De asemenea să pedepsești pe cel drept nu este bine, nici să lovești pe prinți pentru echitate.
Înțelepciunea cunoaște bine(ele) și rău(l). Iată două erori politice ale guvernării civile care ar trebui să fie cunoscute de oamenii înțelegători. Deși lumea corupe binele și răul, este datoria și privilegiul tău să știi / cunoști diferența și să nu compromiți niciodată dreptatea adevărată.
Răzvrătirea copiilor este teribilă, ruinând relația părinte-copil, așa cum a declarat proverbul anterior (Pr 17:25). Dar există două rele înrudite care implică guvernul civil și care sunt, de asemenea, teribile. Este o eroare când conducătorii unei națiuni pedepsesc cetățenii drepți și neprihăniți. Și este greșit ca cetățenii să se ridice împotriva liderilor pentru că își fac treaba potrivită de a impune dreptatea și neprihănirea – echitatea. Atât conducătorii, cât și cei care sunt conduși / stăpâniți, sunt obligați față de Dumnezeu.
Adverbul de început „de asemenea” indică o comparație cu proverbul precedent (Pr 17:25). Așa cum copiii neascultători perturbă casa și distrug părinții, tot așa o cădere a autorității civile perturbă și distruge orașe și națiuni. Adverbul învață înțelepciunea. Prima autoritate întâlnită în viață este aceea a părinților. Dacă sunt ignorați sau puterea lor dată de Dumnezeu nu este pusă în aplicare / forța, copiii intră în viață cu valori pervertite și răzvrătire în inimă (inimile lor).
Nu este bine să-i pedepsești pe cei drepți. Când un guvern legiferează sau execută legi care rănesc cetățenii drepți, nu este bine. Expresia „nu este bine” este figura de stil meioză, o subestimare deliberată care este înțeleasă clar de contextul și / sau natura problemei / chestiunii (Pr 16:29; 18:5; 20:23; Ps 51:17; Ezek 36:31). Conducătorii care pedepsesc cetățenii drepți este mult mai rău decât pur și simplu „nu este bun”; este o urâciune pentru DOMNUL (Pr 17:15).
Ce este echitate(a) propriu? Este o judecată egala, justă, și dreaptă (Pr 1:3; 2:9; Ps 98:9; 99:4). Când conducătorii emit / fac judecăți echitabile, una dintre părți la o controversă este lăudată, și cealaltă este condamnată. Este o urâciune pentru cei aflați sub autoritate să lovească înapoi / se răzbune / răzbunească / retalia împotriva conducătorii lor pentru că au făcut treaba pe care Dumnezeu le-a dat-o să o facă. Proverbul condamnă două perversiuni ale autorității – conducătorii care pedepsesc cetățenii buni, și cetățenii sub conducere care se răzvrătesc împotriva conducătorilor buni.
Dumnezeu i-a făcut pe conducători (să fie) o groază pentru oamenii răi, nu pentru oamenii buni (Romani 13:1-6; I Petru 2:13-17). Avraam a făcut apel la această virtute a lui Dumnezeu (Geneza 18:25). Conducătorii abuzează de autoritatea lor și vor fi pedepsiți de Dumnezeu, atunci când sunt o groază pentru oamenii buni (Pr 17:15; 24:23-26; Ex 23:7; Deut 27:25). El a luat bogăția Egiptului, pentru abuzul lor violent asupra Israeliților. El a trimis câini să mănânce pe Regina Izabela, pentru că ea l-a ucis pe Nabot pentru via lui. Ce va face El Americii pentru uciderea copiilor nenăscuți pentru comoditatea mamelor curve?
Dumnezeu a rânduit guvernarea civilă. Nu are nimic de-a face cu nicio conspirație nicăieri. Dacă vorbești sau lupți împotriva conducătorilor politici fără un mandat divin, te opui lui Dumnezeu Însuși (Romani 13:1-6; I Petru 2:13-17; Iov 34:16-19). Domnul te consideră o fiară brută care trebuie distrusă (II Petru 2:10-12; Iuda 1:8-10). Dacă chiar te asociezi cu astfel de oameni, ruina ta calamioasă va veni în curând (Pr 24:21-22). Isus și Pavel au arătat onoare conducătorilor care abuzau de autoritatea lor (Matei 26:62-64; Ioan 18:22-23; Fapte 23:1-5).
Fiecare conducător și guvern ar fi (face) bine să-și examineze legile și practicile cu privire la modul în care îi afectează pe cei drepți, pentru că binecuvântatul Dumnezeu al cerului nu va accepta nici un tratament nedrept pentru ei. El îi va apăra agresiv pe cei săraci, neputincioși, și evlavioși (Eclesiastul 5:8; Ps 2:10-12; 12:5; 68:5; 82:1; 105:13-15; Is 10:5-19). Deși alții pot tremura în fața prezenței și puterii lor, există un Dumnezeu în ceruri care nu este mișcat câtuși de puțin de niciun rege. Întreabă-l pe Sanherib, Belșațar, Alexandru, Hitler, Stalin, Mao, sau alții.
