Prin judecată împăratul întemeiază țara, dar cel ce primește daruri o dărâmă.
Prosperitatea și securitatea unei națiuni depind de lideri drepți, care iau / fac decizii cu prudență prin dreptate și corectitudine. Căderea și ruina unei națiuni este sigură, atunci când liderii ei sunt influențați de favoruri și recompense. Solomon și-a avertizat aici fiul împotriva compromisului politic în funcția de rege, în special luarea de mită, ca nu cumva el să fie cauza distrugerii națiunii. Toți liderii ar trebui să țină seama cu atenție de acest proverb pentru a conduce drept.
Conducătorii trebuie să aibă un caracter excepțional, sau nu aparțin funcției lor. Ei ar trebui să fie atât de dedicați principiului încât să nu poată fi cumpărați cu orice preț. Caracterul lor trebuie să fie atât de puternic încât să bată joc de orice efort de a compromite dreptatea, mila, sau adevărul. Ar trebui să fie nobili cu mult peste semenii lor, cu o ură neînfricată și hotărâtă împotriva răului. Ei trebuie să aibă un singur motiv în orice moment – să ia / facă toate deciziile bazate pe dreptate și înțelepciune.
Frica de DOMNUL este singura bază pentru o mare conducere. Conducătorii trebuie să aibă o obligație față de neprihănire mult mai presus de orice datorie sau dorință față de oameni. Frica de om aduce o cursă / capcană (Pr 29:25), la fel și dragostea de daruri (Is 1:23). Nicio ispită nu-i atinge pe marii conducători. Ei văd o singură datorie în orice moment – să conducă în așa fel încât să-i placă lui Dumnezeu.
Ietro, prin inspirația lui Dumnezeu, a descris astfel de conducători pentru asistenții lui Moise. El le-a expus condițiile prealabile astfel: „Mai mult, caută din tot poporul bărbați capabili, care se tem de Dumnezeu, bărbați ai adevărului, urând lăcomia; și pune-i peste ei, pentru a fi conducători a mii și conducători a sute, conducători a cincizeci și conducători a zeci” (Ex 18:21).
Bărbații (oamenii) capabili au nevoie de puțină asistență din partea celorlalți: ei înșiși pot analiza și lua decizii înțelepte. Oamenii care se tem de Dumnezeu au cel mai înalt motiv de a-și folosi puterea numai pentru bine. Oamenii adevărului urăsc mincinoșii și orice denaturare / distorsionare a adevărului. Ei nu au dat niciodată de cap pe nimic. Bărbații (oamenii) care urăsc lăcomia nu pot fi cumpărați, pentru că nu iubesc banii și nici recompensa.
Astfel de oameni sunt extrem de rari, doar Isus Hristos fiind un rege perfect (Ps 45:1-7). Deși David era un rege bun, el a mărturisit fără îndoială că nici el, nici familia lui nu aveau astfel de conducători. El a profețit despre Isus: „Dumnezeul lui Israel a spus: Stânca lui Israel mi-a vorbit: Cel care stăpânește peste oameni trebuie să fie drept, conducând în frica de Dumnezeu” (II Sam 23:3).
Și efectul unui astfel de conducător este glorios, așa cum a scris și David: „Și el va fi ca lumina dimineții, când soarele răsare, o dimineață fără nori; ca iarba nouă încolțind din pământ prin strălucire puternică, după ploaie” (II Sam 23:4). Aceste comparații frumoase prezintă imaginea glorioasă și prosperă a modului în care un rege drept profitează / beneficiază un popor.
David urmărise stăpânirea compromițătoare și rea a predecesorului său, regele Saul. El știa direct cum un astfel de guvern zdruncinase securitatea și speranța națiunii. El a descris-o ca temeliile fiind distruse, pământul și locuitorii săi fiind dizolvați, și toate temeliile pământului fiind în afara de traiectorie / parcurs / traseu / cale, etc. (Ps 11:3; 75:3; 82:5). David a folosit pe deplin un psalm pentru a avertiza asupra judecății lui Dumnezeu asupra funcționarilor (oficialii) corupți (Ps 82:1-8).
