Pentru un prost, a face ticăloșie este ca un joc, dar un om al înțelegerii are înțelepciune.
Înțelepciunea este blândă, bună, amabilă, și iubitoare. A răni pe alții nu este niciodată amuzant. Ar trebui să oferi confort, sănătate, pace, și securitate celor din jurul tău. A răni pe altul prin cuvinte sau acțiuni este crud, nebunește, și răutăcios. Înțelepții sunt întotdeauna amabili (grațiosi) și de ajutor.
Înțelepciunea este sfântă, nobilă, pură, și virtuoasă. Păcatul de orice fel nu este niciodată amuzant. Ar trebui să fii cunoscut ca o persoană evlavioasă, dreaptă, și neprihănită, de cei din jurul tău. A păcătui în gând, cuvânt, sau faptă este rău, stricat, ticălos, și păcătos / malefic. Înțelepții sunt întotdeauna buni și drepți.
Păcatul este o glumă pentru cei mai mulți / majoritatea astăzi. Nenorocirea care dăunează altora este celebrată. Consecințele păcatului sunt ignorate, și mustrările (mustrătorii?) sunt disprețuite (disprețuit). Mulți se bucură (sunt încântat) de păcat. Ei provoacă probleme fără teamă, vinovăție, sau rușine. Ei glumesc despre rău; își bat joc de drepți. Dar astfel de oameni sunt proști. Cei cu înțelegere știu că o astfel de conduită disfuncțională îl jignește pe Dumnezeu și pe oameni. Înțelepții știu că există onoare și răsplată pentru sobrietate și dreptate.
Solomon a avertizat: „Nebunii își bat joc de păcat,” și „Nebunia este bucurie pentru cel lipsit de înțelepciune” (Pr 14:9; 15:21). Această generație folosește păcatul ca conținut pentru divertisment. Băieții răutăcioși din școală sunt adesea cei mai populari; cei îndrăzneți și flagrant sunt considerați curajoși și puternici; cei mai sălbatici actori sunt numiți vedete. Alții rapează brutal și prostesc despre curve și violență. Bărbații (oamenii) pricepuți se întristează pentru o astfel de răutate.
Segmentul societății cel mai susceptibil la această boală este bărbații tineri. Ei au nebunia tinereții legată în inimile lor, dar au abilitățile și libertățile de a fi în plină desfășurare. Solomon se temea de atracția și influența lor asupra fiului său (Pr 1:10-19; 2:10-22; 13:20). Pavel i-a avertizat pe tineri cu un singur sfat care i-ar face grozavi, dacă ar putea face acest lucru: „Pe cei tineri, în același fel, îndeamnă-i să aibă o minte cumpătată” (Tit 2:6).
Învățământul obligatoriu, o idee deșartă de binefacere socială, înghesuie tinerii proști care urăsc învățarea în sălile de clasă, unde profesorii ‘în afara atingerii” / ‘a nu fii în contact cu realitatea’? / vechii, etc, prezintă subiecte ridicole fără nicio legătură cu viața. Care este efectul general asupra bărbaților tineri, care ar putea lucra ziua unui bărbat, la serviciul unui bărbat, sub conducerea unui bărbat? Nebunie, frustrare, răutate, răzvrătire, și păcat! Se încurajează unul pe altul în farse păcătoase până când societatea miroase a nebunia lor nocivă.
Ce se întâmplă când acești proști ajung acasă? Televiziunea oferă divertisment profan în detrimentul Lui Dumnezeu și al altora. Sitcom-urile, care consumă programe de seară, sunt din iad în disprețul lor față de Dumnezeu, moralitate, sobrietate, și alte virtuți. Chiar și așa-zisele desene animate nevinovate, cu eforturi constante de a-i face rău și de a batjocori pe alții, sunt prostește de rele. Ce veți face pentru a vă proteja și a vă îndrepta copiii departe de astfel de influențe care corupă caracterul?
