Dacă ai lucrat prostește în a te înălța, sau dacă ai plănuit răul, acoperă-ți gura cu mâna.
Nu vorbi, decât dacă ai ceva pașnic și profitabil de spus, căci cuvintele fie de mândrie, fie de păcat vor produce rău și rău mai mare. Dacă ești vinovat pentru ceva, lasă-ți cuvintele să iasă la iveală foarte atent / cu grijă și foarte încet. Fiecare cuvânt să conteze pentru bine.
Dacă conștiința voastră / ta sau alții vă corectează pentru aroganță sau răutate, nu încercați să vă scuzați sau să vă justificați păcatele. Smeriți-vă, mărturisește-ți greșeala, și mulțumește-i pe cel care mustră. Nu vă adăugați vinovăția sau rușinea deschizând gura și înrăutățind lucrurile.
Gura ta este aerisirea / ‘ventilația’ inimii și minții tale. Dacă nu ți-ai stăpânit gândurile, măcar stăpânește-ți gura păstrându-ți nebunia sau răutatea pentru tine, ca nu cumva să facă rău celor din jur și să-ți răspândească păcatul mai mult / departe. Această regulă este atât de valoroasă încât până și proștii pot fi considerați înțelepți, reținându-și cuvintele și păstrând tăcerea (Pr 17:27-28).
Limba ta poate fi o flacără care aprinde cursul naturii, și este aprinsă de iad (Iacov 3:6). Cuvintele pot fi otravă mortală (Iacov 3:8). Tu ții puterea morții și a vieții în gura ta (Pr 18:21). Multe vorbe includ întotdeauna păcatul (Pr 10:19). Vei da socoteală pentru fiecare cuvânt inutil (Matei 12:36), inclusiv pentru cuvintele murdare, nesăbuite, și de glumă / glumele (Efeseni 5:3-7).
A face o prostie în a te înălța înseamnă a fi umflat de mândrie și a te lăuda împotriva autorității sau asupra altora. Când ai ajuns prostește atât de departe, cea mai bună alegere este să nu mai vorbești, altfel se vor spune lucruri provocatoare ducând la un conflict mai mare. Mândria este cauza tuturor luptelor (Pr 13:10), așa că cu cât sunt mai puține cuvinte arogante rostite, cu atât mai bine.
A gândi rău este imaginația ta, fantezând, sau poftind lucruri interzise, asumarea motivelor rele pentru acțiunile altei persoane, intenția de a te răzvrăti împotriva autorității, sau a păcatelor minții asociate. Chiar și gândul de nebunie este păcat (Pr 24:9). Dacă nu ai reușit să-ți stăpânești gândurile, poți totuși să-ți stăpânești gura pentru a împiedica răul tău să devină public.
Punerea mâinii peste gură este o expresie Biblică pentru a-ți termina discursul și a tace. Iov le-a spus celor trei prieteni ai săi să facă asta, mai degrabă decât să-și continue acuzațiile împotriva lui (Iov 21:5). Iov a făcut acest lucru însuși când a fost înfruntat de Dumnezeu (Iov 40:4). Este ceea ce ar trebui să faceți atunci când simțiți că mândria țâșnește în interior sau gânduri păcătoase lucrează / se framânt în tine.
Contextul descrie autoritatea unui mare rege (Pr 30:31). Înțelepții nu-l vor provoca cu cuvinte de luptă, căci el are puterea de a distruge (Pr 16:14; 19:12; 20:2; Ec 8:2-5; 10:4). Acest avertisment include chiar și gânduri sau conversații private în dormitorul tău (Ec 10:20). Răspunsul împotriva autorității este o nebunie, dar mai ales împotriva conducătorilor civili (Tit 2:9).
Contextul descrie, de asemenea, certitudinea unei lupte sau a unui război dacă mânia este apăsată / împinsă (Pr 30:33). Un om înțelept este grabnic să audă și lent să vorbească, pentru că știe că mânia nu produce evlavie (Iacov 1:19-20). El știe că cearta din inimă duce la confuzie și la orice lucru rău, așa că refuză să adauge cuvinte dure / grave / grele la foc (Pr 15:1; Iac 3:14-18).
Lecția generală este valoroasă. Cuvintele duc mândria și imaginațiile rele mai departe decât s-au intenționat, îi provoacă pe alții să răspundă la fel, sunt imposibil de retractat, și daunele sunt greu de reparat, ca și în cazul fraților jigniți (Pr 18:19). Prin urmare, limba ta ar trebui să tacă (să rămână tăcută) în gură până când și dacă nu există ceva pașnic și evlavios de spus.
Când mândria sau răul stârnesc limba, cuvintele sale ascuțite îi străpung pe alții, tăindu-i inutil (fără nici un rost) și / sau pornind un război. Este mult mai bine să alegeți limba celor înțelepți, oferind / dăruind har și sănătate tuturor celor ce aud (Pr 12:18; 10:20-21; 16:24; Col 4:6; Ef 4:29).
Ce făcător de pace ai putea fi, dacă ai fi întotdeauna primul care și-ar pune mâna peste gură (Pr 15:1; 25:15). Dar, vai, focul care arde înăuntru forțează adesea eliberarea și provoacă pagube (Ps 39:1-3). Fii rapid să auzi și încet să vorbești pentru a face pace (Iacov 1:19-20).
În loc de vorbire îngâmfată sau stricăcioasă / coruptă, alege limba plină de har și învățată a lui Isus Hristos, Care a vorbit mai bine decât orice om (Ps 45:2; Is 50:4; Luc 4:22; In 7:46). Cuvintele pline de har (grațiozitate) și smerite sunt cele care câștigă inimile chiar și ale regilor (Pr 11:16; 22:11; Ec 10:12).