Este păcat să existe chiar și lobbyiști. Funcția lor este de a-i influența pe legiuitori să se pronunțe în favoarea lor, uneori prin oferirea de cadouri sau alte compensații. Este o rușine când președinții grație criminali ca favoruri pentru prieteni sau susținători. Este păcat / rușine când orice conflict de interese influențează deciziile liderilor. Dacă un conducător privește sau respectă persoane, bogate sau sărace, el va compromite în cele din urmă dreptatea pentru o bucată de pâine sau nimic (Pr 28:21).
Lecția se aplică tuturor liderilor / conducătorilor. Dreptatea și adevărul sunt mai importante decât orice altceva. Maeștrii trebuie să aibă un comportament corect cu angajații (Efeseni 6:9; Col 3:16). Slujitorilor le este interzis orice tratament preferențial sau parțialitate în funcția lor (I Tim 5:21), și integritatea lor trebuie dovedită înainte de a fi puși în funcție (I Tim 3:10). Și soții și tații ar trebui să fie de asemenea corecți (Ps 103:13; Mal 2:10-16; Col 3:19-21; I Petru 3:7).
Când judecata sănătoasă, echitatea, și adevărul sunt înălțate în cea mai înaltă poziție de autoritate într-o națiune – regele sau alt conducător civil, exemplul drept afectează întreaga națiune. Stăpânii, tații, soții, și pastorii vor urma conducerea conducătorului lor principal. Înțelepciunea va prevala în public și în privat, atunci când un exemplu nobil este dat de la cea mai înaltă funcție.
Un conducător care încalcă acest proverb nu își pierde autoritatea, pentru că el trebuie încă ascultat (Pr 24:21-22; Ier 27:1-17; Matei 22:15-22; 23:1-3; Rom 13:1-7; I Petru 2:13-17). Dar este datoria Creștinilor să se roage pentru conducători, așa că Dumnezeu le va întări sau va stăpâni caracterul pentru a fi conducători drepți (I Sam 10:1-12; Neh 2:1-6; Este 4:13-17; Ieremia 29:1-7; I Tim 2:1-3). De asemenea, ei ar trebui să aștepte cu nerăbdare când se va descoperi Regele Isus (I Tim 6:13-16).
Prin judecată împăratul întemeiază țara, dar cel ce primește daruri o dărâmă.
Prosperitatea și securitatea unei națiuni depind de lideri drepți, care iau / fac decizii cu prudență prin dreptate și corectitudine. Căderea și ruina unei națiuni este sigură, atunci când liderii ei sunt influențați de favoruri și recompense. Solomon și-a avertizat aici fiul împotriva compromisului politic în funcția de rege, în special luarea de mită, ca nu cumva el să fie cauza distrugerii națiunii. Toți liderii ar trebui să țină seama cu atenție de acest proverb pentru a conduce drept.
Conducătorii trebuie să aibă un caracter excepțional, sau nu aparțin funcției lor. Ei ar trebui să fie atât de dedicați principiului încât să nu poată fi cumpărați cu orice preț. Caracterul lor trebuie să fie atât de puternic încât să bată joc de orice efort de a compromite dreptatea, mila, sau adevărul. Ar trebui să fie nobili cu mult peste semenii lor, cu o ură neînfricată și hotărâtă împotriva răului. Ei trebuie să aibă un singur motiv în orice moment – să ia / facă toate deciziile bazate pe dreptate și înțelepciune.
Frica de DOMNUL este singura bază pentru o mare conducere. Conducătorii trebuie să aibă o obligație față de neprihănire mult mai presus de orice datorie sau dorință față de oameni. Frica de om aduce o cursă / capcană (Pr 29:25), la fel și dragostea de daruri (Is 1:23). Nicio ispită nu-i atinge pe marii conducători. Ei văd o singură datorie în orice moment – să conducă în așa fel încât să-i placă lui Dumnezeu.
Ietro, prin inspirația lui Dumnezeu, a descris astfel de conducători pentru asistenții lui Moise. El le-a expus condițiile prealabile astfel: „Mai mult, caută din tot poporul bărbați capabili, care se tem de Dumnezeu, bărbați ai adevărului, urând lăcomia; și pune-i peste ei, pentru a fi conducători a mii și conducători a sute, conducători a cincizeci și conducători a zeci” (Ex 18:21).
