Un om furios stârnește certuri, dar cel încet la mânie liniștește cearta.
Unii bărbați (oameni) se vor lupta (din cauza / pentru aproape nimic). Și s-ar putea să-l înceapă (lupta) ei înșiși. Acest spirit de luptă provine din natura depravată a omului, moștenită de la Adam (Tit 3:3; Rom 1:29-31; 3:13-18). Se datorează mândriei și egoismului omului, care cer preeminență asupra altora (Pr 13:10; Fil 2:3-4). Este cauzată de mânia grăbită a unui spirit impulsiv, care reacționează instantaneu pentru a discredita sau a-i domina pe alții și a răzbuna orice ofensă sau greșeală (Iacov 4:1-5).
Un om furios se enervează repede. La provocări chiar ușoare, el reacționează imediat împotriva persoanei care l-a jignit. Bineînțeles, acest lucru provoacă adesea și partea ofensară la o furie mai mare. Ceea ce ar fi putut fi rezolvat cu ușurință sau pur și simplu a fi putut dispărea, devine un conflict major. Omul mânios a stârnit o luptă dincolo de ceea ce ar fi fost. Furia lui rapidă crește conflictele oriunde merge. Este un prost periculos.
Cu toate acestea, un bărbat (om) care se enervează încet poate calma sentimentele și poate pune capăt luptelor. În loc să reacționeze cu grabă sau violență, el absoarbe cu blândețe și răbdare ofensele agresorilor și face ca furia lor să se disipeze. Este imposibil să te lupți cu o pernă. Dacă este nevoie de doi pentru a lupta, ceea ce este nevoie, atunci persoana care este încet-la-mânie pune capăt luptei calmând emoțiile și atacurile în creștere. Lipsa lui de furie potolește conflictul care a apărut pentru scurt timp.
Oamenii supărați / furioși sunt proști, pentru că ei încalcă înțelepciunea prin răspunsuri emoționale (Pr 14:17,29; Ec 7:8-9). Este periculos să fie în preajmă (lor) / pe lângă ei, fiindcă declanșează / încep sau intensifică conflicte între oameni (Pr 17:14,19; 19:19; 29:22). Ar trebui să evitați și să respingeți astfel de oameni, pentru că ei vă vor strică spiritul nobil care urăște lupta (Pr 14:7; 22:24-25; I Cor 15:33).
Înțelepții învață să-și conducă / stăpâni spiritele și (să) evite să se mânie (Pr 14:29; Iacov 1:19-20). Solomon a spus că un astfel de om era mai mare decât unul care ar putea învinge / cuceri singur o cetate (Pr 16:32). Un om glorios își va amâna mânia și va trece peste fărădelegile altora (Pr 19:11). Nu vrea să lupte. Cuvintele blânde fac minuni cu oamenii supărați / mânioși (Pr 15:1).
Isus Hristos a învățat că oferirea celuilalt obraz a fost un răspuns evlavios la provocări (Matei 5:38-42). El a condamnat mânia fără o cauză dreaptă (Matei 5:21-26). Cei mari din împărăția cerurilor sunt făcători de pace, nu luptători (Matei 5:9; Iacov 3:17-18). Ei sunt cei blânzi ai pământului, și se bucură să cedeze altora ori de câte ori este posibil.
Ura stârnește ceartă prin mânie; dar dragostea acoperă toate greșelile și păcatele care apar printre oameni (Pr 10:12; I Petru 4:8). Isus a dat exemplul suprem de a fi lent la mânie în timpul încercării sale scandaloase și crucificării (I Petru 2:19-23; Marcu 15:5). Pavel i-a iubit pe Corinteni, deși ei nu i-au apreciat sacrificiile (II Corinteni 12:15). Ești ca Isus și Pavel?
Un om furios stârnește certuri, dar cel încet la mânie liniștește cearta.
Unii bărbați (oameni) se vor lupta (din cauza / pentru aproape nimic). Și s-ar putea să-l înceapă (lupta) ei înșiși. Acest spirit de luptă provine din natura depravată a omului, moștenită de la Adam (Tit 3:3; Rom 1:29-31; 3:13-18). Se datorează mândriei și egoismului omului, care cer preeminență asupra altora (Pr 13:10; Fil 2:3-4). Este cauzată de mânia grăbită a unui spirit impulsiv, care reacționează instantaneu pentru a discredita sau a-i domina pe alții și a răzbuna orice ofensă sau greșeală (Iacov 4:1-5).
Un om furios se enervează repede. La provocări chiar ușoare, el reacționează imediat împotriva persoanei care l-a jignit. Bineînțeles, acest lucru provoacă adesea și partea ofensară la o furie mai mare. Ceea ce ar fi putut fi rezolvat cu ușurință sau pur și simplu a fi putut dispărea, devine un conflict major. Omul mânios a stârnit o luptă dincolo de ceea ce ar fi fost. Furia lui rapidă crește conflictele oriunde merge. Este un prost periculos.
Cu toate acestea, un bărbat (om) care se enervează încet poate calma sentimentele și poate pune capăt luptelor. În loc să reacționeze cu grabă sau violență, el absoarbe cu blândețe și răbdare ofensele agresorilor și face ca furia lor să se disipeze. Este imposibil să te lupți cu o pernă. Dacă este nevoie de doi pentru a lupta, ceea ce este nevoie, atunci persoana care este încet-la-mânie pune capăt luptei calmând emoțiile și atacurile în creștere. Lipsa lui de furie potolește conflictul care a apărut pentru scurt timp.
Oamenii supărați / furioși sunt proști, pentru că ei încalcă înțelepciunea prin răspunsuri emoționale (Pr 14:17,29; Ec 7:8-9). Este periculos să fie în preajmă (lor) / pe lângă ei, fiindcă declanșează / încep sau intensifică conflicte între oameni (Pr 17:14,19; 19:19; 29:22). Ar trebui să evitați și să respingeți astfel de oameni, pentru că ei vă vor strică spiritul nobil care urăște lupta (Pr 14:7; 22:24-25; I Cor 15:33).
Înțelepții învață să-și conducă / stăpâni spiritele și (să) evite să se mânie (Pr 14:29; Iacov 1:19-20). Solomon a spus că un astfel de om era mai mare decât unul care ar putea învinge / cuceri singur o cetate (Pr 16:32). Un om glorios își va amâna mânia și va trece peste fărădelegile altora (Pr 19:11). Nu vrea să lupte. Cuvintele blânde fac minuni cu oamenii supărați / mânioși (Pr 15:1).
Isus Hristos a învățat că oferirea celuilalt obraz a fost un răspuns evlavios la provocări (Matei 5:38-42). El a condamnat mânia fără o cauză dreaptă (Matei 5:21-26). Cei mari din împărăția cerurilor sunt făcători de pace, nu luptători (Matei 5:9; Iacov 3:17-18). Ei sunt cei blânzi ai pământului, și se bucură să cedeze altora ori de câte ori este posibil.
Ura stârnește ceartă prin mânie; dar dragostea acoperă toate greșelile și păcatele care apar printre oameni (Pr 10:12; I Petru 4:8). Isus a dat exemplul suprem de a fi lent la mânie în timpul încercării sale scandaloase și crucificării (I Petru 2:19-23; Marcu 15:5). Pavel i-a iubit pe Corinteni, deși ei nu i-au apreciat sacrificiile (II Corinteni 12:15). Ești ca Isus și Pavel?
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.