Vorbele unui bârfitor sunt ca rănile și coboară în părțile cele mai adânci ale pântecelui.
Bârfa este păcat, și este păcat crud și dureros. Răspândirea / împrăștierea de știri despre o persoană poate distruge o reputație și poate distruge prieteniile. Dragostea adevărată acoperă greșelile și eșecurile; a le spune este o răutate urâtă. Protejează-i pe ceilalți păstrând secrete pentru tine și reducând la tăcere pe cei ciufuliți? (cei care vorbesc vrute și nevrute).
Dumnezeu urăște povestirea, care înseamnă a spune lucruri despre o altă persoană care ar trebui să fie păstrate private. Nu contează dacă lucrurile sunt adevărate sau nu. Dacă nu sunt adevărate, atunci a spune este calomnie; dacă sunt adevărate, atunci este o poveste. Dacă nu există un motiv foarte puternic de la Dumnezeu sau o autoritate pentru a dezvălui o problemă personală, atunci păstrați informațiile negative îngropate.
Povestitorii răspândesc știri private despre alții; sunt cruzi și răi / nelegiuiți. Dumnezeu a considerat acest proverb suficient de important pentru a-l repeta (Pr 26:22). Învață regula. Solomon a mai scris: „Un bârfitor dezvăluie taine, dar cel al unui duh credincios ascunde lucrul” (Pr 11:13). Și: „Cel ce umblă ca un bârfitor dezvăluie taine” (Pr 20:19).
Bârfele și vorbele de acasă și de la școală erau pedepsite, pentru că oamenii cunoșteau cândva legea lui Dumnezeu. El a condamnat povestea (povestirea) de către Moise în 1531 î.Hr. (Lev 19:16). Povestirea este la fel ca blama, cei care vorbesc vrute și nevrute,.și șoapta în Biblie, patru păcate care sunt condamnate ca răutate (Pr 16:28; 26:20-26; Ps 15:3; Rom 1:29-30; II Cor 12:20; I Tim 5:13).
Mamele obișnuiau să spună: „Dacă nu poți spune ceva bun despre o altă persoană, atunci nu spune nimic despre ei”. Acesta este un sfat prețios de la o generație care se temea de Dumnezeu și cunoștea înțelepciunea Bibliei. Dacă s-ar împărtăși numai lucruri bune și pozitive despre ceilalți, gândiți-vă cât de iubitor și unificator ar fi pentru familii, afaceri, biserici, și națiuni!
Povestirea rănește reputația persoanei cu vina privată, păcatul, sau evenimentul relatat; de asemenea, îi doare pe cel care aude raportul, pentru că îi dăunează părerii despre prietenul său. Efectele acestui păcat comun sunt foarte distructive, cu consecințe profunde și de lungă durată. Daunele și durerea au loc în cele mai interioare părți, (în) inima și suflet(ul) (Pr 20:27,30).
Odată ce dezvăluiți informații private, ce puteți face? Este aproape imposibil să-ți corectezi păcatul. Nu poți lua înapoi cuvintele pe care le-ai scos din gură cu prostie sau răutate. Cei care au auzit nu pot șterge total ceea ce le-ați spus, indiferent cât de mult le-ați cere să încerce. Ai rănit caracterul și reputația altuia; ați subminat prietenia sau unitatea dezvăluind informații private despre ceilalți. Acesta este păcatul!
Acest păcat este violarea numelui și a persoanei, fie un bărbat sau femeie, care poate dura o viață întreagă, așa că Biblia avertizează adesea împotriva lui. Învață această lecție de caracter nobil și nu o încălca niciodată. Nu spuneți niciodată nimic critic la adresa altora, cu excepția cazului în care trebuie să o faceți din motive evlavie sau de autoritate. Gândește-te la lucruri pozitive despre ceilalți, astfel încât cuvintele negative nu apar / ies niciodată (Matei 12:34-37).
A spune informații personale despre alții a devenit bine acceptat. Este onorat ca excelență în raportarea de știri de către mass-media. Există programe de radio și televiziune și site-uri de internet dedicate răspândirii de zvonuri și / sau știri despre oameni, în special cei care dețin autoritate. Acesta este unul dintre principalele semne și simptome ale acestei generații disprețuitoare.
Un povestitor spune secrete (Pr 11:13; 20:19). El, sau adesea ea, nu poate păstra vestea pentru el / ea (sau, la el / ea însuși). El vrea să o răspândească pentru a deteriora caracterul și statutul altei persoane sau pentru a satisface curiozitatea și a fi perceput ca o persoană informată. Ambele motive sunt din iad! Dacă ai o îngrijorare în legătură cu o altă persoană, spune-i-o singur (Pr 25:9; Matei 18:15).
