluneci prin instruirea spirituală (adică, să te scapi de) – să citești rapid sau să asculți leneș pentru a satisface o conștiință înșelătoare. Este ușor să aplicați avertismente altora – să identificați motele (bârnăle, grinzi, etc.) la distanțe mari, în timp ce ratați propria rază (bârnăle, grinzi, etc.). Este ușor să-i disprețuiești pe ceilalți – să-I mulțumești lui Dumnezeu că nu ești la fel de dezgustător ca ei, în timp ce spiritul tău este cântărit în cer ca fiind cel mai rău dintre toate.
Nu există nimic mai rău decât neprihănirea de sine (auto). Gândește-te bine. Ce este? Crezând că ești drept și îndreptățindu-te împotriva conștiinței, a corectării, și a convertirii. O astfel de persoană nu are nicio idee că este plină de păcat, pentru că și-a permis gândurilor înalte despre ei înșiși să-și distorsioneze total judecata. Ei folosesc doar oglinda Cuvântului lui Dumnezeu pentru alții, pentru că nici măcar nu văd nevoia să-și examineze propriile fețe (Iacov 1:21-25).
Cum vei raționa cu o astfel de persoană? Nu le poți sublinia păcatul, pentru că ei nu-l pot vedea. Încrederea lor arogantă în sine îți respinge motivele (Pr 26:12,16; Gal 6:3). Și acești batjocoritori vă vor urî pentru efort (Pr 9:7-8). L-au răstignit pe Domnul gloriei pentru că le-a dezvăluit religia falsă și ipocrită. Fiecare om este Fariseu în propriul său spirit.
Ce este neprihănirea de sine? Este încrederea că ești bun, competent, inteligent, și capabil. Este dificil să spui / în a zice că ești greșit, nebunesc, prost, mândru, sau răzvrătit. Găsește plăcere să găsească sau să discute despre greșelile altora. Se pretinde să-i acuze pe alții, atunci când are propriul său set de păcate. Are întotdeauna păreri / opinii despre comportamentul altora fără Scriptură.
Este capacitatea de a rezista și de a refuza corectarea (Este defensivitatea de a rezista și de a ezita sau nu dorii să acceptați o idee sau o întreprindere). Este prezumția de a face judecăți și opinii împotriva autorității. Este ușurința cu care poți aplica o predică la majoritatea oricui (dar nu la tine). Este gândul în timpul unei predici că nu ai nevoie cu adevărat de schimbare în acea zonă. Este răspunsul că ești confortabil cu lucrurile așa cum sunt.
Este lipsa de mulțumire pentru corectare. Poate plânge defensiv atunci când este mustrat sau avertizat despre păcat. Răspunde: „Sunt doar un eșec”, atunci când este criticat. Este scuza: „Nu sunt atât de rău – doar mă înțelegi greșit”. Își amintește de păcatele altora atunci când este corectat. Poate menționa cu dispreț păcatele persoanei care o corectează.
Ce poți face? Umilește-te și recunoaște că ești cel puțin la fel de rău în toate căile tale ca cel mai mare păcătos pe care îl cunoști (I Tim 1:15). Mărturisește-ți auto-neprihănirea / de sine ca o duhoare putredă în nările unui Dumnezeu sfânt (Luca 18:9-14). Recunoaște că dreptățile tale sunt / neprihănirea ta este la fel de curate precum cârpele menstruale folosite (Is 64:6). Roagă-L pe DOMNUL să-ți cerceteze (caute) și să-ți descopere gândurile rele (Iov 34:32; Ps 26:2; 139:23-24). Cere o inimă curată / pură (Ps 51:10).
Dovediți-vă spiritul curat lăsând cuvântul lui Dumnezeu să vă corecteze și să vă învețe (Is 66:2). Primiți îndreptare fără să vă răzvrătiți (Ps 73:21-22). Fericitul (binecuvântatul) Dumnezeu nu disprețuiește niciodată o inimă zdrobită și smerită (Ps 34:18; 51:17; Is 57:15). Dacă te cobori / te duci în jos cu smerire smerită, El te va ridica (Iacov 4:10; I Petru 5:6). Fericiți / binecuvântați sunt cei săraci cu / în duhul / spiritul lor (Matei 5:3).
Nu puteți amâna sau minimiza autoexaminarea. Este exercițiul sfânt al oamenilor duhovnicești / spirituali, care cunosc răutatea înșelătoare a inimii lor (I Cor 11:28; II Cor 13:5). Fiecare lucru secret va fi dezvăluit / expus în curând înaintea tribunalului sfânt al lui Isus Hristos. Curățați-vă mâinile și curățați-vă inimile de ipocrizia dublă (nestatornică? ‘mintea-dublă), prin pocăință critică și sobră acum (Iacov 4:8-10). Fă-o chiar tu azi înainte de a trebui să o faci înaintea lui Dumnezeu.
