Prințul care duce lipsă de înțelegere este și un mare opresor, dar cel ce urăște lăcomia își va lungi zilele.
Conducătorii ambițioși sau lacomi sunt tirani. În loc să folosească autoritatea în beneficiul cetățenilor lor, ei râvnesc (poftesc după?) mai multă putere și bogăție, ceea ce duce la legislație și politici opresive. Ei nu durează mult. Dumnezeu sau o populație nefericită îi va înlătura din funcție. Dar oamenii nobili care urăsc lăcomia și sunt mulțumiți și hotărâți să-și servească poporul vor rămâne în funcție. Iată o axiomă a științei politice de la Regele Solomon.
Proverbul anterior a avertizat împotriva conducătorilor răi cu naturi iraționale și violente, cum ar fi leii și urșii înfometați (Pr 28:15). Aceste brute insensibile îi zdrobesc pe săracii unei națiuni sub programele și practicile lor egoiste. Săracii, care au nevoie de ajutor și protecție mai mult decât alții, devin o simplă masă pentru poftele lor vorace. Din cauza acestui avertisment, acest proverb folosește „de asemenea” pentru a indica un alt fel de conducător opresiv aflat în considerare.
Înțelegeți (cuprindeți) contrastele, deoarece / fiindcă ele oferă indicii despre sensul unui proverb. Un prinț care dorește înțelegere este pus în fața unui prinț care urăște lăcomia. Prin urmare, știți că prințul opresiv este un om ambițios și lacom. Dar uită-te mai departe. Prințul care este un mare asupritor este pus în fața unui prinț care își va prelungi zilele. Prin urmare, știți că practicile opresive ale unui conducător îi scurtează domnia – fie prin mâna lui Dumnezeu, fie prin mâna oamenilor.
Când un politician ambițios sau lacom este în funcție (birou), programele și politicile sale asupresc oamenii până se revoltă. Toate guvernele sunt populare, ceea ce înseamnă că cetățenii se vor supune până când durerea va depăși costul rebeliunii. Dar prinții lacomi, orbi la creșterea furiei împotriva stăpânirii lor, își pierd în cele din urmă poziția. Cetățenii pot lua / suporta doar atât de mult, apoi se revoltă. Domnul nu poate lua decât atât, și atunci El judecă (Ec 5:8; I Împărați 21:1-24)!
Învață înțelepciunea. Învățătura unui proverb este atât de bună decât acceptarea lui și ascultarea de el (O instrucțiune de proverb este la fel de bună ca acceptarea și ascultarea de ea). Regele Solomon i-a predat acest proverb fiului său, Prințul Roboam. Dar după ce tatăl său a murit, acest fiu a insultat cu aroganță națiunea pentru că a cerut o ușurare a impozitelor grele ale lui Solomon (I Împărați 12:1-20). Lăcomia și mândria lui i-au orbit judecata. Ce s-a întâmplat? Națiunea s-a revoltat. A pierdut zece din cele douăsprezece triburi. Proverbul s-a împlinit.
Când Alexandru cel Mare avea 30 de ani, își înstrăinase națiunea, armata, și mulți prieteni și generali prin pofta sa nebună de / pentru putere și bogăție. El și familia lui au fost șterși de pe pământ. S-a spus, mult timp după ce a fost scris acest proverb, „Puterea corupe, și puterea absolută corupe absolut”. Prin urmare, înțelepții se împotrivesc promovării și bogăției, pentru că ei cunosc marea ei putere de a perverti caracterul. Profetul Agur, care a contribuit la această carte a Proverbelor, s-a rugat împotriva bogăției din acest motiv (Pr 30:7-9). Ce înțelepciune!
Înțelepciunea politică necesită conducători care urăsc lăcomia, care este exact ceea ce a cerut Moise pentru judecătorii lui Israel (Ex 18:21; Deut 16:19). Dacă această axiomă nu este urmată, nu vă mirați de consecințele apăsătoare ale guvernării lor. Episcopii și diaconii pentru bisericile Noului Testament trebuie să urască, de asemenea, lăcomia, care este definită ca fiind nelacomă de câștiguri murdare (I Tim 3:3,8; Tit 1:7,11; I Pet 5:2). Chiar și femeile ar trebui să-i respingă pe pretendenții care sunt lacomi de câștiguri financiare, pentru că vor fi soți și tați răi (Pr 1:19; 15:27).
Domnul Isus Hristos este binecuvântatul și singurul Potentat, Împăratul împăraților și Domnul domnilor (I Tim 6:13-16). Puterea Sa absolută asupra universului nu L-a corupt deloc; L-a glorificat ca pe un Prinț infinit de drept / neprihănit (II Sam 23:1-4; Evr 1:8-9; Apoc. 19:11). El nu poftește la nimic, căci El stăpânește cerul și pământul. Toți cei care se încred în El vor împărăți împreună cu El, și domnia Lui va dăinui în vecii vecilor (Apocalipsa 1:18; 3:21; Isaia 53:10).
