Un martor fals care vântură minciuni și cel ce seamănă discordie între frați.
Iată două din șapte lucruri și persoane pe care Dumnezeu le urăște (Pr 6:16-19). El urăște mincinoșii care mărturisesc în mod fals împotriva altora, și urăște dăunătorii mândri care provoacă dezbinare în biserică. El ar fi putut spune că urăște minciunile și discordia, dar El a spus că îi urăște pe cei care fac aceste păcate.
Dumnezeu este sfânt (Is 6:3; Apoc. 4:8). El urăște păcatul (Pr 8:13; Evr 1:9). El este prea sfânt pentru a iubi păcatul sau păcătoșii (Iov 15:5; Hab 1:13). El urăște pe păcătoși (Ps 5:4-6; 11:4-7; 139:21-22). În ciuda obiecțiilor efeminate, Dumnezeu urăște păcatul și păcătoșii. Minciuna de la școala duminicală că Dumnezeu urăște păcatul, dar îl iubește pe păcătos este falsă. Dumnezeu urăște pe păcătoși, și aici El enumeră doi dintre ei.
El le va spune celor răi în ultima zi că El nu i-a cunoscut niciodată – El nu i-a iubit niciodată (Matei 7:23; 13:47-50). El le va spune să se piardă (să dispară din fața Lui), și pe bună dreptate! El îi iubește și îi acceptă numai pe cei pe care i-a sfințit prin Isus Hristos – aleșii Săi iubiți (Efeseni 1:3-6; Rom 9:15).
Oamenii latră împotriva acestei doctrine sfinte, dar Dumnezeu să fie adevărat! Îl iubește și pe Satana? Ei nu se îngrijorează de diavol, pentru că bolboroseala lor profană și deșartă este doar mândrie egoistă și dragoste pentru ei înșiși. Sunt prea aroganți pentru a se supune unui Dumnezeu sfânt și suveran.
Această doctrină a Bibliei face ca harul Lui Dumnezeu să fie foarte special în comparație cu dorința de mântuire nediscriminată și ineficientă, predată de la majoritatea amvonurilor. Dumnezeu Îi iubește Biserica, îi pedepsește cu dragostea Părintelui (Tatălui), nu va pierde pe niciunul dintre ei, și nu se pot despărți niciodată de dragostea Lui (Efeseni 5:25; Evrei 12:6-8; Ioan 6:37-39; Rom 8: 38-39).
DOMNUL a spus: „Să nu aduci mărturie falsă împotriva aproapelui tău” (Ex 20:16). Dumnezeu urăște acest păcat, așa că l-a inclus în lista rezumată a Zece. El știa răul teribil pe care o gură rea le poate face altora, și cât de puțină apărare este împotriva ei, așa că a condamnat-o cu forță (Pr 19:5,9; 25:18; Ex 23:1; Zah 8:17). Biblia atacă cu tărie minciuna, acuzația mincinoasă, defăimarea, șoapta, murmurarea, și povestirea.
Când bărbații sunt judecați pentru viața, libertatea, sau averea lor, este imperativ ca martorii să spună întregul adevăr și nimic altceva decât adevărul. Instanțele Americane îi jură solemn această îndatorire înainte de a lua mărturie sau interogatoriu. Dumnezeu a cerut cel puțin doi martori în toate cazurile pentru a se proteja de mărturia falsă (Deut. 19:15); dacă un om depunea mărturie mincinoasă în Israel, el era pedepsit chiar cu judecata pusă în joc, oricât de oribil ar fi (Deut. 19:16-21).
O gură mincinoasă și acuzatoare mincinoasă (fals) poate provoca un rău enorm, pentru că violul reputației și al caracterului este mai rău decât violul asupra corpului în unele privințe (Ps 35:11-12). Violența fizică este oribilă, dar permite o anumită apărare și recuperare; calomnia verbală și acuzațiile false sunt mai grave și există foarte puțină apărare împotriva daunelor de lungă durată.
Cititori iubiți de Dumnezeu, este datoria voastră să fiți bărbați și femei cu adevăr și principii (Ex 18:21). Luați în considerare cu atenție gândurile, cuvintele, și intențiile voastre înainte de a spune ceva despre ceilalți. Lăsați-vă buzele să-i laude pe ceilalți, mai degrabă decât să-i slăbească și, dacă vreodată trebuie să depuneți mărturie cu privire la altul, fiți scrupulos credincioși și sinceri cu fiecare cuvânt (Pr 14:5).
De asemenea, Dumnezeu iubește unitatea, mai ales între poporul Său (Ps 133:1-3; I Cor 1:10; Ef 4:3-4). El îi urăște pe cei care tulbură în mod deschis sau subtil părtășia și pacea (Pr 6:12-15; 16:28; 26:20; Rom 16:17-18). El condamnă variațiile, dezbaterile, invidia, implacabilitatea, emulațiile, bănuielile rele, cearta, sediția, tumultul, și șoaptele. În schimb, El poruncește și laudă pacea (Matei 5:9; II Cor 13:11; Filipeni 3:16; Col 3:15; Iacov 3:17-18).
