Ea își întinde mâna spre cel sărac; da, își întinde mâinile spre cel nevoiaș.
Femeia virtuoasă are în minte mai mult decât familia ei. Ambițiile, energia, și planurile ei se extind la cei săraci și nevoiași pe care Dumnezeu i-a pus în cale. În loc să se mulțumească să aibă soțul, copiii, și casa ei bine îngrijite și fericite, ea are o conștiință care o determină (conduce, împinge) să aibă grijă de alții care nu se pot întreține singuri.
Gândurile ei față de cei săraci și nevoiași sunt mai mult decât iluzii (dorințe deșarte) sau cuvinte amabile. Gândurile ei au ca rezultat acțiuni sârguincioase și personale, care sunt singurele gânduri care contează în ochii / fața lui Dumnezeu și a oamenilor (Pr 3:27-28; 20:11; Iacov 2:15-16). Ea știe că dragostea (iubirea) adevărată este în fapte și adevăr, nu doar în cuvânt și în limbă (I Ioan 3:16-18). Mișcată de dragostea (iubirea) lui Dumnezeu pentru ea, ea are măruntaiele compasiunii pentru a-și împărtăși capacitatea (abilitatea) și substanța cu cei nevoiași.
Dăruirea caritabilă aici nu este o acțiune ușoară sau pasivă. „(Ea își) Întinde mâna” și „își întinde mâinile”. Aceste cuvinte nu transmit donații întâmplătoare sau acte de caritate convenabile. O femeie virtuoasă face tot posibilul să-i întâmpine pe cei săraci și nevoiași și să-i ajute, chiar dacă este nevoie de un efort obositor pentru a îndeplini serviciul (slujirea). Ea nu este disponibilă doar pentru caritate; ea se oferă voluntară și face treaba fără nici o instigare (împingere).
Femeia virtuoasă are simpatie pentru cei cu adevărat săraci și nevoiași (Iacov 1:27). Ea nu face schimb de caritate simulată cu prietenii, vecinii de subdiviziune, sau colegii de la serviciu. Ea știe că a da celor bogați va aduce judecata lui Dumnezeu (Pr 22:16). Ei nici nu îi pasă despre / pentru, și nici nu își face griji pentru cei proști / nebuni, leneși, sau risipitori (Pr 13:23; 20:4; II Tes 3:10). Ea, ca și Bunul Samaritean, așteaptă ca Domnul să pună în cale un act al lui Dumnezeu (Luca 10:25-37).
Ea știe că caritatea începe cu adevăratele nevoi ale familiei extinse – părinți, mătuși și unchi, și bunici (I Tim 5:4,8,16). Apoi îi slujește pe cei săraci și nevoiași în biserica ei (Fapte 2:44-45; Rom 12:13), apoi pe cei din alte biserici (Matei 25:40; Gal 6:10; Fapte 11:27-30), și apoi pe cei pe care Dumnezeu îi pune în cale (Iov 31:16-22; Luca 10:25-37). Ea este dată în ospitalitate (adică, consumată? pentru ospitalitate) pentru frați (adică, Creștini, nu doar frații ei din familia sa) și pentru străini (Romani 12:13; I Tim 5:10; Evrei 13:2).
Un bărbat cu o soție virtuoasă ar trebui să-i permită un buget pentru această bună folosire a banilor, și mai târziu îi va lăuda pe ea și pe el (Pr 31:23,31; II Împărați 4:8-10). De asemenea, va aduce binecuvântarea lui Dumnezeu asupra cuplului pentru caritatea lor (Pr 11:24-27; 19:17; 28:27). Soții zgârciți își pot descuraja soțiile și îi pot priva pe săraci, și ei vor suferi pentru asta acum și mai târziu.
O femeie virtuoasă este iubită de toți și lăudată de soț și copii (Pr 31:28-31; Fapte 9:36-42), și această afecțiune și onoare este o mare binecuvântare și mângâiere. Dar cea mai mare glorie / slavă a ei urmează să vină, când Înaltul Împărat al cerului va ține seama în mod special de dragostea / caritatea ei evlavioasă în fața universului (Is 32:8; Mat 10:40-42; 25:31-40; I Tim 6:17-19; Evrei 6:10).
