Când vine mândria, atunci vine rușinea; dar cu cei umili este înțelepciunea.
Mândria denaturează / distorsionează capacitatea de a lua / face decizii (bune). O persoană arogantă, îngâmfată, sau trufașă va face greșeli costisitoare, dar un om umil și modest va vedea clar bine și rău, adevăr și greșeală, înțelepciune și nebunie. Măreția ta depinde de a scăpa de orice mândrie.
Dumnezeu l-a inspirat pe regele Solomon să fie consilierul tău personal. Cel mai înțelept rege care a trăit vreodată a scris sfaturi importante pentru succesul și prosperitatea ta. Mândria te va face să faci alegeri nesăbuite care te vor rușina; smerenia te va determina sa faci alegeri înțelepte.
Cel mai rău lucru pe care îl poți avea este mândria. Te va costa mai mult decât orice altă trăsătură. Îngâmfarea te va înșela în nebunie, care te va rușina repede și sigur. Dar smerenia duce la înțelepciune, care îi protejează pe oameni de greșelile nebunești și apoi de rușine.
Înțelegi importanța acestei lecții? Nu vei auzi sau citi niciodată un avertisment mai important pentru viața ta. Mândria te va distruge, dar te va distruge cu în mod rușinos înaintea tuturor oamenilor. Umilința te va ridica atât înaintea lui Dumnezeu, cât și înaintea oamenilor buni.
Un prost este un lucru oribil, așa cum a predat adesea Solomon. Dar există o persoană mai rea / rău decât un prost – un prost mândru! El a scris: „Vezi un om înțelept în îngâmfarea lui? Este mai multă speranță pentru un prost decât pentru el” (Pr 26:12). Există puține speranțe pentru un prost – el este un învins / perdant / ratat; dar nu există speranță pentru un prost mândru. Aroganța lui va refuza orice instrucțiune sau corectare.
Mândria orbește bărbații (oamenii). Ei nu vor accepta înțelepciunea pentru a evita necazurile și rușinea. Le displace să fie învățați sau corectați (mustrați) de alții. Sunt prea încrezători (prea optimiști). Ei se grăbesc cu aroganță în opinia lor înaltă despre gândurile și ideile lor. Mândria aduce nebunie, care aduce rușine.
Urăște mândria și aroganța! Ascultă-ți consilierul. El a scris: „Teama de DOMNUL este să urăști răul; eu urăsc mândria și aroganța și calea rea și gura perversă” (Pr 8:13). A te teme de Dumnezeu, cheia binecuvântării lui Dumnezeu, necesită / impune / presupune să urăști mândria și aroganța.
Mândria este un rău atroce. A început cu diavolul. A provocat căderea lui Satana. Dumnezeu l-a aruncat (jos / afara) din cer spre rușinea lui veșnică (Ioan 12:31; Apoc. 12:9,12). Fumul chinului său va fi tămâia cerului (Matei 25:41; Apoc. 14:11).
Urăști mândria și aroganța? Mândria este păcatul diavolului. Mândria a ruinat viața glorioasă a celei mai înalte creaturi din univers. Mândria i-a provocat rușinea și chinul veșnic. Mândria este cel mai rău lucru pe care îl poți avea în viața ta. Te va costa mai mult decât orice alt păcat.
Din cauza mândriei, Faraonul, cel mai mare rege al vremii, s-a distrus pe sine, familia, națiunea, și armata lui (Ex 5:2). Oamenii au râs de distrugerea și rușinea lui în ultimii 3500 de ani (Ex 15:1-21; I Sam 4:8; 6:6; Neh 9:10; Ps 136:9,15; Rom 9:17). Chiar și copiii se bucură și râd de broaștele din patul și de pâinea lui Faraon, pentru mândria lui (Ex 8:3).