Ce ar trebui să faci dacă o persoană începe să bârfească în prezența ta? Solomon a scris: „Vântul de nord alungă ploaia; tot așa alungă o înfățișare mânioasă limba calomniatoare” (Pr 25:23). Ar trebui mai întâi să te enervezi să le arăți că nu aprobi deloc. Dacă asta nu funcționează, spune-le că greșesc. Dacă persistă, atunci fugi și stai departe.
Acest proverb nu împiedică informarea unei autorități despre o infracțiune sau o potențială infracțiune. A chema poliția în legătură cu activități suspecte nu este o poveste. Raportarea unei crime nu este o poveste. Cei care dețin autoritate au nevoie de informații. Doar puțină înțelepciune ar trebui să vadă diferența uriașă dintre autoritatea aducătoare de povești și autoritatea de ajutor (Geneza 37:2; I Cor 1:11).
Dragostea este o parte importantă a religiei Creștine (Coloseni 3:12-15), și iubirea va face numai ceea ce este în interesul celorlalți, inclusiv păstrarea secretelor informațiilor personale (Pr 10:12; 17:9; I Pet 4:8). Dragostea față de ceilalți, reputația lor, și prieteniile lor ar trebui să-ți pună o gardă pe limba. Scopul tău ar trebui să fie să le / îi construiești / zidești, nu să le / îi distrugi.
Mulți pretind că sunt Creștini, dar evidența și dovezile reale nu sunt în cuvinte, ci în fapte (Iacov 2:14-20). Creștinismul adevărat este mai mult un stil de viață decât un crez. Și cea mai mare dovadă a Creștinismului nu este credința, ci iubirea (Ioan 13:34-35; I Cor 13:13). Dragostea arată cea mai mare schimbare la o persoană. Dumnezeu a declarat că o persoană care învață să-i iubească pe ceilalți în mod corect, ca și cum nu ar fi / fără blama sau nu a / fără a povesti, este mai mare decât un apostol (I Cor. 12:31; 13:1-7).
Vorbele unui bârfitor sunt ca rănile și coboară în părțile cele mai adânci ale pântecelui.
Bârfa este păcat, și este păcat crud și dureros. Răspândirea / împrăștierea de știri despre o persoană poate distruge o reputație și poate distruge prieteniile. Dragostea adevărată acoperă greșelile și eșecurile; a le spune este o răutate urâtă. Protejează-i pe ceilalți păstrând secrete pentru tine și reducând la tăcere pe cei ciufuliți? (cei care vorbesc vrute și nevrute).
Dumnezeu urăște povestirea, care înseamnă a spune lucruri despre o altă persoană care ar trebui să fie păstrate private. Nu contează dacă lucrurile sunt adevărate sau nu. Dacă nu sunt adevărate, atunci a spune este calomnie; dacă sunt adevărate, atunci este o poveste. Dacă nu există un motiv foarte puternic de la Dumnezeu sau o autoritate pentru a dezvălui o problemă personală, atunci păstrați informațiile negative îngropate.
Povestitorii răspândesc știri private despre alții; sunt cruzi și răi / nelegiuiți. Dumnezeu a considerat acest proverb suficient de important pentru a-l repeta (Pr 26:22). Învață regula. Solomon a mai scris: „Un bârfitor dezvăluie taine, dar cel al unui duh credincios ascunde lucrul” (Pr 11:13). Și: „Cel ce umblă ca un bârfitor dezvăluie taine” (Pr 20:19).
Bârfele și vorbele de acasă și de la școală erau pedepsite, pentru că oamenii cunoșteau cândva legea lui Dumnezeu. El a condamnat povestea (povestirea) de către Moise în 1531 î.Hr. (Lev 19:16). Povestirea este la fel ca blama, cei care vorbesc vrute și nevrute,.și șoapta în Biblie, patru păcate care sunt condamnate ca răutate (Pr 16:28; 26:20-26; Ps 15:3; Rom 1:29-30; II Cor 12:20; I Tim 5:13).
Mamele obișnuiau să spună: „Dacă nu poți spune ceva bun despre o altă persoană, atunci nu spune nimic despre ei”. Acesta este un sfat prețios de la o generație care se temea de Dumnezeu și cunoștea înțelepciunea Bibliei. Dacă s-ar împărtăși numai lucruri bune și pozitive despre ceilalți, gândiți-vă cât de iubitor și unificator ar fi pentru familii, afaceri, biserici, și națiuni!