Înțelepții vor recunoaște că răul din interior este mai înșelător și mai periculos pentru a-i plăcea lui Dumnezeu decât răul din afară. În timp ce ura față de această lume este o atitudine bună și evlavioasă față de ispitele periculoase de acolo, poftele înșelătoare din propria ta inimă sunt cel mai mare dușman al tău. Vegherea constantă cu smerenie sinceră înaintea lui Dumnezeu vă va mântui (salva) spiritul. Păstrează-ți inima cu toată sârguința pentru a respinge orice gânduri înalte despre sine care apar / se ridică în tine (Pr 4:23).
Toate căile unui om sunt curate în proprii lui ochi, dar DOMNUL cântărește duhurile.
Fiecare om crede că are dreptate / este corect în ceea ce privește viața lui – el se oprește implicit la auto-neprihănirea prin natură / fire. Îi displace instruirea și corectarea, pentru că presupune că felul lui de a face lucrurile este bun și înțelept. Dar Dumnezeu îi vede inima și gândurile și motivele mândre și egoiste de acolo. Învață să te neîncrezi și să te supări în tine (să ai auto-resentimente), căci inima ta este un lingușător? / lingușitor mincinos pentru a te înșela în eroare.
Te cunoști pe tine? Cum poți? Inima ta te minte mai rău și mai mult decât oricine altcineva. „Inima este mai înșelătoare decât toate și este nespus de stricată: cine o poate cunoaște?” (Ieremia 17:9). David a spus: „Cine își poate înțelege greșelile? Curăță-mă de greșeli tainice” (Ps 19:12). Niciun om nu se cunoaște cu adevărat. Nu te cunoști pe tine însuți.
Desigur, crezi că ești curat și corect / drept în toate felurile / căile tale. Inima ta auto-neprihănită justifică tot ceea ce gândești, spui / zici, și faci. Inima ta mincinoasă te conduce la tot felul de nebunie și păcat, și nici măcar nu știi asta (Pr 16:25; 30:12). Dar DOMNUL cântărește ambițiile și motivele tale secrete, așa cum l-a cântărit pe Belșțațar la o sărbătoare / ospăț / banchet Babiloniană. Și El te va găsi că îți lipsește / ești lipsit / pici scurt, etc.. Atunci El te va purifica în cuptorul de foc al suferinței.
Deși nu poți cunoaște înșelăciunea inimii tale, DOMNUL o cunoaște. Fericitul (Binecuvantatul) Dumnezeu îi spune / zice omului: „Cine poate ști asta / Cine o poate cunoaște?” Atunci El răspunde: „Eu DOMNUL cercetez inima, eu încerc rărunchii, ca să dau fiecărui om conform căilor lui și conform rodului facerilor sale” (Ieremia 17:10). Toate lucrurile sunt goale (dezbrăcate) și deschise ochilor Celui cu Care ai de-a face, inclusiv gândurile și intențiile inimii tale (Evrei 4:12-13).
Ești cântărit (chiar) acum. Balanța justiției sfinte se înclină. Examinează-te. De ce citești acest comentariu? Cum o / îl citești? Ai decis deja că nu are nimic pentru tine? Crezi că îți cunoști spiritul? Este acest avertisment pentru alți păcătoși, cei mult mai răi decât tine? Vă supărați (ai resentimente împotriva) acest avertisment spiritual? Îi mulțumiți lui Dumnezeu că nu sunteți la fel de răi ca alți oameni? Ești prea ocupat pentru aceste lucruri spirituale? Ești iritat că nu există ceva nou și incitant care să-ți gâdile urechile?
Persoana nebună! Te înșeli singur. Mărturisește-ți depravarea. Pocăiți-vă de auto-neprihănirea (de sine) voastră arogantă. Urăște-ți stima de sine. Scăpați (scapă-te) de încrederea în lucrurile pe care le-ați făcut – pentru că motivele au fost probabil foarte rele. Adevărata smerenie este să cazi gol și neputincios înaintea sfântului Dumnezeu al cerului și să mărturisești cu sinceritate: „Dumnezeule, fii milostiv cu mine, un păcătos” (Luca 18:13). Atât de important este acest proverb, Solomon ți l-a dat de două ori (Pr 21:2).
Este ușor să treci / aluneci prin instruirea spirituală (adică, să te scapi de) – să citești rapid sau să asculți leneș pentru a satisface o conștiință înșelătoare. Este ușor să aplicați avertismente altora – să identificați motele (bârnăle, grinzi, etc.) la distanțe mari, în timp ce ratați propria rază (bârnăle, grinzi, etc.). Este ușor să-i disprețuiești pe ceilalți – să-I mulțumești lui Dumnezeu că nu ești la fel de dezgustător ca ei, în timp ce spiritul tău este cântărit în cer ca fiind cel mai rău dintre toate.