Din cauza mândriei, Filistenii au luptat împotriva lui Israel, în ciuda faptului că și-au amintit ce făcuse Dumnezeu Egiptului cu 500 de ani mai devreme (I Sam 4:7-9). După ce au capturat Chivotul lui Dumnezeu, l-au pus înaintea idolului lor Dagon, care a căzut și i s-a închinat (I Sam 5:1-5). Atunci Dumnezeu a dat întregii națiuni o epidemie de hemoroizi, și singurul mod în care au putut găsi alinare a fost să returneze / întoarcă / aducă napoi Chivotul cu cinci hemoroizi de aur ca jertfă de pace (I Sam 6:1-5)!
Luați în considerare rușinea lor! Întreaga națiune și-a zgâriat / scărpinat părțile secrete (I Sam 5:9), și nu a existat nici o Pregătire H (un tip de cremă anti-mâncărime). Singura lor ușurare a fost să modeleze cinci hemoroizi de aur. Dumnezeu a râs de rușinea lor! El a inspirat Psalmul 78:66 pentru acest eveniment, care se bucură: „Și i-a lovit pe vrăjmașii săi în părțile din urmă (jos / ascuns): i-a pus într-o ocară veșnică”. Într-adevăr! Ei au fost puși la rușine perpetuă din cauza mândriei. Ce ofrandă de pace! Cine a modelat pentru ei!
Din cauza mândriei, Nebucadnețar, cel mai mare și mai glorios rege al tuturor timpurilor, și-a petrecut șapte ani târându-se pe un câmp / teren pe mâini și genunchi. A mâncat iarbă ca un bou; părul i-a crescut ca pene(le) de vultur; unghiile i-au crescut ca ghearele de pasăre (Daniel 4:33). Și a scris toată povestea și a trimis-o întregului său imperiu în limbile lor (Daniel 4:1-3). Ce necaz! Ce rușine! Și totul a fost din cauza mândriei (Daniel 4:30-31).
Din cauza mândriei, Irod Agripa I, Regele Iudeii din anii 37-44 d.Hr., care l-a ucis pe apostolul Iacov și a încercat să-l omoare pe apostolul Petru, a fost lovit de îngerul lui Dumnezeu și mâncat de viermi / râme, pentru că a primit cu mândrie laude excesive de la cetățeni ai Tirului și Sidonului (Fapte 12:1-4,20-23). Josephus (un istoric?) confirmă moartea sa în istoria sa (Antichități; Cartea 19; 8:2).
Nu uitați de Turnul lui Babel, Miriam, Core, Balaam, Ozia, Haman, Absalom, și Belșțar. Acestea sunt alte exemple de consecințe rușinoase pentru mândrie. Dar acum, sărbătorirea rușinii altora, care este cu adevărat un act de închinare sfântă lui Dumnezeu, sa încheiat. Este rândul tău. Unde este mândria în viața ta? Privește din aproape (examinează-te îndeaproape). Privește cu atenție. Ai simțit vreodată mândria care te umflă? Te face să te încreți sau să arzi de invidie pentru succesul celorlalți?
Ce este mândria? Este o părere înaltă sau vanitoasă / îngâmfată despre propriile calități, realizări, sau atuuri, care duce la sentimente și la o atitudine de superioritate și dispreț față de ceilalți; este o stimă de sine exagerată. Ce este vanitatea / îngâmfare / trufie? Este o părere exagerată despre tine, supraestimarea propriilor calități, și vanitatea sau mândria personală.
Mândria te crede / te face să crezi că ești important. Mândria îi place conversațiile și evenimentele despre tine. Mândria crede că gândurile și opiniile tale sunt corecte. Mândria îi detestă corectarea și instruirea / mustrarea. Mândria invidiază avantajele, abilitățile, sau onorurile celorlalți. Mândria ignoră să ceară sfaturi altora. Mândria îi privește de sus pe ceilalți. Citiți din nou această descriere, dragă cititor.
Dumnezeu este gelos. Numele lui este Gelos (Ex 34:14). El poate, și va, înjosi pe cei ce / care umblă în mândrie (Daniel 4:37; Iov 40:11-12). El vede și cunoaște însăși gândurile și intențiile inimii tale (Evrei 4:12). Trebuie să te examinezi îndeaproape, să găsești semințele mândriei din viața ta, și să le elimini rapid și complet. El te va ajuta, dacă vei cere.