Dacă ai lucrat prostește în a te înălța, sau dacă ai plănuit răul, acoperă-ți gura cu mâna.
Nu vorbi, decât dacă ai ceva pașnic și profitabil de spus, căci cuvintele fie de mândrie, fie de păcat vor produce rău și rău mai mare. Dacă ești vinovat pentru ceva, lasă-ți cuvintele să iasă la iveală foarte atent / cu grijă și foarte încet. Fiecare cuvânt să conteze pentru bine.
Dacă conștiința voastră / ta sau alții vă corectează pentru aroganță sau răutate, nu încercați să vă scuzați sau să vă justificați păcatele. Smeriți-vă, mărturisește-ți greșeala, și mulțumește-i pe cel care mustră. Nu vă adăugați vinovăția sau rușinea deschizând gura și înrăutățind lucrurile.
Gura ta este aerisirea / ‘ventilația’ inimii și minții tale. Dacă nu ți-ai stăpânit gândurile, măcar stăpânește-ți gura păstrându-ți nebunia sau răutatea pentru tine, ca nu cumva să facă rău celor din jur și să-ți răspândească păcatul mai mult / departe. Această regulă este atât de valoroasă încât până și proștii pot fi considerați înțelepți, reținându-și cuvintele și păstrând tăcerea (Pr 17:27-28).
Limba ta poate fi o flacără care aprinde cursul naturii, și este aprinsă de iad (Iacov 3:6). Cuvintele pot fi otravă mortală (Iacov 3:8). Tu ții puterea morții și a vieții în gura ta (Pr 18:21). Multe vorbe includ întotdeauna păcatul (Pr 10:19). Vei da socoteală pentru fiecare cuvânt inutil (Matei 12:36), inclusiv pentru cuvintele murdare, nesăbuite, și de glumă / glumele (Efeseni 5:3-7).
A face o prostie în a te înălța înseamnă a fi umflat de mândrie și a te lăuda împotriva autorității sau asupra altora. Când ai ajuns prostește atât de departe, cea mai bună alegere este să nu mai vorbești, altfel se vor spune lucruri provocatoare ducând la un conflict mai mare. Mândria este cauza tuturor luptelor (Pr 13:10), așa că cu cât sunt mai puține cuvinte arogante rostite, cu atât mai bine.
A gândi rău este imaginația ta, fantezând, sau poftind lucruri interzise, asumarea motivelor rele pentru acțiunile altei persoane, intenția de a te răzvrăti împotriva autorității, sau a păcatelor minții asociate. Chiar și gândul de nebunie este păcat (Pr 24:9). Dacă nu ai reușit să-ți stăpânești gândurile, poți totuși să-ți stăpânești gura pentru a împiedica răul tău să devină public.
Punerea mâinii peste gură este o expresie Biblică pentru a-ți termina discursul și a tace. Iov le-a spus celor trei prieteni ai săi să facă asta, mai degrabă decât să-și continue acuzațiile împotriva lui (Iov 21:5). Iov a făcut acest lucru însuși când a fost înfruntat de Dumnezeu (Iov 40:4). Este ceea ce ar trebui să faceți atunci când simțiți că mândria țâșnește în interior sau gânduri păcătoase lucrează / se framânt în tine.
Contextul descrie autoritatea unui mare rege (Pr 30:31). Înțelepții nu-l vor provoca cu cuvinte de luptă, căci el are puterea de a distruge (Pr 16:14; 19:12; 20:2; Ec 8:2-5; 10:4). Acest avertisment include chiar și gânduri sau conversații private în dormitorul tău (Ec 10:20). Răspunsul împotriva autorității este o nebunie, dar mai ales împotriva conducătorilor civili (Tit 2:9).
Contextul descrie, de asemenea, certitudinea unei lupte sau a unui război dacă mânia este apăsată / împinsă (Pr 30:33). Un om înțelept este grabnic să audă și lent să vorbească, pentru că știe că mânia nu produce evlavie (Iacov 1:19-20). El știe că cearta din inimă duce la confuzie și la orice lucru rău, așa că refuză să adauge cuvinte dure / grave / grele la foc (Pr 15:1; Iac 3:14-18).
Lecția generală este valoroasă. Cuvintele duc mândria și imaginațiile rele mai departe decât s-au intenționat, îi provoacă pe alții să răspundă la fel, sunt imposibil de retractat, și daunele sunt greu de reparat, ca și în cazul fraților jigniți (Pr 18:19). Prin urmare, limba ta ar trebui să tacă (să rămână tăcută) în gură până când și dacă nu există ceva pașnic și evlavios de spus.
Când mândria sau răul stârnesc limba, cuvintele sale ascuțite îi străpung pe alții, tăindu-i inutil (fără nici un rost) și / sau pornind un război. Este mult mai bine să alegeți limba celor înțelepți, oferind / dăruind har și sănătate tuturor celor ce aud (Pr 12:18; 10:20-21; 16:24; Col 4:6; Ef 4:29).
Ce făcător de pace ai putea fi, dacă ai fi întotdeauna primul care și-ar pune mâna peste gură (Pr 15:1; 25:15). Dar, vai, focul care arde înăuntru forțează adesea eliberarea și provoacă pagube (Ps 39:1-3). Fii rapid să auzi și încet să vorbești pentru a face pace (Iacov 1:19-20).
În loc de vorbire îngâmfată sau stricăcioasă / coruptă, alege limba plină de har și învățată a lui Isus Hristos, Care a vorbit mai bine decât orice om (Ps 45:2; Is 50:4; Luc 4:22; In 7:46). Cuvintele pline de har (grațiozitate) și smerite sunt cele care câștigă inimile chiar și ale regilor (Pr 11:16; 22:11; Ec 10:12).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.