Tinerii desfrânați profită de fete, fără să le țină seama de ele, de tații lor, sau de viitorii lor soți. Ei râd de isprăvile lor. Tinerii lacomi au concursuri de mâncare, și răcnesc hilar când cineva își aruncă mâncarea înapoi (vomită). Tinerii bețivi râd despre cine are cea mai proastă mahmureală din cauza consumului excesiv de alcool. Alții pun zahăr în gazul mașinii directorului (de la școală?), și sărbătoresc când trebuie să-și înlocuiască motorul. Dar Dumnezeu nu este batjocorit!
Proștii se gândesc doar la moment; ei ratează atât consecințele de mâine, cât și judecata Lui Dumnezeu la moarte. Ei nici nu se gândesc la viitorul lor și nici nu fac nimic în acest sens. Magistratul îi pune în cele din urmă la închisoare; înregistrările lor publice includ apoi o infracțiune sau două; un prost mai mare îi molestează într-un duș de închisoare; contractează o ciumă (boală?) mortală; și moartea va aduce socoteala cu Dumnezeul infinit al cerului. Ce glumă, nu? Ha! Ha!
Ce fel de persoană gândește și acționează astfel? Prostii! Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor (Ps 36:1-4; 53:1; Rom 3:18). Ei se bucură să facă răul, și se bucură de perversitatea celor răi (Pr 2:13). Ei sunt nenorocirea oricărei națiuni, nenorocirea (calamitatea?) și durerea fiecărui tată, greutatea și rușinea fiecărei mame (Pr 10:1; 17:25; 19:13; 29:15). Ce veți face pentru a vă proteja copiii de astfel de influențe care corupă caracterul?
Cum sunt corectați? Ușor / Cu ușurință! „Judecăți sunt pregătite pentru batjocoritori și lovituri pentru spatele proștilor” (Pr 19:29). „Un bici pentru cal, un frâu pentru măgar și o nuia pentru spatele prostului” (Pr 26:3). „Învinețirea unei răni curăță de rău; la fel și loviturile, părțile ascunse ale pântecelui” (Pr 20:30). Dacă pedeapsa severă ar fi executată rapid în lume, nu ar exista o asemenea multitudine de anarhiști amorali (Pr 19:25; 21:11; Ec 8:11).
Solomon, când folosea moartea ca mijloc de a promova sobrietatea, le-a spus tinerilor: „Bucură-te, tinere, în tinerețea ta și lasă-ți inima să te înveselească în zilele tinereții tale și umblă în căile inimii tale și în vederea ochilor tăi; dar să știi că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecată. De aceea îndepărtează întristarea din inima ta și pune deoparte răul din carnea ta, căci copilăria și tinerețea sunt deșertăciune” (Ecl 11:9-10).
Părinte, învață-ți cu seriozitate (sobru) copiii despre viață, moarte, moralitate, păcat, și tratamentul corect al altora. Vorbirile nebunești, glumele, și sarcasmul nebunesc sunt vătămătoare și inutile (Pr 12:18; 26:18-19), și Pavel a avertizat că Dumnezeu va judeca lumea din cauza lor (Efeseni 5:3-5). Sunt o utilizare incomodă a vorbirii; a mulțumi este mult mai bine. Nu permiteți aceste lucruri printre copiii voștri, și ei vor crește pentru a fi nobili și înțelepți.
Părinte, ar trebui cultivat un respect tandru pentru toate lucrurile slabe, chiar și puii de păsări în cuib sau mamă animale cu puii lor, dar mai ales făcând bine tuturor oamenilor (Deut 22:6-7; Ex 23:19; Gal 6: 10; I Tim 4:10). Copiii cu handicap fizic sau psihic sau diferențe rasiale sau economice ar trebui să fie obiect de caritate și protecție, nu ridicol și persecuție. Înțelepciunea include respect bună (amabilă) și protectoare pentru astfel de lucruri (Pr 12:10).
Un om priceput are înțelepciune în privința acestor chestiuni – el vede prin nebunia nebunului și o ia în considerare cu atenție. El disprețuiește o abordare răutăcioasă a vieții. El vede necazul venind mâine pentru nebunia de azi. El vede judecata venind după moarte. El vede marea răsplată a dreptății (Pr 21:12; Iov 18:5-21; Ps 19:11; 37:34-38; 58:11). El dezvoltă o perspectivă sobră și gânditoare. Fii înțelept, cititor, și înțelege!
