Cel drept ia aminte la cauza săracului, dar cel stricat dă atenție să nu o cunoască.
Ignoranța nu este fericire, nici o scuză, când vine vorba de săraci. Bărbații (oamenii) răi nu se gândesc la ei și nu fac niciun efort pentru a le cunoaște situațiile sau necazurile. Dar un om drept îi consideră pe cei săraci și explorează circumstanțele lor pentru a afla de ce au nevoie și cum îi poate ajuta. Ignoranța nu este fericire, și nici o scuză, în această chestiune, căci Dumnezeu va pedepsi omul egoist care neglijează să se gândească la săraci și să aibă grijă de ei (Pr 21:13; 28:27).
Persoanele egoiste și zgârcite, care sunt cei răi ai acestui proverb, nu se gândesc și nu le pasă de săraci. Sunt atât de obsedați de propriile lor vieți fără valoare încât nu există loc în mintea sau inima lor pentru alții, chiar și atunci când acei ceilalți au nevoie sau necazuri. Dacă îi confrunți, ei spun: „Nu am vrut să intru în treburile lor personale,” sau „Mă ocup de treburile mele, așa cum ar trebui și tu,” sau „Nu știam că au / avut astfel de dificultăți,” sau, „Nu îmi permit să ajut pe altcineva, pentru că eu nu am multe luxuri.”
Luați în considerare Iov. Dumnezeu s-a lăudat diavolului că Iov era un om perfect și drept (Iov 1:1-8). S-a gândit Iov la săraci? A întrebat despre cei săraci pentru a ști când era nevoie de ajutor? Iov a spus: „Eram tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime” (Iov 29:16). Amin! Iov a mai spus: „Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute. Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie” (Iov 29:12-13).
Religia curată / pură înseamnă a gândi și a face pentru cei săraci (Pr 14:31; 17:5; Ps 112:9; Luca 19:8-9; Iacov 1:27; I Ioan 3:16-19). Lui Dumnezeu nu-i pasă de postul (a nu mânca) tău, de participarea la biserică, de citirea Bibliei, sau de zecimi, dacă îi ignori sau îi neglijezi pe săraci (Is 1:10-20; 58:3-7; Matei 23:23). El măsoară religia acolo unde contează – în inimă și după portofel! Cât de mult te-ai gândit la săraci? Le-ai simțit durerea? Ai întrebat despre nevoile lor? Ce ai făcut în privința asta? Ai răspuns cu forță de muncă sau bani? Cât costă / de mult?
Succesul financiar depinde de dăruirea celor săraci, dar bărbații (oamenii) răi nu dau, pentru că ei cred cu lăcomie că vor merge înainte fără a da. Sunt orbi. Nu poți deveni sărac dând săracilor, căci Domnul va răsplăti din belșug, chiar și peste ceea ce dai tu. Gândiți-vă bine / luați în considerare bine treaba (Pr 11:24-26; 19:17; 22:9; 28:8; Luca 6:38; II Cor 9:6-11)!
Sfinții săraci sunt datoria ta principală (Deut 15:7-11; Fapte 2:42-45; 4:34-37; 6:1-7; 11:27-30; Rom 15:25-27; I Cor 16:1; II Cor 9:1-2). Singurii săraci păgâni pe care ești obligat să-i iei în considerare sunt cei pe care Dumnezeu îi aduce direct în calea ta într-o criză (Luca 10:25-37). Doar cei din ambele tipuri care fac tot ce pot pentru ei înșiși sunt demni. Când dai săracilor Creștini, mai sunt două bonusuri de luat în considerare. În primul rând, Isus Hristos își va aduce aminte de caritatea ta în Ziua Judecății (Matei 10:41-42; 25:31-46), și în al doilea rând, unii i-au întreținut pe îngeri pe neștiință (Evrei 13:2; Geneza 18:1-8; 19:1-3; Judecătorii 13:2-23).
Dacă ești o femeie, există un alt motiv pentru caritate. Dacă ești vreodată văduv / dacă vreodată devi o văduvă, o biserică adevărată te va sprijini pe deplin (I Tim 5:3-16; Fapte 6:1-6). Calificările pentru această clasă specială de văduve includ o mare reputație pentru sârguință în fapte bune, inclusiv găzduirea străinilor și ajutorarea celor suferinzi (I Tim 5:10; Pr 31:20; Fapte 9:36-43). Poți fi pe deplin investit în planul de pensionare al lui Dumnezeu, investind în fapte bune pentru alții.
