În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
Este discursul tău în mare parte arogant sau grațios? Toate discursurile se încadrează undeva între aceste două extreme. Unde cade discursul tău? Discursul tău tinde spre a fi grațios și amabil în orice moment? Sau tinde să fie arogant și rănitor uneori?
Iată una dintre probleme – nu ești un bun judecător al discursului tău. Doar alții pot spune cu exactitate dacă ești trufaș sau amabil în cuvintele tale. Toți bărbații (oamenii) vor să justifice felul în care vorbesc, dar cei care ascultă sunt fie iritați, fie binecuvântați de cuvintele tale.
Există consecințe de plătit pentru discursul tău. Vorbirea aspră și mândră aduce pedeapsă și necaz de la Dumnezeu și de la oameni; vorbirea discretă și plină de har (grațiozitate) aduce binecuvântare și siguranță de la Dumnezeu și de la oameni. Îți poți conduce / stăpâni gura pentru a te proteja de necazuri?
Modul în care îți folosești limba, unul / una dintre cele mai dificile lucruri de guvernat, dictează modul în care ești tratat în viață. Atât moartea, cât și viața sunt în puterea limbii, și, dacă te complați? (desfătat? imbuibare?) să vorbești, vei realiza unul sau altul rezultat (Pr 18:21). Solomon a avertizat adesea despre consecințele vorbirii (Pr 10:20,31; 15:2; 21:23; 26:28; Ecl 10:12-14).
Ce este acest toiag de mândrie în gura proștilor? Este o metaforă care descrie modul în care discursul mândru al unui prost îi rănește pe alții și pe sine. Limba lui devine o armă pentru / de durere (Iov 5:21; Iacov 3:9-12). Un nebun nu-și poate controla vorbirea mândră, și îi provoacă durere pe / lu alții și lui oriunde merge (Pr 12:18; 13:10; 14:16; 18:6-7,21; 21:24; 28:25; 29:20).
Dar un om înțelept este păstrat și onorat de limba lui. El folosește vorbirea pentru binele altora, și ei îl iubesc pentru asta (Pr 15:4,23; 24:26; 25:11-12). Cuvintele sale pline de milă și bunătate câștigă binecuvântarea și favoarea altora (Pr 11:16; 22:11; 31:26). El își păstrează sufletul de multă mâhnire prin tratarea înțeleaptă cu cei din jur (Pr 6:1-5; 12:13; 15:1; 18:7).
Când un prost vorbește mândru cu gura lui, mândria din cuvintele lui îi face / determină pe alții să-l displace (displacă?) și să-l supără / resenteze. Își pierde prietenii și relațiile, dar în ignoranța lui nu știe de ce. Când un om înțelept se denigrează cu bunăvoință și umilință pentru a-i ajuta pe alții, ei răspund cu afecțiune și apreciere. Un astfel de om câștigă în prieteni și onoare.
Știi unde se încadrează / unde pică discursul tău între aroganță și har / grațiozitate? Întrucât inima ta este înșelătoare mai presus de toate, ești un judecător sărac (Ieremia 17:9; Ps 19:12). Deoarece bărbații (oamenii) sunt predispuși să-și scuze propriile greșeli, trebuie să acceptați judecata altora. Cred alții despre tine că tu ‘muști’, ești aspru, mândru, sau sarcastic? Sau cred alții că ești blând, bun / amabil, edificator, sau sfioși? Trebuie să zdrobești până și mirosul de mândrie din inima ta pentru a avea un discurs acceptabil (Pr 16:5).
Cuvântul lui Dumnezeu este clar aici. Vorbirea stricăcioasă trebuie înlocuită cu vorbirea plină de har și edificatoare (Efeseni 4:29). Amărăciunea, urgia, mânia, zgomotul, vorbirea rea, și răutatea trebuie înlocuite cu bunătate, blândețe, și iertare (Efeseni 4:31-32). Vorbirea ta este să fii mereu plin de milă, lăsând loc doar pentru puțin condiment sărat (Col 4:6).
Domnul Isus Hristos a vorbit cu cel mai curat har din toate timpurile (Ps 45:2; Luca 4:22). Nici măcar ofițerii trimiși de Evrei să-L prindă nu puteau să creadă excelentul Lui discurs (Ioan 7:45-46). Înțelepciunea din cer este diferită de înțelepciunea iadului, și ambele tipuri sunt evidențiate în atitudinea inimii și în vorbirea oamenilor (Iacov 3:14-18). Lăsați înțelepciunea acestui proverb să vă transforme în mod dramatic discursul de astăzi de la mândrie la milă / grațiozitate.