Moise s-a rugat: „De aceea învață-ne să ne numărăm zilele, ca să ne dedicăm inimile la înțelepciune” (Ps 90:12). Ce perspectivă grozavă asupra vieții – să folosim fiecare zi cu grijă într-un mod înțelept înaintea Lui Dumnezeu și a oamenilor. Aceasta ar trebui să fie rugăciunea și urmărirea voastră. Binecuvântările și favoarea Lui Dumnezeu sunt asupra celor înțelepți, dar calea fărădelegilor este grea (Pr 13:15). Viața este scurtă, și ar trebui să faci tot ce este mai bun și mai mult din ea în ochii Lui Dumnezeu și a tuturor celor pe care îi întâlnești.
Pavel a avertizat: „Fiindcă noi toți trebuie să ne arătăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să primească cele făcute în trup, conform cu ce a practicat, fie bine, fie rău. De aceea cunoscând teroarea Domnului, convingem pe oameni” (II Corinteni 5:10-11). Solomon și-a încheiat cartea de filozofie, Eclesiastul, cu același avertisment (Ec 12:13-14). Viața este serioasă, și ar trebui să eviți orice influență asupra unei lejeritate / frivolitate prostească.
Isus a ignorat deșertăciunea (vanitatea) acestei vieți, uitându-se în schimb la bucuria care așteaptă în cer (Evrei 12:1-2; Ps 16:8-11). Avea înțelepciune și înțelegere să privească dincolo de nebunia de aici pentru bucuria de acolo. Isaac Watts a scris: „Dealul Sionului dă o mie de dulciuri sacre, înainte să ajungem pe câmpurile cerești, sau să mergem pe străzile aurii”. Numai înțelepciunea credinței vede dulciurile sacre aici și străzile de aur acolo. Deschide-ți ochii credinței și înțelepciunii astăzi pentru a vedea lucrurile importante, nobile, și de durată care îl slăvesc și îi plac lui Dumnezeu.
Pentru un prost, a face ticăloșie este ca un joc, dar un om al înțelegerii are înțelepciune.
Înțelepciunea este blândă, bună, amabilă, și iubitoare. A răni pe alții nu este niciodată amuzant. Ar trebui să oferi confort, sănătate, pace, și securitate celor din jurul tău. A răni pe altul prin cuvinte sau acțiuni este crud, nebunește, și răutăcios. Înțelepții sunt întotdeauna amabili (grațiosi) și de ajutor.
Înțelepciunea este sfântă, nobilă, pură, și virtuoasă. Păcatul de orice fel nu este niciodată amuzant. Ar trebui să fii cunoscut ca o persoană evlavioasă, dreaptă, și neprihănită, de cei din jurul tău. A păcătui în gând, cuvânt, sau faptă este rău, stricat, ticălos, și păcătos / malefic. Înțelepții sunt întotdeauna buni și drepți.
Păcatul este o glumă pentru cei mai mulți / majoritatea astăzi. Nenorocirea care dăunează altora este celebrată. Consecințele păcatului sunt ignorate, și mustrările (mustrătorii?) sunt disprețuite (disprețuit). Mulți se bucură (sunt încântat) de păcat. Ei provoacă probleme fără teamă, vinovăție, sau rușine. Ei glumesc despre rău; își bat joc de drepți. Dar astfel de oameni sunt proști. Cei cu înțelegere știu că o astfel de conduită disfuncțională îl jignește pe Dumnezeu și pe oameni. Înțelepții știu că există onoare și răsplată pentru sobrietate și dreptate.
Solomon a avertizat: „Nebunii își bat joc de păcat,” și „Nebunia este bucurie pentru cel lipsit de înțelepciune” (Pr 14:9; 15:21). Această generație folosește păcatul ca conținut pentru divertisment. Băieții răutăcioși din școală sunt adesea cei mai populari; cei îndrăzneți și flagrant sunt considerați curajoși și puternici; cei mai sălbatici actori sunt numiți vedete. Alții rapează brutal și prostesc despre curve și violență. Bărbații (oamenii) pricepuți se întristează pentru o astfel de răutate.