Empatia înseamnă a simți cu și pentru ceilalți. Pavel a scris: „Amintiți-vă de cei în lanțuri, ca legați cu ei, și de cei ce suferă restriște, ca fiind și voi înșivă în trup” (Evrei 13:3). Este să practici regula de aur din inima și mintea ta (Luca 6:31). Legea lui Dumnezeu cerea empatie cu generozitatea (Ex 22:21-27; Deut 15:7-11; 24:12-22; Ps 41:1), pe care Iov a practicat-o (Iov 31:16-22). Cât de atent ești cu ceilalți care au nevoie? Cât de blândă / tandră este inima ta, și cât de larg deschizi mâna pentru a-i ajuta (Deut. 15:7-11)?
Mama regelui Lemuel l-a învățat să intervină pentru cei săraci (Pr 31:8-9), și l-a învățat să se căsătorească doar cu o femeie cu acest fel de inimă (Pr 31:20). O mare măsură a caracterului nobil este dorința unei persoane de a-i ajuta pe alții aflați în necazuri. Dar această înțelepciune nu este numai pentru Vechiul Testament: ci este cerută și în Noul (Romani 12:13). Fericirea și binecuvântările tale depind de modul în care îi tratezi pe săraci (Pr 14:21; Ps 41:1-3; Fapte 20:35).
Ce vei face cu acest proverb? Îl disprețuiești? O să-l uiți? La cine ar trebui să te gândești acum? Pe cine vei avea / învita la casă ta pentru o masă / cină, sau cu cine te vei duce să mănânci afară, în curând? Cei care pot răsplăti într-un fel sau, cei care nu pot (Luca 14:12-14)? Slujirea pe buze este lipsită de valoare și crudă / cruzime (Iacov 2:15-16). Dumnezeul omniscient – atotștiutor îți urmărește inima, mintea, și portofelul (Pr 15:3; Evr 4:12-13). Dragostea adevărată care dovedește viața veșnică se desfășoară / execută (I Ioan 3:14-19), așa cum Domnul Isus Hristos a săvârșit cu putere pentru tine / voi (II Corinteni 8:9; 9:15).
Cel drept ia aminte la cauza săracului, dar cel stricat dă atenție să nu o cunoască.
Ignoranța nu este fericire, nici o scuză, când vine vorba de săraci. Bărbații (oamenii) răi nu se gândesc la ei și nu fac niciun efort pentru a le cunoaște situațiile sau necazurile. Dar un om drept îi consideră pe cei săraci și explorează circumstanțele lor pentru a afla de ce au nevoie și cum îi poate ajuta. Ignoranța nu este fericire, și nici o scuză, în această chestiune, căci Dumnezeu va pedepsi omul egoist care neglijează să se gândească la săraci și să aibă grijă de ei (Pr 21:13; 28:27).
Persoanele egoiste și zgârcite, care sunt cei răi ai acestui proverb, nu se gândesc și nu le pasă de săraci. Sunt atât de obsedați de propriile lor vieți fără valoare încât nu există loc în mintea sau inima lor pentru alții, chiar și atunci când acei ceilalți au nevoie sau necazuri. Dacă îi confrunți, ei spun: „Nu am vrut să intru în treburile lor personale,” sau „Mă ocup de treburile mele, așa cum ar trebui și tu,” sau „Nu știam că au / avut astfel de dificultăți,” sau, „Nu îmi permit să ajut pe altcineva, pentru că eu nu am multe luxuri.”
Luați în considerare Iov. Dumnezeu s-a lăudat diavolului că Iov era un om perfect și drept (Iov 1:1-8). S-a gândit Iov la săraci? A întrebat despre cei săraci pentru a ști când era nevoie de ajutor? Iov a spus: „Eram tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime” (Iov 29:16). Amin! Iov a mai spus: „Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute. Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie” (Iov 29:12-13).
Religia curată / pură înseamnă a gândi și a face pentru cei săraci (Pr 14:31; 17:5; Ps 112:9; Luca 19:8-9; Iacov 1:27; I Ioan 3:16-19). Lui Dumnezeu nu-i pasă de postul (a nu mânca) tău, de participarea la biserică, de citirea Bibliei, sau de zecimi, dacă îi ignori sau îi neglijezi pe săraci (Is 1:10-20; 58:3-7; Matei 23:23). El măsoară religia acolo unde contează – în inimă și după portofel! Cât de mult te-ai gândit la săraci? Le-ai simțit durerea? Ai întrebat despre nevoile lor? Ce ai făcut în privința asta? Ai răspuns cu forță de muncă sau bani? Cât costă / de mult?