În ochii lui Dumnezeu, nu ești nimic, și mai puțin decât nimic (Ps 39:5; 62:9; 113:6; Is 40:17). Tu ești un vierme / o râma înaintea Lui (Iov 25:6). Ești o simplă făptură a cărei suflare este în nările tale (Is 2:22). De aceea, El urăște pe cei mândri, și îi va zdrobi ca molia și îi va topi ca ceara / parafină (Pr 6:16-17; Ps 39:11; 68:2). Înțelepciunea învață să iubească acest adevăr.
Mândria este o ispită pentru fiecare om, și una dintre uneltele preferate ale lui Satana (I Ioan 2:16). El a ispitit-o pe Eva să fie asemenea lui Dumnezeu, și L-a ispitit pe Isus Hristos cu împărățiile lumii. Inima ta depravată este plină de ea prin natură. Ești deja un mândru prost, dacă crezi că nu ai nicio problemă sau tentație cu asta. Doar cei care știu că sunt mândri învață smerenia. Să crezi că ai învins mândria înseamnă să-ți demonstrezi îngâmfarea arogantă!
Astăzi, mândria este înălțată și promovată numind-o stima de sine sau încredere în sine, și apoi este predată ca leac pentru multe dintre problemele omului. Se vând cărți despre a căuta numărul unu (adică, cărți care vorbesc ‘de a se îngriji doar de tine’, nimeni altcineva), și se cântă melodii despre iubirea de sine ca fiind cea mai mare iubire dintre toate. Rețelele sociale sunt considerate aproape necesare vieții, deși sunt puțin mai mult decât îngâmfare narcisistă.
Trebuie să începi de acasă. Trebuie să scoți rădăcinile mândriei din propriul tău suflet, apoi trebuie să le scoți (afara) din familia ta. Părinții trebuie să facă cea mai mare prioritate să predea umilința și să elimine mândria vizibilă a copiilor lor. Păstorii trebuie să-l / să-o scoată din bisericile lor.
Slujitorii nu pot avea mândrie sau voință proprie (I Tim 3:6; Tit 1:7), pentru că aceasta îi va face să se înnebunească (să ia razna; alerga amoc?) în lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu pot fi autopromotori. Învățătorii și conducătorii trebuie să fie mai întâi suficient de smeriți pentru a se examina critic și pentru a învăța de la alții, înainte de a fi puși în situația / poziție de a-i învăța și de a-i examina pe alții (I Tim 4:16; II Tim 2:15).
Mândria provoacă nebunie, care aduce rușine. Îi orbește pe oameni, pentru că ei presupun că au întotdeauna dreptate (Pr 12:15; 14:16; 26:12; 28:26). Așa că ei resping și le displace (au resentimente pentru / din cauza) sfaturile și corectarea care i-ar putea ajuta (Pr 21:24; 22:3). Ei lipsesc de respect pe cei de la / Nu au respect fața de autoritate. Ei iau / fac decizii pripite / grăbite, pentru că nu pot greși / nu e posibil că ei sa fie greșiți (Pr 14:29; 19:2; 28:22; 29:20).
Mândria provoacă ceartă, pentru că oamenii mândri vor lupta pentru a-și apăra ideile sau poziția (Pr 13:10; 21:24; 28:25). Ei nu se pot apleca să-i slujească pe alții, decât dacă le servește cel mai bine. Și nu vor admite greșelile lor, în fața / înaintea lui Dumnezeu sau oamenilor. Un astfel de curs va conduce un om la decizii prostești și la rebeliune încăpățânată și la consecințele lor oribile – distrugere și rușine.