Nu există nimic mai rău decât neprihănirea de sine (auto). Gândește-te bine. Ce este? Crezând că ești drept și îndreptățindu-te împotriva conștiinței, a corectării, și a convertirii. O astfel de persoană nu are nicio idee că este plină de păcat, pentru că și-a permis gândurilor înalte despre ei înșiși să-și distorsioneze total judecata. Ei folosesc doar oglinda Cuvântului lui Dumnezeu pentru alții, pentru că nici măcar nu văd nevoia să-și examineze propriile fețe (Iacov 1:21-25).
Cum vei raționa cu o astfel de persoană? Nu le poți sublinia păcatul, pentru că ei nu-l pot vedea. Încrederea lor arogantă în sine îți respinge motivele (Pr 26:12,16; Gal 6:3). Și acești batjocoritori vă vor urî pentru efort (Pr 9:7-8). L-au răstignit pe Domnul gloriei pentru că le-a dezvăluit religia falsă și ipocrită. Fiecare om este Fariseu în propriul său spirit.
Ce este neprihănirea de sine? Este încrederea că ești bun, competent, inteligent, și capabil. Este dificil să spui / în a zice că ești greșit, nebunesc, prost, mândru, sau răzvrătit. Găsește plăcere să găsească sau să discute despre greșelile altora. Se pretinde să-i acuze pe alții, atunci când are propriul său set de păcate. Are întotdeauna păreri / opinii despre comportamentul altora fără Scriptură.
Este capacitatea de a rezista și de a refuza corectarea (Este defensivitatea de a rezista și de a ezita sau nu dorii să acceptați o idee sau o întreprindere). Este prezumția de a face judecăți și opinii împotriva autorității. Este ușurința cu care poți aplica o predică la majoritatea oricui (dar nu la tine). Este gândul în timpul unei predici că nu ai nevoie cu adevărat de schimbare în acea zonă. Este răspunsul că ești confortabil cu lucrurile așa cum sunt.
Este lipsa de mulțumire pentru corectare. Poate plânge defensiv atunci când este mustrat sau avertizat despre păcat. Răspunde: „Sunt doar un eșec”, atunci când este criticat. Este scuza: „Nu sunt atât de rău – doar mă înțelegi greșit”. Își amintește de păcatele altora atunci când este corectat. Poate menționa cu dispreț păcatele persoanei care o corectează.
Ce poți face? Umilește-te și recunoaște că ești cel puțin la fel de rău în toate căile tale ca cel mai mare păcătos pe care îl cunoști (I Tim 1:15). Mărturisește-ți auto-neprihănirea / de sine ca o duhoare putredă în nările unui Dumnezeu sfânt (Luca 18:9-14). Recunoaște că dreptățile tale sunt / neprihănirea ta este la fel de curate precum cârpele menstruale folosite (Is 64:6). Roagă-L pe DOMNUL să-ți cerceteze (caute) și să-ți descopere gândurile rele (Iov 34:32; Ps 26:2; 139:23-24). Cere o inimă curată / pură (Ps 51:10).
Dovediți-vă spiritul curat lăsând cuvântul lui Dumnezeu să vă corecteze și să vă învețe (Is 66:2). Primiți îndreptare fără să vă răzvrătiți (Ps 73:21-22). Fericitul (binecuvântatul) Dumnezeu nu disprețuiește niciodată o inimă zdrobită și smerită (Ps 34:18; 51:17; Is 57:15). Dacă te cobori / te duci în jos cu smerire smerită, El te va ridica (Iacov 4:10; I Petru 5:6). Fericiți / binecuvântați sunt cei săraci cu / în duhul / spiritul lor (Matei 5:3).
Nu puteți amâna sau minimiza autoexaminarea. Este exercițiul sfânt al oamenilor duhovnicești / spirituali, care cunosc răutatea înșelătoare a inimii lor (I Cor 11:28; II Cor 13:5). Fiecare lucru secret va fi dezvăluit / expus în curând înaintea tribunalului sfânt al lui Isus Hristos. Curățați-vă mâinile și curățați-vă inimile de ipocrizia dublă (nestatornică? ‘mintea-dublă), prin pocăință critică și sobră acum (Iacov 4:8-10). Fă-o chiar tu azi înainte de a trebui să o faci înaintea lui Dumnezeu.
Înțelepții vor recunoaște că răul din interior este mai înșelător și mai periculos pentru a-i plăcea lui Dumnezeu decât răul din afară. În timp ce ura față de această lume este o atitudine bună și evlavioasă față de ispitele periculoase de acolo, poftele înșelătoare din propria ta inimă sunt cel mai mare dușman al tău. Vegherea constantă cu smerenie sinceră înaintea lui Dumnezeu vă va mântui (salva) spiritul. Păstrează-ți inima cu toată sârguința pentru a respinge orice gânduri înalte despre sine care apar / se ridică în tine (Pr 4:23).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.