Un acord este un amestec armonios de note coordonate; acordul este acord și armonie; și concordia este starea de pace și înțelegere între părți (partidele?). Toate cele trei cuvinte sunt legate, însemnând acord, armonie, și pace. Dar discordia este un antonim, adică absența concordiei sau a armoniei. Este dezacord, diferență, disensiune, și ceartă. Este biserica ta la fel de armonioasă pe cât ar trebui să fie? Lucrezi din greu pentru ca toate notele să se amestece?
Persoanele răi seamănă discordie atunci când perturbă armonia, acordul, unitatea, sau pacea unei biserici sau a unei alte societăți prin răspândirea otravii diviziunii și a vrăjmașiei. Ei înstrăinează afecțiunile oamenilor și își stârnesc pasiunile unul împotriva celuilalt. Ei stimulează ceartă, gelozie, și confuzie prin povestiri, insinuări, întrebări prostești, îndoieli sedițioase, formarea de clicuri, și alte mijloace perverse. Acești separatiști sunt dușmani senzuali ai sfinților adevărați, și nu au Duhul Sfânt (Iuda 1:19).
Iubit cititor, alege să fii făcător de pace pe care Domnul Isus i-a binecuvântat (Matei 5:9). Profitați de orice ocazie pentru a promova unitatea și acordul; munciți din greu pentru a vă menține pe voi și pe ceilalți în armonie cu congregația. Căutați pacea și urmăriți-o (I Petru 3:11). Faceți din efortul sfânt al păcii și al reconcilierii o prioritate în viața voastră (Efeseni 4:3; Matei 5:23-24).
Gândiți-vă bine la binecuvântatul Domnul și la purtarea Lui desăvârșită în lumina acestor două păcate. Evreii au folosit martori falși pentru a-l condamna pe Isus la moarte (Matei 26:59), dar El este martorul credincios și adevărat (Apocalipsa 3:14; 19:11). Evreii răi s-au împărțit asupra lui Isus și au stârnit Neamurile împotriva apostolilor (Ioan 9:16; Fapte 14:2), dar Prințul Păcii a distrus vrăjmașia Evreilor / Neamurilor și i-a făcut pe amândoi una, prin crucea Sa (Is 9:6; Ioan 11:52; Efeseni 2:11-22).
Un martor fals care vântură minciuni și cel ce seamănă discordie între frați.
Iată două din șapte lucruri și persoane pe care Dumnezeu le urăște (Pr 6:16-19). El urăște mincinoșii care mărturisesc în mod fals împotriva altora, și urăște dăunătorii mândri care provoacă dezbinare în biserică. El ar fi putut spune că urăște minciunile și discordia, dar El a spus că îi urăște pe cei care fac aceste păcate.
Dumnezeu este sfânt (Is 6:3; Apoc. 4:8). El urăște păcatul (Pr 8:13; Evr 1:9). El este prea sfânt pentru a iubi păcatul sau păcătoșii (Iov 15:5; Hab 1:13). El urăște pe păcătoși (Ps 5:4-6; 11:4-7; 139:21-22). În ciuda obiecțiilor efeminate, Dumnezeu urăște păcatul și păcătoșii. Minciuna de la școala duminicală că Dumnezeu urăște păcatul, dar îl iubește pe păcătos este falsă. Dumnezeu urăște pe păcătoși, și aici El enumeră doi dintre ei.
El le va spune celor răi în ultima zi că El nu i-a cunoscut niciodată – El nu i-a iubit niciodată (Matei 7:23; 13:47-50). El le va spune să se piardă (să dispară din fața Lui), și pe bună dreptate! El îi iubește și îi acceptă numai pe cei pe care i-a sfințit prin Isus Hristos – aleșii Săi iubiți (Efeseni 1:3-6; Rom 9:15).
Oamenii latră împotriva acestei doctrine sfinte, dar Dumnezeu să fie adevărat! Îl iubește și pe Satana? Ei nu se îngrijorează de diavol, pentru că bolboroseala lor profană și deșartă este doar mândrie egoistă și dragoste pentru ei înșiși. Sunt prea aroganți pentru a se supune unui Dumnezeu sfânt și suveran.
Această doctrină a Bibliei face ca harul Lui Dumnezeu să fie foarte special în comparație cu dorința de mântuire nediscriminată și ineficientă, predată de la majoritatea amvonurilor. Dumnezeu Îi iubește Biserica, îi pedepsește cu dragostea Părintelui (Tatălui), nu va pierde pe niciunul dintre ei, și nu se pot despărți niciodată de dragostea Lui (Efeseni 5:25; Evrei 12:6-8; Ioan 6:37-39; Rom 8: 38-39).