Smerenia (micimea?) este înțelepciune. Omul smerit nu se încrede în cunoștințele sau motivele sale, tremură în fața cuvântului lui Dumnezeu, apreciază și prețuiește sfaturile altora, acceptă corectarea cu bucurie, mărturisește repede greșelile, și își schimbă viața în consecință. El va fi binecuvântat.
Smerenia este calea sigură către înțelepciune, care salvează un om de necaz și rușine, dar numai cei smeriți o găsesc vreodată. Cei mândri sunt orbiți de adevărata înțelepciune prin îngâmfarea lor, și gelosul Dumnezeu al cerului îi va ține orbi/ți, astfel încât să-și poată binecuvânta copiii smeriți și modești, cu înțelepciune (Matei 11:25-27). Poți vedea importanța de a coborî / de a te coborî?
Dumnezeu nu va binecuvânta niciodată un om cu un spirit mândru (Pr 16:5). El se apropie de omul cu duh smerit (Is 57:15; 66:2; I Petru 5:5-6). Dacă alegi mândria, Dumnezeu îți / te va rezista și te va smeri dureros (Pr 16:18; 18:12). Dacă alegi smerenia cu bucurie, Dumnezeu te va ridica cu glorie (Luca 14:11). Este mult mai bine să fii un om umil sărac decât să fii un om mândru bogat, căci Dumnezeu va face în curând o mare răsturnare a norocului / soartei (Pr 16:19). Caută-l!
Isus Hristos a arătat cea mai mare smerenie și înțelepciune, când a venit din slava cerului pentru a trăi în sărăcie și a muri în obscuritate și durere (Filipeni 2:5-8). El a disprețuit rușinea smereniei Sale (Evrei 12:2). Dar acum Dumnezeu L-a înălțat mult mai presus de toate principatele și puterile, da, chiar mai presus de diavol și de toți îngerii lui (Filipeni 2:9-11; Ef 1:20-23). Nu mai există smerenie în Binecuvântatul și Singurul Potentat, căci / pentru ca El este vrednic de toată lauda și adorația voastră / ta. El să fie slava și închinarea voastră / ta, nu voi înșivă.
Când vine mândria, atunci vine rușinea; dar cu cei umili este înțelepciunea.
Mândria denaturează / distorsionează capacitatea de a lua / face decizii (bune). O persoană arogantă, îngâmfată, sau trufașă va face greșeli costisitoare, dar un om umil și modest va vedea clar bine și rău, adevăr și greșeală, înțelepciune și nebunie. Măreția ta depinde de a scăpa de orice mândrie.
Dumnezeu l-a inspirat pe regele Solomon să fie consilierul tău personal. Cel mai înțelept rege care a trăit vreodată a scris sfaturi importante pentru succesul și prosperitatea ta. Mândria te va face să faci alegeri nesăbuite care te vor rușina; smerenia te va determina sa faci alegeri înțelepte.
Cel mai rău lucru pe care îl poți avea este mândria. Te va costa mai mult decât orice altă trăsătură. Îngâmfarea te va înșela în nebunie, care te va rușina repede și sigur. Dar smerenia duce la înțelepciune, care îi protejează pe oameni de greșelile nebunești și apoi de rușine.
Înțelegi importanța acestei lecții? Nu vei auzi sau citi niciodată un avertisment mai important pentru viața ta. Mândria te va distruge, dar te va distruge cu în mod rușinos înaintea tuturor oamenilor. Umilința te va ridica atât înaintea lui Dumnezeu, cât și înaintea oamenilor buni.
Un prost este un lucru oribil, așa cum a predat adesea Solomon. Dar există o persoană mai rea / rău decât un prost – un prost mândru! El a scris: „Vezi un om înțelept în îngâmfarea lui? Este mai multă speranță pentru un prost decât pentru el” (Pr 26:12). Există puține speranțe pentru un prost – el este un învins / perdant / ratat; dar nu există speranță pentru un prost mândru. Aroganța lui va refuza orice instrucțiune sau corectare.
