Unde nu este lemn, focul se stinge; tot așa, unde nu este bârfitor, cearta încetează.

Disputele, luptele, și sângele rău se termină repede, când bărbații (oamenii) răi încetează să răspândească insinuări, zvonuri, și informații negative. Un foc se stinge de îndată ce nu mai este nimic de ars, și conflictele se termină de îndată ce nu mai există iritare. Oamenii buni au două îndatoriri solemne – să nu poarte niciodată povești despre alții, și să-i oprească agresiv pe cei care o fac.

Povestirea este un păcat uitat. Nu este nici înțeles, nici condamnat astăzi. Talebearing este răspândirea de rapoarte dăunătoare sau rău intenționate despre o altă persoană. Un purtător de povești este acela care răspândește în mod oficial relatări despre chestiuni private pentru a satisface răutatea sau curiozitatea inactivă / inutilă (Pr 20:19). Se numește în mod obișnuit bârfă. Sinonimele din Biblie sunt murmură, batjocură, și șoaptă, care sunt condamnate adesea (Pr 16:28; 25:23; Rom 1:29-30; II Cor 12:20; I Tim 5:13).

Talebearing înseamnă a spune informații negative despre cineva fie pentru a-l răni, fie pentru a impresiona un ascultător cu vestea. Nu contează că / dacă informația este adevărată. Calomnia răspândește informații false despre o altă persoană. “A mușca din / în spate / înapoi”, povestirile, flecările? / a vorbi vrute și nevrute, și șoaptele răspândesc informații adevărate despre o altă persoană care dăunează reputației lor.

Vorbitorii răuvoitori, care continuă să învie și să răspândească știri despre inamici, mențin conflictul în viață, când altfel ar muri. Aceste persoane rele nu au dragoste pentru pace; le place să stârnească necazuri (Pr 15:18; 16:27-28; 26:21; 29:22). Oamenii buni acoperă păcatele și le îngroapă (Pr 10:12; 17:9; I Petru 4:8). Ei caută să facă pace în orice moment (Iacov 3:17-18).

Dumnezeu urăște povestirea (Pr 6:12-19; Ps 15:3), care violează verbal caracterul și reputația altuia. Comparabil cu a fi mâniat pe fratele tău fără motiv, a povesti este o încălcare a celei de-a șasea porunci: Să nu ucizi (Matei 5:21-26). Povestea provoacă o mare durere adânc în sufletul și relațiile oamenilor (Pr 16:28; 17:9; 18:8; 26:22).

Urăști acest păcat? Îți păzești buzele ca nu cumva ceva negativ despre o altă persoană să scape în căldura pasiunii sau în timpul discuțiilor ușoare? Îi iubești suficient de mult pe ceilalți încât să nu spui ceva despre ei care ar fi derogatoriu sau dăunător? Dacă vorbești mult, probabil că faci acest păcat des. Tăiați-vă cuvintele în jumătate. Alegeți solemn să spuneți numai lucruri bune care sunt pline de milă / grațioase și edificatoare despre ceilalți (Col 4:6; Ef 4:29).

Îi urăști pe cei care comit acest păcat? Ei ar trebui să vadă și să simtă mânia ta neprihănită, atunci când încep să vărseze chestiuni private în prezența ta (Pr 25:23). Dacă aveți poziție sau autoritate pentru a face acest lucru, aruncați afară astfel de oameni certați și disprețuitori (Pr 22:10). Aruncarea lor va duce la sfârșitul disputelor, certurilor, și reproșului. Ce binecuvântare! David nu a permis ca astfel de oameni să se apropie de el (Ps 101:4-5). Toată vorbirea voastră să fie plină de har / grațiozitate  (Coloseni 4:6).

↑