DOMNUL a spus: „Să nu aduci mărturie falsă împotriva aproapelui tău” (Ex 20:16). Dumnezeu urăște acest păcat, așa că l-a inclus în lista rezumată a Zece. El știa răul teribil pe care o gură rea le poate face altora, și cât de puțină apărare este împotriva ei, așa că a condamnat-o cu forță (Pr 19:5,9; 25:18; Ex 23:1; Zah 8:17). Biblia atacă cu tărie minciuna, acuzația mincinoasă, defăimarea, șoapta, murmurarea, și povestirea.
Când bărbații sunt judecați pentru viața, libertatea, sau averea lor, este imperativ ca martorii să spună întregul adevăr și nimic altceva decât adevărul. Instanțele Americane îi jură solemn această îndatorire înainte de a lua mărturie sau interogatoriu. Dumnezeu a cerut cel puțin doi martori în toate cazurile pentru a se proteja de mărturia falsă (Deut. 19:15); dacă un om depunea mărturie mincinoasă în Israel, el era pedepsit chiar cu judecata pusă în joc, oricât de oribil ar fi (Deut. 19:16-21).
O gură mincinoasă și acuzatoare mincinoasă (fals) poate provoca un rău enorm, pentru că violul reputației și al caracterului este mai rău decât violul asupra corpului în unele privințe (Ps 35:11-12). Violența fizică este oribilă, dar permite o anumită apărare și recuperare; calomnia verbală și acuzațiile false sunt mai grave și există foarte puțină apărare împotriva daunelor de lungă durată.
Cititori iubiți de Dumnezeu, este datoria voastră să fiți bărbați și femei cu adevăr și principii (Ex 18:21). Luați în considerare cu atenție gândurile, cuvintele, și intențiile voastre înainte de a spune ceva despre ceilalți. Lăsați-vă buzele să-i laude pe ceilalți, mai degrabă decât să-i slăbească și, dacă vreodată trebuie să depuneți mărturie cu privire la altul, fiți scrupulos credincioși și sinceri cu fiecare cuvânt (Pr 14:5).
De asemenea, Dumnezeu iubește unitatea, mai ales între poporul Său (Ps 133:1-3; I Cor 1:10; Ef 4:3-4). El îi urăște pe cei care tulbură în mod deschis sau subtil părtășia și pacea (Pr 6:12-15; 16:28; 26:20; Rom 16:17-18). El condamnă variațiile, dezbaterile, invidia, implacabilitatea, emulațiile, bănuielile rele, cearta, sediția, tumultul, și șoaptele. În schimb, El poruncește și laudă pacea (Matei 5:9; II Cor 13:11; Filipeni 3:16; Col 3:15; Iacov 3:17-18).
Un acord este un amestec armonios de note coordonate; acordul este acord și armonie; și concordia este starea de pace și înțelegere între părți (partidele?). Toate cele trei cuvinte sunt legate, însemnând acord, armonie, și pace. Dar discordia este un antonim, adică absența concordiei sau a armoniei. Este dezacord, diferență, disensiune, și ceartă. Este biserica ta la fel de armonioasă pe cât ar trebui să fie? Lucrezi din greu pentru ca toate notele să se amestece?
Persoanele răi seamănă discordie atunci când perturbă armonia, acordul, unitatea, sau pacea unei biserici sau a unei alte societăți prin răspândirea otravii diviziunii și a vrăjmașiei. Ei înstrăinează afecțiunile oamenilor și își stârnesc pasiunile unul împotriva celuilalt. Ei stimulează ceartă, gelozie, și confuzie prin povestiri, insinuări, întrebări prostești, îndoieli sedițioase, formarea de clicuri, și alte mijloace perverse. Acești separatiști sunt dușmani senzuali ai sfinților adevărați, și nu au Duhul Sfânt (Iuda 1:19).
Iubit cititor, alege să fii făcător de pace pe care Domnul Isus i-a binecuvântat (Matei 5:9). Profitați de orice ocazie pentru a promova unitatea și acordul; munciți din greu pentru a vă menține pe voi și pe ceilalți în armonie cu congregația. Căutați pacea și urmăriți-o (I Petru 3:11). Faceți din efortul sfânt al păcii și al reconcilierii o prioritate în viața voastră (Efeseni 4:3; Matei 5:23-24).
Gândiți-vă bine la binecuvântatul Domnul și la purtarea Lui desăvârșită în lumina acestor două păcate. Evreii au folosit martori falși pentru a-l condamna pe Isus la moarte (Matei 26:59), dar El este martorul credincios și adevărat (Apocalipsa 3:14; 19:11). Evreii răi s-au împărțit asupra lui Isus și au stârnit Neamurile împotriva apostolilor (Ioan 9:16; Fapte 14:2), dar Prințul Păcii a distrus vrăjmașia Evreilor / Neamurilor și i-a făcut pe amândoi una, prin crucea Sa (Is 9:6; Ioan 11:52; Efeseni 2:11-22).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.