Mândria orbește bărbații (oamenii). Ei nu vor accepta înțelepciunea pentru a evita necazurile și rușinea. Le displace să fie învățați sau corectați (mustrați) de alții. Sunt prea încrezători (prea optimiști). Ei se grăbesc cu aroganță în opinia lor înaltă despre gândurile și ideile lor. Mândria aduce nebunie, care aduce rușine.
Urăște mândria și aroganța! Ascultă-ți consilierul. El a scris: „Teama de DOMNUL este să urăști răul; eu urăsc mândria și aroganța și calea rea și gura perversă” (Pr 8:13). A te teme de Dumnezeu, cheia binecuvântării lui Dumnezeu, necesită / impune / presupune să urăști mândria și aroganța.
Mândria este un rău atroce. A început cu diavolul. A provocat căderea lui Satana. Dumnezeu l-a aruncat (jos / afara) din cer spre rușinea lui veșnică (Ioan 12:31; Apoc. 12:9,12). Fumul chinului său va fi tămâia cerului (Matei 25:41; Apoc. 14:11).
Urăști mândria și aroganța? Mândria este păcatul diavolului. Mândria a ruinat viața glorioasă a celei mai înalte creaturi din univers. Mândria i-a provocat rușinea și chinul veșnic. Mândria este cel mai rău lucru pe care îl poți avea în viața ta. Te va costa mai mult decât orice alt păcat.
Din cauza mândriei, Faraonul, cel mai mare rege al vremii, s-a distrus pe sine, familia, națiunea, și armata lui (Ex 5:2). Oamenii au râs de distrugerea și rușinea lui în ultimii 3500 de ani (Ex 15:1-21; I Sam 4:8; 6:6; Neh 9:10; Ps 136:9,15; Rom 9:17). Chiar și copiii se bucură și râd de broaștele din patul și de pâinea lui Faraon, pentru mândria lui (Ex 8:3).
Din cauza mândriei, Filistenii au luptat împotriva lui Israel, în ciuda faptului că și-au amintit ce făcuse Dumnezeu Egiptului cu 500 de ani mai devreme (I Sam 4:7-9). După ce au capturat Chivotul lui Dumnezeu, l-au pus înaintea idolului lor Dagon, care a căzut și i s-a închinat (I Sam 5:1-5). Atunci Dumnezeu a dat întregii națiuni o epidemie de hemoroizi, și singurul mod în care au putut găsi alinare a fost să returneze / întoarcă / aducă napoi Chivotul cu cinci hemoroizi de aur ca jertfă de pace (I Sam 6:1-5)!
Luați în considerare rușinea lor! Întreaga națiune și-a zgâriat / scărpinat părțile secrete (I Sam 5:9), și nu a existat nici o Pregătire H (un tip de cremă anti-mâncărime). Singura lor ușurare a fost să modeleze cinci hemoroizi de aur. Dumnezeu a râs de rușinea lor! El a inspirat Psalmul 78:66 pentru acest eveniment, care se bucură: „Și i-a lovit pe vrăjmașii săi în părțile din urmă (jos / ascuns): i-a pus într-o ocară veșnică”. Într-adevăr! Ei au fost puși la rușine perpetuă din cauza mândriei. Ce ofrandă de pace! Cine a modelat pentru ei!
Din cauza mândriei, Nebucadnețar, cel mai mare și mai glorios rege al tuturor timpurilor, și-a petrecut șapte ani târându-se pe un câmp / teren pe mâini și genunchi. A mâncat iarbă ca un bou; părul i-a crescut ca pene(le) de vultur; unghiile i-au crescut ca ghearele de pasăre (Daniel 4:33). Și a scris toată povestea și a trimis-o întregului său imperiu în limbile lor (Daniel 4:1-3). Ce necaz! Ce rușine! Și totul a fost din cauza mândriei (Daniel 4:30-31).