Segmentul societății cel mai susceptibil la această boală este bărbații tineri. Ei au nebunia tinereții legată în inimile lor, dar au abilitățile și libertățile de a fi în plină desfășurare. Solomon se temea de atracția și influența lor asupra fiului său (Pr 1:10-19; 2:10-22; 13:20). Pavel i-a avertizat pe tineri cu un singur sfat care i-ar face grozavi, dacă ar putea face acest lucru: „Pe cei tineri, în același fel, îndeamnă-i să aibă o minte cumpătată” (Tit 2:6).
Învățământul obligatoriu, o idee deșartă de binefacere socială, înghesuie tinerii proști care urăsc învățarea în sălile de clasă, unde profesorii ‘în afara atingerii” / ‘a nu fii în contact cu realitatea’? / vechii, etc, prezintă subiecte ridicole fără nicio legătură cu viața. Care este efectul general asupra bărbaților tineri, care ar putea lucra ziua unui bărbat, la serviciul unui bărbat, sub conducerea unui bărbat? Nebunie, frustrare, răutate, răzvrătire, și păcat! Se încurajează unul pe altul în farse păcătoase până când societatea miroase a nebunia lor nocivă.
Ce se întâmplă când acești proști ajung acasă? Televiziunea oferă divertisment profan în detrimentul Lui Dumnezeu și al altora. Sitcom-urile, care consumă programe de seară, sunt din iad în disprețul lor față de Dumnezeu, moralitate, sobrietate, și alte virtuți. Chiar și așa-zisele desene animate nevinovate, cu eforturi constante de a-i face rău și de a batjocori pe alții, sunt prostește de rele. Ce veți face pentru a vă proteja și a vă îndrepta copiii departe de astfel de influențe care corupă caracterul?
Tinerii desfrânați profită de fete, fără să le țină seama de ele, de tații lor, sau de viitorii lor soți. Ei râd de isprăvile lor. Tinerii lacomi au concursuri de mâncare, și răcnesc hilar când cineva își aruncă mâncarea înapoi (vomită). Tinerii bețivi râd despre cine are cea mai proastă mahmureală din cauza consumului excesiv de alcool. Alții pun zahăr în gazul mașinii directorului (de la școală?), și sărbătoresc când trebuie să-și înlocuiască motorul. Dar Dumnezeu nu este batjocorit!
Proștii se gândesc doar la moment; ei ratează atât consecințele de mâine, cât și judecata Lui Dumnezeu la moarte. Ei nici nu se gândesc la viitorul lor și nici nu fac nimic în acest sens. Magistratul îi pune în cele din urmă la închisoare; înregistrările lor publice includ apoi o infracțiune sau două; un prost mai mare îi molestează într-un duș de închisoare; contractează o ciumă (boală?) mortală; și moartea va aduce socoteala cu Dumnezeul infinit al cerului. Ce glumă, nu? Ha! Ha!
Ce fel de persoană gândește și acționează astfel? Prostii! Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor (Ps 36:1-4; 53:1; Rom 3:18). Ei se bucură să facă răul, și se bucură de perversitatea celor răi (Pr 2:13). Ei sunt nenorocirea oricărei națiuni, nenorocirea (calamitatea?) și durerea fiecărui tată, greutatea și rușinea fiecărei mame (Pr 10:1; 17:25; 19:13; 29:15). Ce veți face pentru a vă proteja copiii de astfel de influențe care corupă caracterul?
Cum sunt corectați? Ușor / Cu ușurință! „Judecăți sunt pregătite pentru batjocoritori și lovituri pentru spatele proștilor” (Pr 19:29). „Un bici pentru cal, un frâu pentru măgar și o nuia pentru spatele prostului” (Pr 26:3). „Învinețirea unei răni curăță de rău; la fel și loviturile, părțile ascunse ale pântecelui” (Pr 20:30). Dacă pedeapsa severă ar fi executată rapid în lume, nu ar exista o asemenea multitudine de anarhiști amorali (Pr 19:25; 21:11; Ec 8:11).