Fiecare cetățean din fiecare națiune ar trebui să se smerească sub autoritățile pe care le-a numit / rânduit Dumnezeu. Indiferent cât de mult ți-ar putea să-ți displace / displacă, Dumnezeu i-a pus în biroul lor / poziție peste tine. Te aștepți ca copiii tăi să se supună și să te onoreze, chiar și atunci când ești un exemplu prost sau faci o treabă proastă de părinte (nu îți îndeplinești datoriile părintești); și Dumnezeu se așteaptă ca tu să te supui prinților tăi, chiar dacă aceștia sunt răi în privat sau adoptă și aplică legi care au puțin sens și te costă. Dumnezeu chiar condamnă blestemul unui rege în gândurile tale private și personale (Ecl 10:20).
Neascultarea față de părinți este un semn al unei societăți reprobate și al Creștinismului trupesc (Romani 1:30; II Tim 3:2). Ben Spock și Jim Dobson au ajutat la formarea copiilor corupți în America, dar părinții evlavioși încă urmează singurul manual inspirat de instruire a copiilor (Ps 119:128; Is 8:20; I Tim 6:3-5,20-21). Părinții trebuie să impună cu putere autoritatea pe care le-a dat-o Dumnezeu, ca nu cumva copiii lor să se ridice în răzvrătire împotriva celorlalte sfere de autoritate desemnate / rânduite de Dumnezeu și să răstoarne temeliile societății (Pr 22:15; 29:15; Ps 82:1-8).
Nu există autoritate perfectă între oameni. Dar autoritatea imperfectă în cele cinci sfere rânduite de Dumnezeu poate duce la case, căsătorii, afaceri, biserici, și națiuni fericite și prospere. Singura autoritate perfectă este Domnul Isus Hristos. El este Binecuvântatul și Singurul Potentat, Regele regilor și Domnul domnilor. El vine în curând să-i nimicească cu foc în flăcări pe toți cei care s-au răzvrătit împotriva Lui (II Tes 1:7-11; I Tim 6:13-16).
De asemenea să pedepsești pe cel drept nu este bine, nici să lovești pe prinți pentru echitate.
Înțelepciunea cunoaște bine(ele) și rău(l). Iată două erori politice ale guvernării civile care ar trebui să fie cunoscute de oamenii înțelegători. Deși lumea corupe binele și răul, este datoria și privilegiul tău să știi / cunoști diferența și să nu compromiți niciodată dreptatea adevărată.
Răzvrătirea copiilor este teribilă, ruinând relația părinte-copil, așa cum a declarat proverbul anterior (Pr 17:25). Dar există două rele înrudite care implică guvernul civil și care sunt, de asemenea, teribile. Este o eroare când conducătorii unei națiuni pedepsesc cetățenii drepți și neprihăniți. Și este greșit ca cetățenii să se ridice împotriva liderilor pentru că își fac treaba potrivită de a impune dreptatea și neprihănirea – echitatea. Atât conducătorii, cât și cei care sunt conduși / stăpâniți, sunt obligați față de Dumnezeu.
Adverbul de început „de asemenea” indică o comparație cu proverbul precedent (Pr 17:25). Așa cum copiii neascultători perturbă casa și distrug părinții, tot așa o cădere a autorității civile perturbă și distruge orașe și națiuni. Adverbul învață înțelepciunea. Prima autoritate întâlnită în viață este aceea a părinților. Dacă sunt ignorați sau puterea lor dată de Dumnezeu nu este pusă în aplicare / forța, copiii intră în viață cu valori pervertite și răzvrătire în inimă (inimile lor).
Nu este bine să-i pedepsești pe cei drepți. Când un guvern legiferează sau execută legi care rănesc cetățenii drepți, nu este bine. Expresia „nu este bine” este figura de stil meioză, o subestimare deliberată care este înțeleasă clar de contextul și / sau natura problemei / chestiunii (Pr 16:29; 18:5; 20:23; Ps 51:17; Ezek 36:31). Conducătorii care pedepsesc cetățenii drepți este mult mai rău decât pur și simplu „nu este bun”; este o urâciune pentru DOMNUL (Pr 17:15).