Din cauza mândriei, Irod Agripa I, Regele Iudeii din anii 37-44 d.Hr., care l-a ucis pe apostolul Iacov și a încercat să-l omoare pe apostolul Petru, a fost lovit de îngerul lui Dumnezeu și mâncat de viermi / râme, pentru că a primit cu mândrie laude excesive de la cetățeni ai Tirului și Sidonului (Fapte 12:1-4,20-23). Josephus (un istoric?) confirmă moartea sa în istoria sa (Antichități; Cartea 19; 8:2).
Nu uitați de Turnul lui Babel, Miriam, Core, Balaam, Ozia, Haman, Absalom, și Belșțar. Acestea sunt alte exemple de consecințe rușinoase pentru mândrie. Dar acum, sărbătorirea rușinii altora, care este cu adevărat un act de închinare sfântă lui Dumnezeu, sa încheiat. Este rândul tău. Unde este mândria în viața ta? Privește din aproape (examinează-te îndeaproape). Privește cu atenție. Ai simțit vreodată mândria care te umflă? Te face să te încreți sau să arzi de invidie pentru succesul celorlalți?
Ce este mândria? Este o părere înaltă sau vanitoasă / îngâmfată despre propriile calități, realizări, sau atuuri, care duce la sentimente și la o atitudine de superioritate și dispreț față de ceilalți; este o stimă de sine exagerată. Ce este vanitatea / îngâmfare / trufie? Este o părere exagerată despre tine, supraestimarea propriilor calități, și vanitatea sau mândria personală.
Mândria te crede / te face să crezi că ești important. Mândria îi place conversațiile și evenimentele despre tine. Mândria crede că gândurile și opiniile tale sunt corecte. Mândria îi detestă corectarea și instruirea / mustrarea. Mândria invidiază avantajele, abilitățile, sau onorurile celorlalți. Mândria ignoră să ceară sfaturi altora. Mândria îi privește de sus pe ceilalți. Citiți din nou această descriere, dragă cititor.
Dumnezeu este gelos. Numele lui este Gelos (Ex 34:14). El poate, și va, înjosi pe cei ce / care umblă în mândrie (Daniel 4:37; Iov 40:11-12). El vede și cunoaște însăși gândurile și intențiile inimii tale (Evrei 4:12). Trebuie să te examinezi îndeaproape, să găsești semințele mândriei din viața ta, și să le elimini rapid și complet. El te va ajuta, dacă vei cere.
În ochii lui Dumnezeu, nu ești nimic, și mai puțin decât nimic (Ps 39:5; 62:9; 113:6; Is 40:17). Tu ești un vierme / o râma înaintea Lui (Iov 25:6). Ești o simplă făptură a cărei suflare este în nările tale (Is 2:22). De aceea, El urăște pe cei mândri, și îi va zdrobi ca molia și îi va topi ca ceara / parafină (Pr 6:16-17; Ps 39:11; 68:2). Înțelepciunea învață să iubească acest adevăr.
Mândria este o ispită pentru fiecare om, și una dintre uneltele preferate ale lui Satana (I Ioan 2:16). El a ispitit-o pe Eva să fie asemenea lui Dumnezeu, și L-a ispitit pe Isus Hristos cu împărățiile lumii. Inima ta depravată este plină de ea prin natură. Ești deja un mândru prost, dacă crezi că nu ai nicio problemă sau tentație cu asta. Doar cei care știu că sunt mândri învață smerenia. Să crezi că ai învins mândria înseamnă să-ți demonstrezi îngâmfarea arogantă!
Astăzi, mândria este înălțată și promovată numind-o stima de sine sau încredere în sine, și apoi este predată ca leac pentru multe dintre problemele omului. Se vând cărți despre a căuta numărul unu (adică, cărți care vorbesc ‘de a se îngriji doar de tine’, nimeni altcineva), și se cântă melodii despre iubirea de sine ca fiind cea mai mare iubire dintre toate. Rețelele sociale sunt considerate aproape necesare vieții, deși sunt puțin mai mult decât îngâmfare narcisistă.