Povestirea rănește reputația persoanei cu vina privată, păcatul, sau evenimentul relatat; de asemenea, îi doare pe cel care aude raportul, pentru că îi dăunează părerii despre prietenul său. Efectele acestui păcat comun sunt foarte distructive, cu consecințe profunde și de lungă durată. Daunele și durerea au loc în cele mai interioare părți, (în) inima și suflet(ul) (Pr 20:27,30).
Odată ce dezvăluiți informații private, ce puteți face? Este aproape imposibil să-ți corectezi păcatul. Nu poți lua înapoi cuvintele pe care le-ai scos din gură cu prostie sau răutate. Cei care au auzit nu pot șterge total ceea ce le-ați spus, indiferent cât de mult le-ați cere să încerce. Ai rănit caracterul și reputația altuia; ați subminat prietenia sau unitatea dezvăluind informații private despre ceilalți. Acesta este păcatul!
Acest păcat este violarea numelui și a persoanei, fie un bărbat sau femeie, care poate dura o viață întreagă, așa că Biblia avertizează adesea împotriva lui. Învață această lecție de caracter nobil și nu o încălca niciodată. Nu spuneți niciodată nimic critic la adresa altora, cu excepția cazului în care trebuie să o faceți din motive evlavie sau de autoritate. Gândește-te la lucruri pozitive despre ceilalți, astfel încât cuvintele negative nu apar / ies niciodată (Matei 12:34-37).
A spune informații personale despre alții a devenit bine acceptat. Este onorat ca excelență în raportarea de știri de către mass-media. Există programe de radio și televiziune și site-uri de internet dedicate răspândirii de zvonuri și / sau știri despre oameni, în special cei care dețin autoritate. Acesta este unul dintre principalele semne și simptome ale acestei generații disprețuitoare.
Un povestitor spune secrete (Pr 11:13; 20:19). El, sau adesea ea, nu poate păstra vestea pentru el / ea (sau, la el / ea însuși). El vrea să o răspândească pentru a deteriora caracterul și statutul altei persoane sau pentru a satisface curiozitatea și a fi perceput ca o persoană informată. Ambele motive sunt din iad! Dacă ai o îngrijorare în legătură cu o altă persoană, spune-i-o singur (Pr 25:9; Matei 18:15).
Ce ar trebui să faci dacă o persoană începe să bârfească în prezența ta? Solomon a scris: „Vântul de nord alungă ploaia; tot așa alungă o înfățișare mânioasă limba calomniatoare” (Pr 25:23). Ar trebui mai întâi să te enervezi să le arăți că nu aprobi deloc. Dacă asta nu funcționează, spune-le că greșesc. Dacă persistă, atunci fugi și stai departe.
Acest proverb nu împiedică informarea unei autorități despre o infracțiune sau o potențială infracțiune. A chema poliția în legătură cu activități suspecte nu este o poveste. Raportarea unei crime nu este o poveste. Cei care dețin autoritate au nevoie de informații. Doar puțină înțelepciune ar trebui să vadă diferența uriașă dintre autoritatea aducătoare de povești și autoritatea de ajutor (Geneza 37:2; I Cor 1:11).
Dragostea este o parte importantă a religiei Creștine (Coloseni 3:12-15), și iubirea va face numai ceea ce este în interesul celorlalți, inclusiv păstrarea secretelor informațiilor personale (Pr 10:12; 17:9; I Pet 4:8). Dragostea față de ceilalți, reputația lor, și prieteniile lor ar trebui să-ți pună o gardă pe limba. Scopul tău ar trebui să fie să le / îi construiești / zidești, nu să le / îi distrugi.
Mulți pretind că sunt Creștini, dar evidența și dovezile reale nu sunt în cuvinte, ci în fapte (Iacov 2:14-20). Creștinismul adevărat este mai mult un stil de viață decât un crez. Și cea mai mare dovadă a Creștinismului nu este credința, ci iubirea (Ioan 13:34-35; I Cor 13:13). Dragostea arată cea mai mare schimbare la o persoană. Dumnezeu a declarat că o persoană care învață să-i iubească pe ceilalți în mod corect, ca și cum nu ar fi / fără blama sau nu a / fără a povesti, este mai mare decât un apostol (I Cor. 12:31; 13:1-7).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.