Săracul folosește rugăminți, dar cel bogat răspunde cu asprime.
Fiecare om se naște în / pe lume foarte asemănător cu mânzul unui măgar sălbatic (Iov 11:12), dar după câteva realizări el crede că poate vorbi aspru cu ceilalți. Săracii învață să vorbească blând și să ceară cu umilință, în timp ce bogații vorbesc cu aroganță împotriva lor, cu duritate. Proverbul este adevărat pentru oamenii naturali, dar nu ar trebui să descrie conduita oamenilor spirituali.
Avantajul sau dezavantajul financiar afectează rapid viața bărbaților (oamenilor). Bogații sunt îngâmfați, au mulți prieteni, și stăpânesc peste săraci (Pr 14:20; 22:7; 28:11). Ei cresc crezând că lumea dansează pe tonul lor. Ei se cred independenți de Dumnezeu și de om, așa că vorbesc cu condescendență celor cu mai puțin. Iosif a vorbit aspru fraților săi pentru a-și ascunde sufletul blând (Geneza 42:7); Nabal a făcut același lucru pentru a dezvălui o inimă ticăloasă (I Sam 25:5-11).
Discriminarea în funcție de venit nu este o conduită Creștină. Isus a predat o religie care nu arată un asemenea respect față de persoane (Iacov 2:1-4). Bogații au fost cei care i-au persecutat în general pe credincioși (Iacov 2:6-7) și, de obicei, săracul (săracii) este / sunt (cel / cei) care Dumnezeu a ales să dea credință pentru împărăția Sa (Iacov 2:5). Dumnezeu i-a ales pe săracii acestei lumi pentru a-i încurca / confunda pe cei puternici (I Cor. 1:26-31). Nu există nicio diferență în Isus Hristos între un rob și un om liber (Coloseni 3:28).
Bogățiile creează mândrie, și această consecință comună este greu de rezistat (Pr 18:11; 30:8-9). Oamenii care caută bogății fac acest lucru spre propria lor distrugere (I Tim 6:6-10). Nu e de mirare că Isus a spus că este mai greu pentru un om bogat să intre în împărăția cerurilor decât pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac (Matei 19:24). Și asta este într-adevăr o mică gaură! Nu te poți potrivi.
DOMNUL i-a făcut pe săraci și pe bogați (Pr 22:2). Bogații nu sunt bărbați (oameni) auto-făcuți, așa cum le place să creadă. Bogățiile nu sunt prin viteză, putere, înțelepciune, înțelegere, sau pricepere; ele sunt sub controlul lui Dumnezeu asupra „timpului și întâmplării” (Ecl 9:11). Omule bogat, de ce te lauzi cu averea ta, de parcă ai fi câștigat-o prin priceperea (ta), când Dumnezeu ți-a dat-o (I Cor. 4:7)?
În loc de asprime, harul ar trebui să acopere tot ceea ce spui și faci (Ecl 10:12; Col 4:6). Căci mare har ți s-a dat, indiferent cât de sărac ești în această lume. Isus Hristos, stăpânul cerului și al pământului, a venit pe pământ și a tratat cu blândețe săracii de tot felul (Luca 4:18-21; 21:1-4). Să se bucure săracii; bogații să-și plângă soarta (Iacov 1:9-11). Niciun om nu poate în niciun fel să dea lui Dumnezeu o răscumpărare pentru sufletul său (Ps 49:6-13).
Isus i-a binecuvântat pe cei săraci cu duhul (în duh) (Matei 5:3), și Tatăl Său din ceruri a promis că îi va onora (Is 66:2). Toți oamenii sunt săraci la tronul lui Dumnezeu, și toți oamenii sunt fără bani când mor; fiecare om, chiar și în cea mai bună stare a lui, este total lipsit de valoare (Ps 39:5). Un vameș sărac din punct de vedere spiritual a coborât în / mers la casa lui îndreptățit (Luca 18:9-14), în timp ce un om bogat s-a trezit în iad (Luca 16:22-23). Mărturisește lui Dumnezeu adevărata ta sărăcie, și roagă-L pentru adevăratele bogății.
