O hotărâre divină este pe buzele împăratului; gura lui nu încalcă legea în judecată.
Știința politică în Biblie? Într-adevăr! Scris de un rege pentru un rege – Solomon pentru fiul său! Vei extrage aurul din acest filon / venă? Va fi nevoie de muncă. Aflați ce nu au majoritatea politicienilor. Iată un sfat înțelept pentru conducătorii civili și indirect pentru orice persoană cu autoritate.
Înainte de a explica și de a aplica aici lecția inspirată, este necesar să excludem ceea ce nu a intenționat Solomon. Sensul corect al fiecărui verset al scripturii trebuie găsit (Nee 8:8), și este cel mai bine găsit prin împărțirea corectă a afirmațiilor ca acesta (II Tim 2:15).
Terminologia simplă de aici este absolută – nu permite excepții – ci mai degrabă declară o regulă universală. Proverbul spune: regele vorbește pentru Dumnezeu declarând judecata perfectă. Trebuie să stabiliți ce rege este considerat și cum atinge (obține, dobândește, asigură, reușește. etc.) o astfel de perfecțiune.
În primul rând, proverbul nu este o observație a vieții sau a faptului istoric despre conducătorii civili în general, pentru că regii pământești nu au îndeplinit descrierea lui. Chiar și David și Solomon, cei mai înțelepți dintre regi, au încălcat acest standard, deși uneori au vorbit cu înțelepciune inspirată.
În al doilea rând, proverbul nu învață modul în care Dumnezeu folosește conducătorii civili. Când un rege păcătuiește, voința secretă a Lui Dumnezeu este împlinită (Pr 21:1; Deut 29:29; Dan 4:17; Is 10:5-15), dar acest lucru nu este implicat aici, deoarece înlătură (elimină, șterge) valoarea practică și intră în conflict cu alte proverbe monarhice.
În al treilea rând, proverbul nu este o memento obscure de a onora conducătorii civili ca ambasadori ai Lui Dumnezeu, deși aceasta este o regulă a înțelepciunii (Romani 13:1-7; I Petru 2:13-17), pentru că limbajul puternic spune prea multe pentru o explicație limitată, cu multe excepții (Daniel 3:16-18; Fapte 4:19).
În al patrulea rând, proverbul nu este o profeție a lui (despre) Isus Hristos, deși El este un Împărat care împlinește perfect această descriere a evlaviei desăvârșite. Deși convenabil, dacă acesta ar fi fost cazul, Solomon a renunțat la scopul său declarat în scris și a inclus un proverb lipsit de valoare utilă.
Deci, care este sensul și lecția? Acest proverb nu este istoria politică a ceea ce este, ci mai degrabă înțelepciunea politică pentru ceea ce ar trebui să fie, făcându-l o sarcină instructivă pentru politicieni. Proverbul este aici într-un capitol și o carte cu reguli pentru succesul monarhic pentru a-i îndemna pe regi la datoria lor sfântă – să-l reprezinte pe Dumnezeu fără compromis sau eroare în slujba lor.
Ce rege este considerat aici? Nu un rege anume după nume, ci mai degrabă un rege bun și evlavios, un rege nobil și drept, pe care Solomon dorea să fie fiul său. Cum realizează regele descrierea? Prin mare scop al inimii și pregătire în domnie!
Proverbul are o elipsă care își ascunde sensul (Pr 1:6). Descrie doar regi drepți, intenționând să fie înțeleși ca: „O sentință divină este pe buzele unui rege bun”. O elipsă similară a binelui se vede în altă parte (Pr 18:22; 15:10,23; Ecl 7:28). Alte proverbe despre regi confirmă această explicație (Pr 14:35; 16:12-13,15; 20:8,26,28; 22:11; 25:5; 29:4,14).
David și Solomon au fost doi regi mari, cu reputații glorioase (II Sam 14:17; I Împărați 3:28). Dar buzele lor au spus / vorbit lucruri profane și au pervertit judecata (II Sam 11:14-17; 23:3-5; I Împărați 11:1-11). Proverbele lui Solomon, multe care se ocupă de politică, au fost pentru instruirea fiului său să fie un conducător credincios și înțelept al Israelului. De asemenea, puteți lua lecții de la acest rege.
