Ca nu cumva DOMNUL să vadă și să nu îi placă și să își întoarcă furia de la el.
Dumnezeu urmărește (vede / privește) cum îți tratezi dușmanii (îi tratezi pe dușmanii tăi). Dacă ești fericit când li se întâmplă lucruri rele, El îi va ajuta și, eventual, te va pedepsi. Dumnezeu Își protejează copiii pedepsind dușmanii lor, dar El va pune capăt acelei pedepse, dacă vă vede că vă bucurați de ea (pedeapsa Lui asupra lor).
Isus Hristos a învățat să-ți iubești dușmanii (Matei 5:43-48), dar această regulă fusese predată / învățată cu mult (timp) înainte, inclusiv acesta și un alt proverb (Ex 23:4-5; Iov 31:29-30; Pr 25:21-). 22). Dacă viața ta îi place lui Dumnezeu, El va trata dușmanii tăi într-un fel sau altul (Pr 16:7; Rom 12:19-21). Dar dacă vă bucurați de necazul lor, El va fi jignit și va ridica (șterge) judecata (de la ei).
Solomon, prin inspirație divină, a scris Proverbe pentru a-și ridica fiul și cetățenii la măreția inimii – nobil și virtuos în gând, cuvânt, și faptă. Iată una dintre cheile unei asemenea măreții: nu ar trebui să te îngâmfești cu problemele / bucuri de necazurile din viața dușmanilor tăi personali. Acest lucru necesită un caracter de cel mai înalt nivel, posedat doar de oameni excepționali, prinți adevărați.
Pentru o înțelegere deplină, acest verset este a doua jumătate a unui întreg proverb. Prima jumătate a proverbului spune (citește) astfel: „Nu te bucura când dușmanul tău cade și nu lăsa să se veselească inima ta când el se poticnește” (Pr 24:17). Apoi, a doua jumătate spune (citește): „Ca nu cumva DOMNUL să vadă și să nu îi placă și să își întoarcă furia de la el” (Pr 24:18).
David l-a învățat pe Solomon această trăsătură de caracter minunată de a iubi dușmani. „Martori falși s-au ridicat; mi-au pus în sarcină lucruri pe care nu le-am știut. Mi-au răsplătit cu rău pentru bine spre prădarea sufletului meu. Dar cât despre mine, când au fost bolnavi, haina mea a fost pânză de sac, mi-am umilit sufletul cu postire; și rugăciunea mea s-a întors la sânul meu. M-am purtat ca și cu prietenul sau fratele meu, m-am prosternat adânc, ca unul ce își jelește mama. Dar în restriștea mea ei s-au bucurat” (Ps 35:11-15).
Regele Saul a fost dușmanul lui David timp de câțiva ani. El a încercat să-l omoare pe David de multe ori și i-a cauzat probleme enorme în viața lui. Cu toate acestea, David a căutat să-l slujească cât de bine a putut. El a iertat pe deplin accesele de furie ale lui Saul și încercarile să-l omoare. David a cruțat viața lui Saul de mai multe ori când ar fi putut să-l ucidă cu ușurință, și el a plâns amar și l-a lăudat cu milă (grație) când Saul a murit în cele din urmă pe câmpul de luptă (II Sam 1:17-27).
Dar Dumnezeu Însuși este marele exemplu în fiecare zi. Cum? El trimite soare și / sau ploaie atât prietenilor, cât și dușmanilor Săi. Îi arăți caracterul lui Dumnezeu atunci când înveți să-ți iubești dușmanii și să le arăți bunătate, ceea ce este total contrar inimii rea a omului prin natură (fire). Astfel de gânduri și acțiuni vă arată că sunteți un adevărat copil al lui Dumnezeu (Matei 5:43-48).