Bărbații (oamenii) capabili au nevoie de puțină asistență din partea celorlalți: ei înșiși pot analiza și lua decizii înțelepte. Oamenii care se tem de Dumnezeu au cel mai înalt motiv de a-și folosi puterea numai pentru bine. Oamenii adevărului urăsc mincinoșii și orice denaturare / distorsionare a adevărului. Ei nu au dat niciodată de cap pe nimic. Bărbații (oamenii) care urăsc lăcomia nu pot fi cumpărați, pentru că nu iubesc banii și nici recompensa.
Astfel de oameni sunt extrem de rari, doar Isus Hristos fiind un rege perfect (Ps 45:1-7). Deși David era un rege bun, el a mărturisit fără îndoială că nici el, nici familia lui nu aveau astfel de conducători. El a profețit despre Isus: „Dumnezeul lui Israel a spus: Stânca lui Israel mi-a vorbit: Cel care stăpânește peste oameni trebuie să fie drept, conducând în frica de Dumnezeu” (II Sam 23:3).
Și efectul unui astfel de conducător este glorios, așa cum a scris și David: „Și el va fi ca lumina dimineții, când soarele răsare, o dimineață fără nori; ca iarba nouă încolțind din pământ prin strălucire puternică, după ploaie” (II Sam 23:4). Aceste comparații frumoase prezintă imaginea glorioasă și prosperă a modului în care un rege drept profitează / beneficiază un popor.
David urmărise stăpânirea compromițătoare și rea a predecesorului său, regele Saul. El știa direct cum un astfel de guvern zdruncinase securitatea și speranța națiunii. El a descris-o ca temeliile fiind distruse, pământul și locuitorii săi fiind dizolvați, și toate temeliile pământului fiind în afara de traiectorie / parcurs / traseu / cale, etc. (Ps 11:3; 75:3; 82:5). David a folosit pe deplin un psalm pentru a avertiza asupra judecății lui Dumnezeu asupra funcționarilor (oficialii) corupți (Ps 82:1-8).
Este păcat să existe chiar și lobbyiști. Funcția lor este de a-i influența pe legiuitori să se pronunțe în favoarea lor, uneori prin oferirea de cadouri sau alte compensații. Este o rușine când președinții grație criminali ca favoruri pentru prieteni sau susținători. Este păcat / rușine când orice conflict de interese influențează deciziile liderilor. Dacă un conducător privește sau respectă persoane, bogate sau sărace, el va compromite în cele din urmă dreptatea pentru o bucată de pâine sau nimic (Pr 28:21).
Lecția se aplică tuturor liderilor / conducătorilor. Dreptatea și adevărul sunt mai importante decât orice altceva. Maeștrii trebuie să aibă un comportament corect cu angajații (Efeseni 6:9; Col 3:16). Slujitorilor le este interzis orice tratament preferențial sau parțialitate în funcția lor (I Tim 5:21), și integritatea lor trebuie dovedită înainte de a fi puși în funcție (I Tim 3:10). Și soții și tații ar trebui să fie de asemenea corecți (Ps 103:13; Mal 2:10-16; Col 3:19-21; I Petru 3:7).
Când judecata sănătoasă, echitatea, și adevărul sunt înălțate în cea mai înaltă poziție de autoritate într-o națiune – regele sau alt conducător civil, exemplul drept afectează întreaga națiune. Stăpânii, tații, soții, și pastorii vor urma conducerea conducătorului lor principal. Înțelepciunea va prevala în public și în privat, atunci când un exemplu nobil este dat de la cea mai înaltă funcție.
Un conducător care încalcă acest proverb nu își pierde autoritatea, pentru că el trebuie încă ascultat (Pr 24:21-22; Ier 27:1-17; Matei 22:15-22; 23:1-3; Rom 13:1-7; I Petru 2:13-17). Dar este datoria Creștinilor să se roage pentru conducători, așa că Dumnezeu le va întări sau va stăpâni caracterul pentru a fi conducători drepți (I Sam 10:1-12; Neh 2:1-6; Este 4:13-17; Ieremia 29:1-7; I Tim 2:1-3). De asemenea, ei ar trebui să aștepte cu nerăbdare când se va descoperi Regele Isus (I Tim 6:13-16).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.