Aici este datoria politică. Iată ce ar trebui să facă un rege, cu ajutorul lui Dumnezeu. Și în acest scop, poporul lui Dumnezeu se va ruga pentru conducători (Ezra 6:10; Ieremia 29:7; I Tim 2:1-3). Imaginați-vă dacă politicienii lumii ar gusta măcar din această abordare a slujbelor lor – națiunile lor ar crește foarte mult în justiție, prosperitate, și pace – dar, din păcate, ei au fost hrăniți cu prostiile imorale și prostiile ale educatorilor umaniști moderni, total lipsiți (lipsit, lipsite) de adevărată înțelepciune.
Înțelepciunea depinde de frica de Dumnezeu (Pr 1:7; 9:10; 15:33), și este instruită de cuvântul Lui Dumnezeu (Ps 19:7-11; 119:130). Un rege înțelept, tremurând în fața cuvântului Lui Dumnezeu, ar avea o sentință divină pe buze, pentru că judecățile lui ar reflecta voia Lui Dumnezeu (Deut. 4:5-8; Pr 8:6-21). Prin urmare, Dumnezeu a poruncit regilor lui Israel să aibă scripturile întotdeauna înaintea (în fața) lor (Deut. 17:18-20). Și conducătorii civili de astăzi ar beneficia de aceeași cerință.
Toată autoritatea este de la Dumnezeu, care a rânduit cinci sfere ale stăpânirii umane – părinții, stăpânul sau angajatorul, soțul, conducătorul civil, și pastorul sau conducătorul spiritual. Scopul cel mai înalt al oricărui conducător ar trebui să fie acela de a-L reprezenta pe Dumnezeu în judecățile sale (Romani 13:1-7; I Cor. 4:1-4; Efeseni 6:4; Iacov 3:1). Și gândul constant al fiecărui subiect ar trebui să fie să se supună autorității rânduite a Lui Dumnezeu, pentru că, făcând astfel, ei îl onorează pe Dumnezeu, promovează o societate ordonată, și obțin ei înșiși pacea.
În loc să critici sau să condamni conducătorii civili care ignoră această înțelepciune, sau să te întristezi pentru că o fac, ce faci în rolurile tale de autoritate? Fiecare bărbat (sau femeie) într-o poziție de autoritate ar trebui, de asemenea, să se angajeze pentru justiția perfectă, ca reprezentând pe Dumnezeu Însuși în sfera lor de autoritate, fie ca părinte sau pastor. Dumnezeu va fi proslăvit, cei aflați în grija voastră vor beneficia și vor prospera, și voi vă veți bucura de roadele lui / ei (Pr 16:20).
Singurul mod în care acest standard înalt de judecată poate fi susținut este prin studiul atent al Bibliei, care are răspunsurile finale pentru toate problemele (Pr 22:17-21; Ps 119:128; Is 8:20; II Tim 3:16-17). Pregătit cu cuvântul Lui Dumnezeu, un om poate vorbi ca cuvintele (oracole?) lui Dumnezeu (Romani 3:1-2; Evrei 5:12-14; I Petru 4:11). Dacă un om are încredere totală în Dumnezeu, El îi va da înțelepciunea acestui proverb (Pr 3:5-6; 16:3; I Sam 10:9; I Regi 3:5-14; Ps 119:98-100; Iac. 1:5).
Există un singur rege cu adevărat drept (II Sam 23:1-5; Ps 45:6-7; 89:19-37; Ieremia 23:5-6). O sentință divină este pe buzele Lui, și El nu călcă niciodată la judecată. El conduce universul, și El va veni în curând să judece lumea. El este Binecuvântatul și Singurul Potentat. El va declara: „Plecați de la mine, blestemaților, în focul veșnic, pregătit pentru diavol și îngerii lui” (Matei 25:41). Sărută-l pe Fiul, ca să nu se mânie! (Ps 2:10-12.)