Dumnezeu urăște cruzimea egoistă de a se bucura de calamitățile dușmanilor tăi (Pr 17:5; Zah 1:15). Istoria inspirată a Vechiului Testament arată numeroase cazuri în care chiar și națiunile au fost pedepsite pentru plăcerea sau participarea lor la necazurile altor națiuni (Ps 137:7-9; Judecători 16:25-30; Mic 7:10; Isaia 10:5-15; Lam (Plângerile lui Ieremia?) 4:21-22; Ezech 26:2-3; Hab 1:5-11; etc.).
Cu toate acestea, a ura dușmanii lui Dumnezeu este diferit. Dacă nu ești implicat personal, ar trebui să-i urăști pe dușmanii lui Dumnezeu. David a scris aceasta despre dușmanii lui Dumnezeu: „Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta? Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei” (Ps 139:21-22). Marele Rege Iosafat a fost mustrat de un profet pentru că i-a iubit pe dușmanii lui Dumnezeu (II Cronici 19:1-3).
Cum măsori în noblețe și virtute prin acest proverb? Sunteți la fel de mult ca inima lui Dumnezeu ca și David? Te întristezi să-ți vezi dușmanii în necaz? Cum te compari cu Isus din Nazaret și cu Ștefan diaconul? Isus S-a rugat pentru cei care Îl răstigneau: „Tată, iartă-i, fiindcă ei nu știu ce fac” (Luca 23:34). Ștefan s-a rugat pentru cei care l-au lovit cu pietre: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta” (Fapte 7:60).
Dacă vrei să fii drept și înțelept pentru a fi pe placul binecuvântatului Dumnezeu al cerului, atunci datoria și privilegiul tău sunt clare (Romani 12:17-21). Identifică-ți dușmanii și roagă-te pentru ei, chiar acum! Scopul din inima ta să faci tot ce poți pentru a-i ajuta, dacă îi vei găsi în nevoie. Fă ca scopul din inima ta să fie să îi saluți cu căldură, dacă îi vei întâlni. Acesta este caracterul lui Dumnezeu, și este caracterul tuturor celor care sunt cu adevărat copiii Săi.
Ca nu cumva DOMNUL să vadă și să nu îi placă și să își întoarcă furia de la el.
Dumnezeu urmărește (vede / privește) cum îți tratezi dușmanii (îi tratezi pe dușmanii tăi). Dacă ești fericit când li se întâmplă lucruri rele, El îi va ajuta și, eventual, te va pedepsi. Dumnezeu Își protejează copiii pedepsind dușmanii lor, dar El va pune capăt acelei pedepse, dacă vă vede că vă bucurați de ea (pedeapsa Lui asupra lor).
Isus Hristos a învățat să-ți iubești dușmanii (Matei 5:43-48), dar această regulă fusese predată / învățată cu mult (timp) înainte, inclusiv acesta și un alt proverb (Ex 23:4-5; Iov 31:29-30; Pr 25:21-). 22). Dacă viața ta îi place lui Dumnezeu, El va trata dușmanii tăi într-un fel sau altul (Pr 16:7; Rom 12:19-21). Dar dacă vă bucurați de necazul lor, El va fi jignit și va ridica (șterge) judecata (de la ei).
Solomon, prin inspirație divină, a scris Proverbe pentru a-și ridica fiul și cetățenii la măreția inimii – nobil și virtuos în gând, cuvânt, și faptă. Iată una dintre cheile unei asemenea măreții: nu ar trebui să te îngâmfești cu problemele / bucuri de necazurile din viața dușmanilor tăi personali. Acest lucru necesită un caracter de cel mai înalt nivel, posedat doar de oameni excepționali, prinți adevărați.
Pentru o înțelegere deplină, acest verset este a doua jumătate a unui întreg proverb. Prima jumătate a proverbului spune (citește) astfel: „Nu te bucura când dușmanul tău cade și nu lăsa să se veselească inima ta când el se poticnește” (Pr 24:17). Apoi, a doua jumătate spune (citește): „Ca nu cumva DOMNUL să vadă și să nu îi placă și să își întoarcă furia de la el” (Pr 24:18).