În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
Este discursul tău în mare parte arogant sau grațios? Toate discursurile se încadrează undeva între aceste două extreme. Unde cade discursul tău? Discursul tău tinde spre a fi grațios și amabil în orice moment? Sau tinde să fie arogant și rănitor uneori?
Iată una dintre probleme – nu ești un bun judecător al discursului tău. Doar alții pot spune cu exactitate dacă ești trufaș sau amabil în cuvintele tale. Toți bărbații (oamenii) vor să justifice felul în care vorbesc, dar cei care ascultă sunt fie iritați, fie binecuvântați de cuvintele tale.
Există consecințe de plătit pentru discursul tău. Vorbirea aspră și mândră aduce pedeapsă și necaz de la Dumnezeu și de la oameni; vorbirea discretă și plină de har (grațiozitate) aduce binecuvântare și siguranță de la Dumnezeu și de la oameni. Îți poți conduce / stăpâni gura pentru a te proteja de necazuri?
Modul în care îți folosești limba, unul / una dintre cele mai dificile lucruri de guvernat, dictează modul în care ești tratat în viață. Atât moartea, cât și viața sunt în puterea limbii, și, dacă te complați? (desfătat? imbuibare?) să vorbești, vei realiza unul sau altul rezultat (Pr 18:21). Solomon a avertizat adesea despre consecințele vorbirii (Pr 10:20,31; 15:2; 21:23; 26:28; Ecl 10:12-14).
Ce este acest toiag de mândrie în gura proștilor? Este o metaforă care descrie modul în care discursul mândru al unui prost îi rănește pe alții și pe sine. Limba lui devine o armă pentru / de durere (Iov 5:21; Iacov 3:9-12). Un nebun nu-și poate controla vorbirea mândră, și îi provoacă durere pe / lu alții și lui oriunde merge (Pr 12:18; 13:10; 14:16; 18:6-7,21; 21:24; 28:25; 29:20).
Dar un om înțelept este păstrat și onorat de limba lui. El folosește vorbirea pentru binele altora, și ei îl iubesc pentru asta (Pr 15:4,23; 24:26; 25:11-12). Cuvintele sale pline de milă și bunătate câștigă binecuvântarea și favoarea altora (Pr 11:16; 22:11; 31:26). El își păstrează sufletul de multă mâhnire prin tratarea înțeleaptă cu cei din jur (Pr 6:1-5; 12:13; 15:1; 18:7).
Când un prost vorbește mândru cu gura lui, mândria din cuvintele lui îi face / determină pe alții să-l displace (displacă?) și să-l supără / resenteze. Își pierde prietenii și relațiile, dar în ignoranța lui nu știe de ce. Când un om înțelept se denigrează cu bunăvoință și umilință pentru a-i ajuta pe alții, ei răspund cu afecțiune și apreciere. Un astfel de om câștigă în prieteni și onoare.
Știi unde se încadrează / unde pică discursul tău între aroganță și har / grațiozitate? Întrucât inima ta este înșelătoare mai presus de toate, ești un judecător sărac (Ieremia 17:9; Ps 19:12). Deoarece bărbații (oamenii) sunt predispuși să-și scuze propriile greșeli, trebuie să acceptați judecata altora. Cred alții despre tine că tu ‘muști’, ești aspru, mândru, sau sarcastic? Sau cred alții că ești blând, bun / amabil, edificator, sau sfioși? Trebuie să zdrobești până și mirosul de mândrie din inima ta pentru a avea un discurs acceptabil (Pr 16:5).
Cuvântul lui Dumnezeu este clar aici. Vorbirea stricăcioasă trebuie înlocuită cu vorbirea plină de har și edificatoare (Efeseni 4:29). Amărăciunea, urgia, mânia, zgomotul, vorbirea rea, și răutatea trebuie înlocuite cu bunătate, blândețe, și iertare (Efeseni 4:31-32). Vorbirea ta este să fii mereu plin de milă, lăsând loc doar pentru puțin condiment sărat (Col 4:6).
Domnul Isus Hristos a vorbit cu cel mai curat har din toate timpurile (Ps 45:2; Luca 4:22). Nici măcar ofițerii trimiși de Evrei să-L prindă nu puteau să creadă excelentul Lui discurs (Ioan 7:45-46). Înțelepciunea din cer este diferită de înțelepciunea iadului, și ambele tipuri sunt evidențiate în atitudinea inimii și în vorbirea oamenilor (Iacov 3:14-18). Lăsați înțelepciunea acestui proverb să vă transforme în mod dramatic discursul de astăzi de la mândrie la milă / grațiozitate.
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.