Ea își întinde mâna spre cel sărac; da, își întinde mâinile spre cel nevoiaș.
Femeia virtuoasă are în minte mai mult decât familia ei. Ambițiile, energia, și planurile ei se extind la cei săraci și nevoiași pe care Dumnezeu i-a pus în cale. În loc să se mulțumească să aibă soțul, copiii, și casa ei bine îngrijite și fericite, ea are o conștiință care o determină (conduce, împinge) să aibă grijă de alții care nu se pot întreține singuri.
Gândurile ei față de cei săraci și nevoiași sunt mai mult decât iluzii (dorințe deșarte) sau cuvinte amabile. Gândurile ei au ca rezultat acțiuni sârguincioase și personale, care sunt singurele gânduri care contează în ochii / fața lui Dumnezeu și a oamenilor (Pr 3:27-28; 20:11; Iacov 2:15-16). Ea știe că dragostea (iubirea) adevărată este în fapte și adevăr, nu doar în cuvânt și în limbă (I Ioan 3:16-18). Mișcată de dragostea (iubirea) lui Dumnezeu pentru ea, ea are măruntaiele compasiunii pentru a-și împărtăși capacitatea (abilitatea) și substanța cu cei nevoiași.
Dăruirea caritabilă aici nu este o acțiune ușoară sau pasivă. „(Ea își) Întinde mâna” și „își întinde mâinile”. Aceste cuvinte nu transmit donații întâmplătoare sau acte de caritate convenabile. O femeie virtuoasă face tot posibilul să-i întâmpine pe cei săraci și nevoiași și să-i ajute, chiar dacă este nevoie de un efort obositor pentru a îndeplini serviciul (slujirea). Ea nu este disponibilă doar pentru caritate; ea se oferă voluntară și face treaba fără nici o instigare (împingere).
Femeia virtuoasă are simpatie pentru cei cu adevărat săraci și nevoiași (Iacov 1:27). Ea nu face schimb de caritate simulată cu prietenii, vecinii de subdiviziune, sau colegii de la serviciu. Ea știe că a da celor bogați va aduce judecata lui Dumnezeu (Pr 22:16). Ei nici nu îi pasă despre / pentru, și nici nu își face griji pentru cei proști / nebuni, leneși, sau risipitori (Pr 13:23; 20:4; II Tes 3:10). Ea, ca și Bunul Samaritean, așteaptă ca Domnul să pună în cale un act al lui Dumnezeu (Luca 10:25-37).
Ea știe că caritatea începe cu adevăratele nevoi ale familiei extinse – părinți, mătuși și unchi, și bunici (I Tim 5:4,8,16). Apoi îi slujește pe cei săraci și nevoiași în biserica ei (Fapte 2:44-45; Rom 12:13), apoi pe cei din alte biserici (Matei 25:40; Gal 6:10; Fapte 11:27-30), și apoi pe cei pe care Dumnezeu îi pune în cale (Iov 31:16-22; Luca 10:25-37). Ea este dată în ospitalitate (adică, consumată? pentru ospitalitate) pentru frați (adică, Creștini, nu doar frații ei din familia sa) și pentru străini (Romani 12:13; I Tim 5:10; Evrei 13:2).
Un bărbat cu o soție virtuoasă ar trebui să-i permită un buget pentru această bună folosire a banilor, și mai târziu îi va lăuda pe ea și pe el (Pr 31:23,31; II Împărați 4:8-10). De asemenea, va aduce binecuvântarea lui Dumnezeu asupra cuplului pentru caritatea lor (Pr 11:24-27; 19:17; 28:27). Soții zgârciți își pot descuraja soțiile și îi pot priva pe săraci, și ei vor suferi pentru asta acum și mai târziu.
O femeie virtuoasă este iubită de toți și lăudată de soț și copii (Pr 31:28-31; Fapte 9:36-42), și această afecțiune și onoare este o mare binecuvântare și mângâiere. Dar cea mai mare glorie / slavă a ei urmează să vină, când Înaltul Împărat al cerului va ține seama în mod special de dragostea / caritatea ei evlavioasă în fața universului (Is 32:8; Mat 10:40-42; 25:31-40; I Tim 6:17-19; Evrei 6:10).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.