Trebuie să începi de acasă. Trebuie să scoți rădăcinile mândriei din propriul tău suflet, apoi trebuie să le scoți (afara) din familia ta. Părinții trebuie să facă cea mai mare prioritate să predea umilința și să elimine mândria vizibilă a copiilor lor. Păstorii trebuie să-l / să-o scoată din bisericile lor.
Slujitorii nu pot avea mândrie sau voință proprie (I Tim 3:6; Tit 1:7), pentru că aceasta îi va face să se înnebunească (să ia razna; alerga amoc?) în lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu pot fi autopromotori. Învățătorii și conducătorii trebuie să fie mai întâi suficient de smeriți pentru a se examina critic și pentru a învăța de la alții, înainte de a fi puși în situația / poziție de a-i învăța și de a-i examina pe alții (I Tim 4:16; II Tim 2:15).
Mândria provoacă nebunie, care aduce rușine. Îi orbește pe oameni, pentru că ei presupun că au întotdeauna dreptate (Pr 12:15; 14:16; 26:12; 28:26). Așa că ei resping și le displace (au resentimente pentru / din cauza) sfaturile și corectarea care i-ar putea ajuta (Pr 21:24; 22:3). Ei lipsesc de respect pe cei de la / Nu au respect fața de autoritate. Ei iau / fac decizii pripite / grăbite, pentru că nu pot greși / nu e posibil că ei sa fie greșiți (Pr 14:29; 19:2; 28:22; 29:20).
Mândria provoacă ceartă, pentru că oamenii mândri vor lupta pentru a-și apăra ideile sau poziția (Pr 13:10; 21:24; 28:25). Ei nu se pot apleca să-i slujească pe alții, decât dacă le servește cel mai bine. Și nu vor admite greșelile lor, în fața / înaintea lui Dumnezeu sau oamenilor. Un astfel de curs va conduce un om la decizii prostești și la rebeliune încăpățânată și la consecințele lor oribile – distrugere și rușine.
Smerenia (micimea?) este înțelepciune. Omul smerit nu se încrede în cunoștințele sau motivele sale, tremură în fața cuvântului lui Dumnezeu, apreciază și prețuiește sfaturile altora, acceptă corectarea cu bucurie, mărturisește repede greșelile, și își schimbă viața în consecință. El va fi binecuvântat.
Smerenia este calea sigură către înțelepciune, care salvează un om de necaz și rușine, dar numai cei smeriți o găsesc vreodată. Cei mândri sunt orbiți de adevărata înțelepciune prin îngâmfarea lor, și gelosul Dumnezeu al cerului îi va ține orbi/ți, astfel încât să-și poată binecuvânta copiii smeriți și modești, cu înțelepciune (Matei 11:25-27). Poți vedea importanța de a coborî / de a te coborî?
Dumnezeu nu va binecuvânta niciodată un om cu un spirit mândru (Pr 16:5). El se apropie de omul cu duh smerit (Is 57:15; 66:2; I Petru 5:5-6). Dacă alegi mândria, Dumnezeu îți / te va rezista și te va smeri dureros (Pr 16:18; 18:12). Dacă alegi smerenia cu bucurie, Dumnezeu te va ridica cu glorie (Luca 14:11). Este mult mai bine să fii un om umil sărac decât să fii un om mândru bogat, căci Dumnezeu va face în curând o mare răsturnare a norocului / soartei (Pr 16:19). Caută-l!
Isus Hristos a arătat cea mai mare smerenie și înțelepciune, când a venit din slava cerului pentru a trăi în sărăcie și a muri în obscuritate și durere (Filipeni 2:5-8). El a disprețuit rușinea smereniei Sale (Evrei 12:2). Dar acum Dumnezeu L-a înălțat mult mai presus de toate principatele și puterile, da, chiar mai presus de diavol și de toți îngerii lui (Filipeni 2:9-11; Ef 1:20-23). Nu mai există smerenie în Binecuvântatul și Singurul Potentat, căci / pentru ca El este vrednic de toată lauda și adorația voastră / ta. El să fie slava și închinarea voastră / ta, nu voi înșivă.
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.