O hotărâre divină este pe buzele împăratului; gura lui nu încalcă legea în judecată.
Știința politică în Biblie? Într-adevăr! Scris de un rege pentru un rege – Solomon pentru fiul său! Vei extrage aurul din acest filon / venă? Va fi nevoie de muncă. Aflați ce nu au majoritatea politicienilor. Iată un sfat înțelept pentru conducătorii civili și indirect pentru orice persoană cu autoritate.
Înainte de a explica și de a aplica aici lecția inspirată, este necesar să excludem ceea ce nu a intenționat Solomon. Sensul corect al fiecărui verset al scripturii trebuie găsit (Nee 8:8), și este cel mai bine găsit prin împărțirea corectă a afirmațiilor ca acesta (II Tim 2:15).
Terminologia simplă de aici este absolută – nu permite excepții – ci mai degrabă declară o regulă universală. Proverbul spune: regele vorbește pentru Dumnezeu declarând judecata perfectă. Trebuie să stabiliți ce rege este considerat și cum atinge (obține, dobândește, asigură, reușește. etc.) o astfel de perfecțiune.
În primul rând, proverbul nu este o observație a vieții sau a faptului istoric despre conducătorii civili în general, pentru că regii pământești nu au îndeplinit descrierea lui. Chiar și David și Solomon, cei mai înțelepți dintre regi, au încălcat acest standard, deși uneori au vorbit cu înțelepciune inspirată.
În al doilea rând, proverbul nu învață modul în care Dumnezeu folosește conducătorii civili. Când un rege păcătuiește, voința secretă a Lui Dumnezeu este împlinită (Pr 21:1; Deut 29:29; Dan 4:17; Is 10:5-15), dar acest lucru nu este implicat aici, deoarece înlătură (elimină, șterge) valoarea practică și intră în conflict cu alte proverbe monarhice.
În al treilea rând, proverbul nu este o memento obscure de a onora conducătorii civili ca ambasadori ai Lui Dumnezeu, deși aceasta este o regulă a înțelepciunii (Romani 13:1-7; I Petru 2:13-17), pentru că limbajul puternic spune prea multe pentru o explicație limitată, cu multe excepții (Daniel 3:16-18; Fapte 4:19).
În al patrulea rând, proverbul nu este o profeție a lui (despre) Isus Hristos, deși El este un Împărat care împlinește perfect această descriere a evlaviei desăvârșite. Deși convenabil, dacă acesta ar fi fost cazul, Solomon a renunțat la scopul său declarat în scris și a inclus un proverb lipsit de valoare utilă.
Deci, care este sensul și lecția? Acest proverb nu este istoria politică a ceea ce este, ci mai degrabă înțelepciunea politică pentru ceea ce ar trebui să fie, făcându-l o sarcină instructivă pentru politicieni. Proverbul este aici într-un capitol și o carte cu reguli pentru succesul monarhic pentru a-i îndemna pe regi la datoria lor sfântă – să-l reprezinte pe Dumnezeu fără compromis sau eroare în slujba lor.
Ce rege este considerat aici? Nu un rege anume după nume, ci mai degrabă un rege bun și evlavios, un rege nobil și drept, pe care Solomon dorea să fie fiul său. Cum realizează regele descrierea? Prin mare scop al inimii și pregătire în domnie!
Proverbul are o elipsă care își ascunde sensul (Pr 1:6). Descrie doar regi drepți, intenționând să fie înțeleși ca: „O sentință divină este pe buzele unui rege bun”. O elipsă similară a binelui se vede în altă parte (Pr 18:22; 15:10,23; Ecl 7:28). Alte proverbe despre regi confirmă această explicație (Pr 14:35; 16:12-13,15; 20:8,26,28; 22:11; 25:5; 29:4,14).
David și Solomon au fost doi regi mari, cu reputații glorioase (II Sam 14:17; I Împărați 3:28). Dar buzele lor au spus / vorbit lucruri profane și au pervertit judecata (II Sam 11:14-17; 23:3-5; I Împărați 11:1-11). Proverbele lui Solomon, multe care se ocupă de politică, au fost pentru instruirea fiului său să fie un conducător credincios și înțelept al Israelului. De asemenea, puteți lua lecții de la acest rege.