Prințul care duce lipsă de înțelegere este și un mare opresor, dar cel ce urăște lăcomia își va lungi zilele.
Conducătorii ambițioși sau lacomi sunt tirani. În loc să folosească autoritatea în beneficiul cetățenilor lor, ei râvnesc (poftesc după?) mai multă putere și bogăție, ceea ce duce la legislație și politici opresive. Ei nu durează mult. Dumnezeu sau o populație nefericită îi va înlătura din funcție. Dar oamenii nobili care urăsc lăcomia și sunt mulțumiți și hotărâți să-și servească poporul vor rămâne în funcție. Iată o axiomă a științei politice de la Regele Solomon.
Proverbul anterior a avertizat împotriva conducătorilor răi cu naturi iraționale și violente, cum ar fi leii și urșii înfometați (Pr 28:15). Aceste brute insensibile îi zdrobesc pe săracii unei națiuni sub programele și practicile lor egoiste. Săracii, care au nevoie de ajutor și protecție mai mult decât alții, devin o simplă masă pentru poftele lor vorace. Din cauza acestui avertisment, acest proverb folosește „de asemenea” pentru a indica un alt fel de conducător opresiv aflat în considerare.
Înțelegeți (cuprindeți) contrastele, deoarece / fiindcă ele oferă indicii despre sensul unui proverb. Un prinț care dorește înțelegere este pus în fața unui prinț care urăște lăcomia. Prin urmare, știți că prințul opresiv este un om ambițios și lacom. Dar uită-te mai departe. Prințul care este un mare asupritor este pus în fața unui prinț care își va prelungi zilele. Prin urmare, știți că practicile opresive ale unui conducător îi scurtează domnia – fie prin mâna lui Dumnezeu, fie prin mâna oamenilor.
Când un politician ambițios sau lacom este în funcție (birou), programele și politicile sale asupresc oamenii până se revoltă. Toate guvernele sunt populare, ceea ce înseamnă că cetățenii se vor supune până când durerea va depăși costul rebeliunii. Dar prinții lacomi, orbi la creșterea furiei împotriva stăpânirii lor, își pierd în cele din urmă poziția. Cetățenii pot lua / suporta doar atât de mult, apoi se revoltă. Domnul nu poate lua decât atât, și atunci El judecă (Ec 5:8; I Împărați 21:1-24)!
Învață înțelepciunea. Învățătura unui proverb este atât de bună decât acceptarea lui și ascultarea de el (O instrucțiune de proverb este la fel de bună ca acceptarea și ascultarea de ea). Regele Solomon i-a predat acest proverb fiului său, Prințul Roboam. Dar după ce tatăl său a murit, acest fiu a insultat cu aroganță națiunea pentru că a cerut o ușurare a impozitelor grele ale lui Solomon (I Împărați 12:1-20). Lăcomia și mândria lui i-au orbit judecata. Ce s-a întâmplat? Națiunea s-a revoltat. A pierdut zece din cele douăsprezece triburi. Proverbul s-a împlinit.
Când Alexandru cel Mare avea 30 de ani, își înstrăinase națiunea, armata, și mulți prieteni și generali prin pofta sa nebună de / pentru putere și bogăție. El și familia lui au fost șterși de pe pământ. S-a spus, mult timp după ce a fost scris acest proverb, „Puterea corupe, și puterea absolută corupe absolut”. Prin urmare, înțelepții se împotrivesc promovării și bogăției, pentru că ei cunosc marea ei putere de a perverti caracterul. Profetul Agur, care a contribuit la această carte a Proverbelor, s-a rugat împotriva bogăției din acest motiv (Pr 30:7-9). Ce înțelepciune!
Înțelepciunea politică necesită conducători care urăsc lăcomia, care este exact ceea ce a cerut Moise pentru judecătorii lui Israel (Ex 18:21; Deut 16:19). Dacă această axiomă nu este urmată, nu vă mirați de consecințele apăsătoare ale guvernării lor. Episcopii și diaconii pentru bisericile Noului Testament trebuie să urască, de asemenea, lăcomia, care este definită ca fiind nelacomă de câștiguri murdare (I Tim 3:3,8; Tit 1:7,11; I Pet 5:2). Chiar și femeile ar trebui să-i respingă pe pretendenții care sunt lacomi de câștiguri financiare, pentru că vor fi soți și tați răi (Pr 1:19; 15:27).
Domnul Isus Hristos este binecuvântatul și singurul Potentat, Împăratul împăraților și Domnul domnilor (I Tim 6:13-16). Puterea Sa absolută asupra universului nu L-a corupt deloc; L-a glorificat ca pe un Prinț infinit de drept / neprihănit (II Sam 23:1-4; Evr 1:8-9; Apoc. 19:11). El nu poftește la nimic, căci El stăpânește cerul și pământul. Toți cei care se încred în El vor împărăți împreună cu El, și domnia Lui va dăinui în vecii vecilor (Apocalipsa 1:18; 3:21; Isaia 53:10).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.