Un om lipsit de înțelegere bate palma și devine garant în prezența prietenilor săi.
Cei care asumă riscuri impulsivi sunt proști. Fără să se gândească, își iau / fac angajamente financiare pe care nu ar trebui să le asume / facă. Umflați de mândrie, vor să pară mai bogați decât sunt. Miopi, ei nu pot vedea că promisiunile făcute astăzi pot fi mai mult decât pot plăti mâine. Pentru a impresiona prietenii, aceștia cosignează (co-semnează) împrumuturi sau garantează performanța în alte moduri. Înțelepții caută să reducă riscul, dar acești proști pompoși nu înțeleg.
A da mâna era obiceiul de a strânge mâna (mâinile) pentru a confirma angajamentul unui bărbat (om), deși adesea era pur și simplu strângerea de mână a altuia. Verbele lovire sau scuturare sunt străine actului – o mână a unei persoane este atinsă solid de mâna altei persoane pentru a stabili o tranzacție sau a promite o intenție. În contextul acestui proverb, mâinile sunt strânse pentru a garanta sprijin financiar pentru un prieten cu credit slab.
Un fidejusor este un garant. Prostul a garantat datoriile prietenului său strângând mâna creditorului și promițând că va plăti dacă prietenul nu o face (nu va plăti). Deși creditorul nu a acceptat bunurile sau caracterul prietenului, nebunul financiar și-a etalat cu îndrăzneală puterea sa economică de a finaliza (complecta) afacerea. Multe soții și copii au aflat prea târziu că bunurile familiei și veniturile viitoare au fost promise altuia într-un moment atât de grăbit de nebunie financiară.
A ajuta un prieten care are nevoie cu puțin sprijin financiar este un lucru. Supra-angajarea prin asumarea unor datorii contingente excesive este o alta. Apelul unui prieten leneș și gândurile mândre de a încheia o afacere pot forma o tentație puternică. Solomon și-a avertizat fiul de a-și pierde patul din cauza unor astfel de afaceri (Pr 22:26-27). El i-a spus fiului său să iasă din asemenea angajamente cu disperarea unei căprioare care încearcă să scape de un vânător sau unei păsări de la un păsăritor (Pr 6:1-5). Co-semnarea este un mare pericol financiar (Pr 11:15; 20:16; 27:13).
Mulți politicieni și guverne încalcă această regulă simplă. Bărbații (oamenii) înțelepți reduc riscul financiar și minimizează pasivele contingente. Dar bărbații (oamenii) care candidează pentru o funcție (birou) sunt tentați să promită lucruri mărețe. Cum altfel pot ‘cumpăra’ voturi? Deoarece nu pot mitui fiecare alegător (votant?), ei promit în schimb beneficii viitoare fiecărui alegător, chiar dacă costul total al acestor beneficii este imposibil din punct de vedere financiar și / sau politic. Fie sunt eliberați (lăsați) din funcție pentru că nu și-au respectat (ținut) promisiunile, fie recurg la cheltuieli deficitare pentru a-și îndeplini obligațiile.
Lecția este simplă. Nu co-semnați împrumuturi, decât dacă suma este mică, situația este disperată, și este pentru o nevoie reală. Alte lecții sunt evidente. Urăște datoriile. Reduceți riscul. Rămâneți asigurat. Evita contractele. Aveți teama / frică de “leasing” (adică, închiriere). Limitați promisiunile. ‘Iubește banii’ (adică, banii de hârtie în mână). Urăște credit. Exalta economiile. Maximizați-vă ratingul de credit. Avertizează-ți prietenii împotriva împrumutului.
Luați în considerare cea mai grozavă poveste a unui fidejusor (garant) din univers. Dumnezeu era creditorul. Păcătoșii erau datornici, și nu își puteau plăti sau cumpăra libertatea. Natura sfântă a lui Dumnezeu le cerea ca fiecare să moară și să petreacă veșnicia în închisoarea debitorului din lacul de foc. Dar un Prinț a făcut un pas înainte și a promis că va plăti pentru ei. A vrut El să spună? Da! Cum? Murind pentru ei! „Cu atât mai mult Isus s-a făcut garantul unui testament mai bun” (Evrei 7:22).
Cititorule, ești un păcătos adânc îndatorat față de Dumnezeul Atotputernic. Dacă Isus nu este fidejusor pentru tine că să îți garanteze neprihănirea lui Dumnezeu, atunci vei plăti pentru păcatele tale într-un chin veșnic (Apocalipsa 20:10-15). Aleargă la Isus Hristos și roagă-L (imploră) să fie garanția ta, pocăindu-te de păcatele tale, crezând în El ca Fiul lui Dumnezeu și singurul garant pentru păcătoși, și făcând ceea ce El cere pentru a-ți asigura mântuirea (Matei 7:21; II Pet. 1:5-11; I Tes 1:2-4).