Succesul financiar depinde de dăruirea celor săraci, dar bărbații (oamenii) răi nu dau, pentru că ei cred cu lăcomie că vor merge înainte fără a da. Sunt orbi. Nu poți deveni sărac dând săracilor, căci Domnul va răsplăti din belșug, chiar și peste ceea ce dai tu. Gândiți-vă bine / luați în considerare bine treaba (Pr 11:24-26; 19:17; 22:9; 28:8; Luca 6:38; II Cor 9:6-11)!
Sfinții săraci sunt datoria ta principală (Deut 15:7-11; Fapte 2:42-45; 4:34-37; 6:1-7; 11:27-30; Rom 15:25-27; I Cor 16:1; II Cor 9:1-2). Singurii săraci păgâni pe care ești obligat să-i iei în considerare sunt cei pe care Dumnezeu îi aduce direct în calea ta într-o criză (Luca 10:25-37). Doar cei din ambele tipuri care fac tot ce pot pentru ei înșiși sunt demni. Când dai săracilor Creștini, mai sunt două bonusuri de luat în considerare. În primul rând, Isus Hristos își va aduce aminte de caritatea ta în Ziua Judecății (Matei 10:41-42; 25:31-46), și în al doilea rând, unii i-au întreținut pe îngeri pe neștiință (Evrei 13:2; Geneza 18:1-8; 19:1-3; Judecătorii 13:2-23).
Dacă ești o femeie, există un alt motiv pentru caritate. Dacă ești vreodată văduv / dacă vreodată devi o văduvă, o biserică adevărată te va sprijini pe deplin (I Tim 5:3-16; Fapte 6:1-6). Calificările pentru această clasă specială de văduve includ o mare reputație pentru sârguință în fapte bune, inclusiv găzduirea străinilor și ajutorarea celor suferinzi (I Tim 5:10; Pr 31:20; Fapte 9:36-43). Poți fi pe deplin investit în planul de pensionare al lui Dumnezeu, investind în fapte bune pentru alții.
Empatia înseamnă a simți cu și pentru ceilalți. Pavel a scris: „Amintiți-vă de cei în lanțuri, ca legați cu ei, și de cei ce suferă restriște, ca fiind și voi înșivă în trup” (Evrei 13:3). Este să practici regula de aur din inima și mintea ta (Luca 6:31). Legea lui Dumnezeu cerea empatie cu generozitatea (Ex 22:21-27; Deut 15:7-11; 24:12-22; Ps 41:1), pe care Iov a practicat-o (Iov 31:16-22). Cât de atent ești cu ceilalți care au nevoie? Cât de blândă / tandră este inima ta, și cât de larg deschizi mâna pentru a-i ajuta (Deut. 15:7-11)?
Mama regelui Lemuel l-a învățat să intervină pentru cei săraci (Pr 31:8-9), și l-a învățat să se căsătorească doar cu o femeie cu acest fel de inimă (Pr 31:20). O mare măsură a caracterului nobil este dorința unei persoane de a-i ajuta pe alții aflați în necazuri. Dar această înțelepciune nu este numai pentru Vechiul Testament: ci este cerută și în Noul (Romani 12:13). Fericirea și binecuvântările tale depind de modul în care îi tratezi pe săraci (Pr 14:21; Ps 41:1-3; Fapte 20:35).
Ce vei face cu acest proverb? Îl disprețuiești? O să-l uiți? La cine ar trebui să te gândești acum? Pe cine vei avea / învita la casă ta pentru o masă / cină, sau cu cine te vei duce să mănânci afară, în curând? Cei care pot răsplăti într-un fel sau, cei care nu pot (Luca 14:12-14)? Slujirea pe buze este lipsită de valoare și crudă / cruzime (Iacov 2:15-16). Dumnezeul omniscient – atotștiutor îți urmărește inima, mintea, și portofelul (Pr 15:3; Evr 4:12-13). Dragostea adevărată care dovedește viața veșnică se desfășoară / execută (I Ioan 3:14-19), așa cum Domnul Isus Hristos a săvârșit cu putere pentru tine / voi (II Corinteni 8:9; 9:15).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.