Aici este datoria politică. Iată ce ar trebui să facă un rege, cu ajutorul lui Dumnezeu. Și în acest scop, poporul lui Dumnezeu se va ruga pentru conducători (Ezra 6:10; Ieremia 29:7; I Tim 2:1-3). Imaginați-vă dacă politicienii lumii ar gusta măcar din această abordare a slujbelor lor – națiunile lor ar crește foarte mult în justiție, prosperitate, și pace – dar, din păcate, ei au fost hrăniți cu prostiile imorale și prostiile ale educatorilor umaniști moderni, total lipsiți (lipsit, lipsite) de adevărată înțelepciune.
Înțelepciunea depinde de frica de Dumnezeu (Pr 1:7; 9:10; 15:33), și este instruită de cuvântul Lui Dumnezeu (Ps 19:7-11; 119:130). Un rege înțelept, tremurând în fața cuvântului Lui Dumnezeu, ar avea o sentință divină pe buze, pentru că judecățile lui ar reflecta voia Lui Dumnezeu (Deut. 4:5-8; Pr 8:6-21). Prin urmare, Dumnezeu a poruncit regilor lui Israel să aibă scripturile întotdeauna înaintea (în fața) lor (Deut. 17:18-20). Și conducătorii civili de astăzi ar beneficia de aceeași cerință.
Toată autoritatea este de la Dumnezeu, care a rânduit cinci sfere ale stăpânirii umane – părinții, stăpânul sau angajatorul, soțul, conducătorul civil, și pastorul sau conducătorul spiritual. Scopul cel mai înalt al oricărui conducător ar trebui să fie acela de a-L reprezenta pe Dumnezeu în judecățile sale (Romani 13:1-7; I Cor. 4:1-4; Efeseni 6:4; Iacov 3:1). Și gândul constant al fiecărui subiect ar trebui să fie să se supună autorității rânduite a Lui Dumnezeu, pentru că, făcând astfel, ei îl onorează pe Dumnezeu, promovează o societate ordonată, și obțin ei înșiși pacea.
În loc să critici sau să condamni conducătorii civili care ignoră această înțelepciune, sau să te întristezi pentru că o fac, ce faci în rolurile tale de autoritate? Fiecare bărbat (sau femeie) într-o poziție de autoritate ar trebui, de asemenea, să se angajeze pentru justiția perfectă, ca reprezentând pe Dumnezeu Însuși în sfera lor de autoritate, fie ca părinte sau pastor. Dumnezeu va fi proslăvit, cei aflați în grija voastră vor beneficia și vor prospera, și voi vă veți bucura de roadele lui / ei (Pr 16:20).
Singurul mod în care acest standard înalt de judecată poate fi susținut este prin studiul atent al Bibliei, care are răspunsurile finale pentru toate problemele (Pr 22:17-21; Ps 119:128; Is 8:20; II Tim 3:16-17). Pregătit cu cuvântul Lui Dumnezeu, un om poate vorbi ca cuvintele (oracole?) lui Dumnezeu (Romani 3:1-2; Evrei 5:12-14; I Petru 4:11). Dacă un om are încredere totală în Dumnezeu, El îi va da înțelepciunea acestui proverb (Pr 3:5-6; 16:3; I Sam 10:9; I Regi 3:5-14; Ps 119:98-100; Iac. 1:5).
Există un singur rege cu adevărat drept (II Sam 23:1-5; Ps 45:6-7; 89:19-37; Ieremia 23:5-6). O sentință divină este pe buzele Lui, și El nu călcă niciodată la judecată. El conduce universul, și El va veni în curând să judece lumea. El este Binecuvântatul și Singurul Potentat. El va declara: „Plecați de la mine, blestemaților, în focul veșnic, pregătit pentru diavol și îngerii lui” (Matei 25:41). Sărută-l pe Fiul, ca să nu se mânie! (Ps 2:10-12.)
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.