Ce este echitate(a) propriu? Este o judecată egala, justă, și dreaptă (Pr 1:3; 2:9; Ps 98:9; 99:4). Când conducătorii emit / fac judecăți echitabile, una dintre părți la o controversă este lăudată, și cealaltă este condamnată. Este o urâciune pentru cei aflați sub autoritate să lovească înapoi / se răzbune / răzbunească / retalia împotriva conducătorii lor pentru că au făcut treaba pe care Dumnezeu le-a dat-o să o facă. Proverbul condamnă două perversiuni ale autorității – conducătorii care pedepsesc cetățenii buni, și cetățenii sub conducere care se răzvrătesc împotriva conducătorilor buni.
Dumnezeu i-a făcut pe conducători (să fie) o groază pentru oamenii răi, nu pentru oamenii buni (Romani 13:1-6; I Petru 2:13-17). Avraam a făcut apel la această virtute a lui Dumnezeu (Geneza 18:25). Conducătorii abuzează de autoritatea lor și vor fi pedepsiți de Dumnezeu, atunci când sunt o groază pentru oamenii buni (Pr 17:15; 24:23-26; Ex 23:7; Deut 27:25). El a luat bogăția Egiptului, pentru abuzul lor violent asupra Israeliților. El a trimis câini să mănânce pe Regina Izabela, pentru că ea l-a ucis pe Nabot pentru via lui. Ce va face El Americii pentru uciderea copiilor nenăscuți pentru comoditatea mamelor curve?
Dumnezeu a rânduit guvernarea civilă. Nu are nimic de-a face cu nicio conspirație nicăieri. Dacă vorbești sau lupți împotriva conducătorilor politici fără un mandat divin, te opui lui Dumnezeu Însuși (Romani 13:1-6; I Petru 2:13-17; Iov 34:16-19). Domnul te consideră o fiară brută care trebuie distrusă (II Petru 2:10-12; Iuda 1:8-10). Dacă chiar te asociezi cu astfel de oameni, ruina ta calamioasă va veni în curând (Pr 24:21-22). Isus și Pavel au arătat onoare conducătorilor care abuzau de autoritatea lor (Matei 26:62-64; Ioan 18:22-23; Fapte 23:1-5).
Fiecare conducător și guvern ar fi (face) bine să-și examineze legile și practicile cu privire la modul în care îi afectează pe cei drepți, pentru că binecuvântatul Dumnezeu al cerului nu va accepta nici un tratament nedrept pentru ei. El îi va apăra agresiv pe cei săraci, neputincioși, și evlavioși (Eclesiastul 5:8; Ps 2:10-12; 12:5; 68:5; 82:1; 105:13-15; Is 10:5-19). Deși alții pot tremura în fața prezenței și puterii lor, există un Dumnezeu în ceruri care nu este mișcat câtuși de puțin de niciun rege. Întreabă-l pe Sanherib, Belșațar, Alexandru, Hitler, Stalin, Mao, sau alții.
Fiecare cetățean din fiecare națiune ar trebui să se smerească sub autoritățile pe care le-a numit / rânduit Dumnezeu. Indiferent cât de mult ți-ar putea să-ți displace / displacă, Dumnezeu i-a pus în biroul lor / poziție peste tine. Te aștepți ca copiii tăi să se supună și să te onoreze, chiar și atunci când ești un exemplu prost sau faci o treabă proastă de părinte (nu îți îndeplinești datoriile părintești); și Dumnezeu se așteaptă ca tu să te supui prinților tăi, chiar dacă aceștia sunt răi în privat sau adoptă și aplică legi care au puțin sens și te costă. Dumnezeu chiar condamnă blestemul unui rege în gândurile tale private și personale (Ecl 10:20).
Neascultarea față de părinți este un semn al unei societăți reprobate și al Creștinismului trupesc (Romani 1:30; II Tim 3:2). Ben Spock și Jim Dobson au ajutat la formarea copiilor corupți în America, dar părinții evlavioși încă urmează singurul manual inspirat de instruire a copiilor (Ps 119:128; Is 8:20; I Tim 6:3-5,20-21). Părinții trebuie să impună cu putere autoritatea pe care le-a dat-o Dumnezeu, ca nu cumva copiii lor să se ridice în răzvrătire împotriva celorlalte sfere de autoritate desemnate / rânduite de Dumnezeu și să răstoarne temeliile societății (Pr 22:15; 29:15; Ps 82:1-8).
Nu există autoritate perfectă între oameni. Dar autoritatea imperfectă în cele cinci sfere rânduite de Dumnezeu poate duce la case, căsătorii, afaceri, biserici, și națiuni fericite și prospere. Singura autoritate perfectă este Domnul Isus Hristos. El este Binecuvântatul și Singurul Potentat, Regele regilor și Domnul domnilor. El vine în curând să-i nimicească cu foc în flăcări pe toți cei care s-au răzvrătit împotriva Lui (II Tes 1:7-11; I Tim 6:13-16).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.