Solomon, când folosea moartea ca mijloc de a promova sobrietatea, le-a spus tinerilor: „Bucură-te, tinere, în tinerețea ta și lasă-ți inima să te înveselească în zilele tinereții tale și umblă în căile inimii tale și în vederea ochilor tăi; dar să știi că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecată. De aceea îndepărtează întristarea din inima ta și pune deoparte răul din carnea ta, căci copilăria și tinerețea sunt deșertăciune” (Ecl 11:9-10).
Părinte, învață-ți cu seriozitate (sobru) copiii despre viață, moarte, moralitate, păcat, și tratamentul corect al altora. Vorbirile nebunești, glumele, și sarcasmul nebunesc sunt vătămătoare și inutile (Pr 12:18; 26:18-19), și Pavel a avertizat că Dumnezeu va judeca lumea din cauza lor (Efeseni 5:3-5). Sunt o utilizare incomodă a vorbirii; a mulțumi este mult mai bine. Nu permiteți aceste lucruri printre copiii voștri, și ei vor crește pentru a fi nobili și înțelepți.
Părinte, ar trebui cultivat un respect tandru pentru toate lucrurile slabe, chiar și puii de păsări în cuib sau mamă animale cu puii lor, dar mai ales făcând bine tuturor oamenilor (Deut 22:6-7; Ex 23:19; Gal 6: 10; I Tim 4:10). Copiii cu handicap fizic sau psihic sau diferențe rasiale sau economice ar trebui să fie obiect de caritate și protecție, nu ridicol și persecuție. Înțelepciunea include respect bună (amabilă) și protectoare pentru astfel de lucruri (Pr 12:10).
Un om priceput are înțelepciune în privința acestor chestiuni – el vede prin nebunia nebunului și o ia în considerare cu atenție. El disprețuiește o abordare răutăcioasă a vieții. El vede necazul venind mâine pentru nebunia de azi. El vede judecata venind după moarte. El vede marea răsplată a dreptății (Pr 21:12; Iov 18:5-21; Ps 19:11; 37:34-38; 58:11). El dezvoltă o perspectivă sobră și gânditoare. Fii înțelept, cititor, și înțelege!
Moise s-a rugat: „De aceea învață-ne să ne numărăm zilele, ca să ne dedicăm inimile la înțelepciune” (Ps 90:12). Ce perspectivă grozavă asupra vieții – să folosim fiecare zi cu grijă într-un mod înțelept înaintea Lui Dumnezeu și a oamenilor. Aceasta ar trebui să fie rugăciunea și urmărirea voastră. Binecuvântările și favoarea Lui Dumnezeu sunt asupra celor înțelepți, dar calea fărădelegilor este grea (Pr 13:15). Viața este scurtă, și ar trebui să faci tot ce este mai bun și mai mult din ea în ochii Lui Dumnezeu și a tuturor celor pe care îi întâlnești.
Pavel a avertizat: „Fiindcă noi toți trebuie să ne arătăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să primească cele făcute în trup, conform cu ce a practicat, fie bine, fie rău. De aceea cunoscând teroarea Domnului, convingem pe oameni” (II Corinteni 5:10-11). Solomon și-a încheiat cartea de filozofie, Eclesiastul, cu același avertisment (Ec 12:13-14). Viața este serioasă, și ar trebui să eviți orice influență asupra unei lejeritate / frivolitate prostească.
Isus a ignorat deșertăciunea (vanitatea) acestei vieți, uitându-se în schimb la bucuria care așteaptă în cer (Evrei 12:1-2; Ps 16:8-11). Avea înțelepciune și înțelegere să privească dincolo de nebunia de aici pentru bucuria de acolo. Isaac Watts a scris: „Dealul Sionului dă o mie de dulciuri sacre, înainte să ajungem pe câmpurile cerești, sau să mergem pe străzile aurii”. Numai înțelepciunea credinței vede dulciurile sacre aici și străzile de aur acolo. Deschide-ți ochii credinței și înțelepciunii astăzi pentru a vedea lucrurile importante, nobile, și de durată care îl slăvesc și îi plac lui Dumnezeu.
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.