Săracul folosește rugăminți, dar cel bogat răspunde cu asprime.
Fiecare om se naște în / pe lume foarte asemănător cu mânzul unui măgar sălbatic (Iov 11:12), dar după câteva realizări el crede că poate vorbi aspru cu ceilalți. Săracii învață să vorbească blând și să ceară cu umilință, în timp ce bogații vorbesc cu aroganță împotriva lor, cu duritate. Proverbul este adevărat pentru oamenii naturali, dar nu ar trebui să descrie conduita oamenilor spirituali.
Avantajul sau dezavantajul financiar afectează rapid viața bărbaților (oamenilor). Bogații sunt îngâmfați, au mulți prieteni, și stăpânesc peste săraci (Pr 14:20; 22:7; 28:11). Ei cresc crezând că lumea dansează pe tonul lor. Ei se cred independenți de Dumnezeu și de om, așa că vorbesc cu condescendență celor cu mai puțin. Iosif a vorbit aspru fraților săi pentru a-și ascunde sufletul blând (Geneza 42:7); Nabal a făcut același lucru pentru a dezvălui o inimă ticăloasă (I Sam 25:5-11).
Discriminarea în funcție de venit nu este o conduită Creștină. Isus a predat o religie care nu arată un asemenea respect față de persoane (Iacov 2:1-4). Bogații au fost cei care i-au persecutat în general pe credincioși (Iacov 2:6-7) și, de obicei, săracul (săracii) este / sunt (cel / cei) care Dumnezeu a ales să dea credință pentru împărăția Sa (Iacov 2:5). Dumnezeu i-a ales pe săracii acestei lumi pentru a-i încurca / confunda pe cei puternici (I Cor. 1:26-31). Nu există nicio diferență în Isus Hristos între un rob și un om liber (Coloseni 3:28).
Bogățiile creează mândrie, și această consecință comună este greu de rezistat (Pr 18:11; 30:8-9). Oamenii care caută bogății fac acest lucru spre propria lor distrugere (I Tim 6:6-10). Nu e de mirare că Isus a spus că este mai greu pentru un om bogat să intre în împărăția cerurilor decât pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac (Matei 19:24). Și asta este într-adevăr o mică gaură! Nu te poți potrivi.
DOMNUL i-a făcut pe săraci și pe bogați (Pr 22:2). Bogații nu sunt bărbați (oameni) auto-făcuți, așa cum le place să creadă. Bogățiile nu sunt prin viteză, putere, înțelepciune, înțelegere, sau pricepere; ele sunt sub controlul lui Dumnezeu asupra „timpului și întâmplării” (Ecl 9:11). Omule bogat, de ce te lauzi cu averea ta, de parcă ai fi câștigat-o prin priceperea (ta), când Dumnezeu ți-a dat-o (I Cor. 4:7)?
În loc de asprime, harul ar trebui să acopere tot ceea ce spui și faci (Ecl 10:12; Col 4:6). Căci mare har ți s-a dat, indiferent cât de sărac ești în această lume. Isus Hristos, stăpânul cerului și al pământului, a venit pe pământ și a tratat cu blândețe săracii de tot felul (Luca 4:18-21; 21:1-4). Să se bucure săracii; bogații să-și plângă soarta (Iacov 1:9-11). Niciun om nu poate în niciun fel să dea lui Dumnezeu o răscumpărare pentru sufletul său (Ps 49:6-13).
Isus i-a binecuvântat pe cei săraci cu duhul (în duh) (Matei 5:3), și Tatăl Său din ceruri a promis că îi va onora (Is 66:2). Toți oamenii sunt săraci la tronul lui Dumnezeu, și toți oamenii sunt fără bani când mor; fiecare om, chiar și în cea mai bună stare a lui, este total lipsit de valoare (Ps 39:5). Un vameș sărac din punct de vedere spiritual a coborât în / mers la casa lui îndreptățit (Luca 18:9-14), în timp ce un om bogat s-a trezit în iad (Luca 16:22-23). Mărturisește lui Dumnezeu adevărata ta sărăcie, și roagă-L pentru adevăratele bogății.
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.