David l-a învățat pe Solomon această trăsătură de caracter minunată de a iubi dușmani. „Martori falși s-au ridicat; mi-au pus în sarcină lucruri pe care nu le-am știut. Mi-au răsplătit cu rău pentru bine spre prădarea sufletului meu. Dar cât despre mine, când au fost bolnavi, haina mea a fost pânză de sac, mi-am umilit sufletul cu postire; și rugăciunea mea s-a întors la sânul meu. M-am purtat ca și cu prietenul sau fratele meu, m-am prosternat adânc, ca unul ce își jelește mama. Dar în restriștea mea ei s-au bucurat” (Ps 35:11-15).
Regele Saul a fost dușmanul lui David timp de câțiva ani. El a încercat să-l omoare pe David de multe ori și i-a cauzat probleme enorme în viața lui. Cu toate acestea, David a căutat să-l slujească cât de bine a putut. El a iertat pe deplin accesele de furie ale lui Saul și încercarile să-l omoare. David a cruțat viața lui Saul de mai multe ori când ar fi putut să-l ucidă cu ușurință, și el a plâns amar și l-a lăudat cu milă (grație) când Saul a murit în cele din urmă pe câmpul de luptă (II Sam 1:17-27).
Dar Dumnezeu Însuși este marele exemplu în fiecare zi. Cum? El trimite soare și / sau ploaie atât prietenilor, cât și dușmanilor Săi. Îi arăți caracterul lui Dumnezeu atunci când înveți să-ți iubești dușmanii și să le arăți bunătate, ceea ce este total contrar inimii rea a omului prin natură (fire). Astfel de gânduri și acțiuni vă arată că sunteți un adevărat copil al lui Dumnezeu (Matei 5:43-48).
Dumnezeu urăște cruzimea egoistă de a se bucura de calamitățile dușmanilor tăi (Pr 17:5; Zah 1:15). Istoria inspirată a Vechiului Testament arată numeroase cazuri în care chiar și națiunile au fost pedepsite pentru plăcerea sau participarea lor la necazurile altor națiuni (Ps 137:7-9; Judecători 16:25-30; Mic 7:10; Isaia 10:5-15; Lam (Plângerile lui Ieremia?) 4:21-22; Ezech 26:2-3; Hab 1:5-11; etc.).
Cu toate acestea, a ura dușmanii lui Dumnezeu este diferit. Dacă nu ești implicat personal, ar trebui să-i urăști pe dușmanii lui Dumnezeu. David a scris aceasta despre dușmanii lui Dumnezeu: „Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta? Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei” (Ps 139:21-22). Marele Rege Iosafat a fost mustrat de un profet pentru că i-a iubit pe dușmanii lui Dumnezeu (II Cronici 19:1-3).
Cum măsori în noblețe și virtute prin acest proverb? Sunteți la fel de mult ca inima lui Dumnezeu ca și David? Te întristezi să-ți vezi dușmanii în necaz? Cum te compari cu Isus din Nazaret și cu Ștefan diaconul? Isus S-a rugat pentru cei care Îl răstigneau: „Tată, iartă-i, fiindcă ei nu știu ce fac” (Luca 23:34). Ștefan s-a rugat pentru cei care l-au lovit cu pietre: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta” (Fapte 7:60).
Dacă vrei să fii drept și înțelept pentru a fi pe placul binecuvântatului Dumnezeu al cerului, atunci datoria și privilegiul tău sunt clare (Romani 12:17-21). Identifică-ți dușmanii și roagă-te pentru ei, chiar acum! Scopul din inima ta să faci tot ce poți pentru a-i ajuta, dacă îi vei găsi în nevoie. Fă ca scopul din inima ta să fie să îi saluți cu căldură, dacă îi vei întâlni. Acesta este caracterul lui Dumnezeu, și este caracterul tuturor celor care sunt cu adevărat copiii Săi.
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.