Un om lipsit de înțelegere bate palma și devine garant în prezența prietenilor săi.
Cei care asumă riscuri impulsivi sunt proști. Fără să se gândească, își iau / fac angajamente financiare pe care nu ar trebui să le asume / facă. Umflați de mândrie, vor să pară mai bogați decât sunt. Miopi, ei nu pot vedea că promisiunile făcute astăzi pot fi mai mult decât pot plăti mâine. Pentru a impresiona prietenii, aceștia cosignează (co-semnează) împrumuturi sau garantează performanța în alte moduri. Înțelepții caută să reducă riscul, dar acești proști pompoși nu înțeleg.
A da mâna era obiceiul de a strânge mâna (mâinile) pentru a confirma angajamentul unui bărbat (om), deși adesea era pur și simplu strângerea de mână a altuia. Verbele lovire sau scuturare sunt străine actului – o mână a unei persoane este atinsă solid de mâna altei persoane pentru a stabili o tranzacție sau a promite o intenție. În contextul acestui proverb, mâinile sunt strânse pentru a garanta sprijin financiar pentru un prieten cu credit slab.
Un fidejusor este un garant. Prostul a garantat datoriile prietenului său strângând mâna creditorului și promițând că va plăti dacă prietenul nu o face (nu va plăti). Deși creditorul nu a acceptat bunurile sau caracterul prietenului, nebunul financiar și-a etalat cu îndrăzneală puterea sa economică de a finaliza (complecta) afacerea. Multe soții și copii au aflat prea târziu că bunurile familiei și veniturile viitoare au fost promise altuia într-un moment atât de grăbit de nebunie financiară.
A ajuta un prieten care are nevoie cu puțin sprijin financiar este un lucru. Supra-angajarea prin asumarea unor datorii contingente excesive este o alta. Apelul unui prieten leneș și gândurile mândre de a încheia o afacere pot forma o tentație puternică. Solomon și-a avertizat fiul de a-și pierde patul din cauza unor astfel de afaceri (Pr 22:26-27). El i-a spus fiului său să iasă din asemenea angajamente cu disperarea unei căprioare care încearcă să scape de un vânător sau unei păsări de la un păsăritor (Pr 6:1-5). Co-semnarea este un mare pericol financiar (Pr 11:15; 20:16; 27:13).
Mulți politicieni și guverne încalcă această regulă simplă. Bărbații (oamenii) înțelepți reduc riscul financiar și minimizează pasivele contingente. Dar bărbații (oamenii) care candidează pentru o funcție (birou) sunt tentați să promită lucruri mărețe. Cum altfel pot ‘cumpăra’ voturi? Deoarece nu pot mitui fiecare alegător (votant?), ei promit în schimb beneficii viitoare fiecărui alegător, chiar dacă costul total al acestor beneficii este imposibil din punct de vedere financiar și / sau politic. Fie sunt eliberați (lăsați) din funcție pentru că nu și-au respectat (ținut) promisiunile, fie recurg la cheltuieli deficitare pentru a-și îndeplini obligațiile.
Lecția este simplă. Nu co-semnați împrumuturi, decât dacă suma este mică, situația este disperată, și este pentru o nevoie reală. Alte lecții sunt evidente. Urăște datoriile. Reduceți riscul. Rămâneți asigurat. Evita contractele. Aveți teama / frică de “leasing” (adică, închiriere). Limitați promisiunile. ‘Iubește banii’ (adică, banii de hârtie în mână). Urăște credit. Exalta economiile. Maximizați-vă ratingul de credit. Avertizează-ți prietenii împotriva împrumutului.
Luați în considerare cea mai grozavă poveste a unui fidejusor (garant) din univers. Dumnezeu era creditorul. Păcătoșii erau datornici, și nu își puteau plăti sau cumpăra libertatea. Natura sfântă a lui Dumnezeu le cerea ca fiecare să moară și să petreacă veșnicia în închisoarea debitorului din lacul de foc. Dar un Prinț a făcut un pas înainte și a promis că va plăti pentru ei. A vrut El să spună? Da! Cum? Murind pentru ei! „Cu atât mai mult Isus s-a făcut garantul unui testament mai bun” (Evrei 7:22).
Cititorule, ești un păcătos adânc îndatorat față de Dumnezeul Atotputernic. Dacă Isus nu este fidejusor pentru tine că să îți garanteze neprihănirea lui Dumnezeu, atunci vei plăti pentru păcatele tale într-un chin veșnic (Apocalipsa 20:10-15). Aleargă la Isus Hristos și roagă-L (imploră) să fie garanția ta, pocăindu-te de păcatele tale, crezând în El ca Fiul lui Dumnezeu și singurul garant pentru păcătoși, și făcând ceea ce El cere pentru a-ți asigura mântuirea (Matei 7:21; II Pet. 1:5-11; I Tes 1:2-4).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.