Proverbe 14:21

Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.

Felul în care te relaționezi cu ceilalți afectează trei părți / partide – Dumnezeul cerului, cei din jurul tău, și propria ta viață. Dacă ești crud, aspru, egoist, sau violent față de ceilalți, păcătuiești împotriva lui Dumnezeu, îi răni / rănești pe cei care au nevoie de ajutor, și vei fi chiar mizerabil. Dacă ești blând, bun, dăruitor, și protector față de ceilalți, îl onorezi pe Dumnezeul cerului, pui bucurie în inimile celorlalți, și găsești tu însuți fericirea. Aceasta este regula proverbului.

Prima poruncă este să-l iubești pe Dumnezeul Creator al Bibliei – Iehova – cu toată inima, mintea, sufletul, și puterea ta (Deut. 6:4-5; Matei 22:36-38). A doua poruncă este să-ți iubești aproapele (vecinul) la fel de mult cum te iubești pe tine însuți (Lev 19:18; Matei 22:39). Când îți iubești aproapele (vecinul), îl iubești și pe Dumnezeu, pentru că El l-a creat pe aproapele tău și l-a adus pe calea ta când a avut nevoie de ajutorul tău (Pr 14:31; 19:17; I Ioan 4:20).

Dumnezeu te va binecuvânta, dacă ești atent, iertător, cinstit, iubitor, și răbdător față de aproapele tău (Ps 41:1-3; 112:9; Luca 6:27-38). Dumnezeu vă va judeca și vă va pedepsi, dacă sunteți vătămător, răutăcios, îndrăzneț, strict, sau răzbunător față de ei (Deut. 15:7-11; Is 58:7-11). Creștinismul creează cea mai înaltă motivație de a-i iubi pe cei pe care îi întâlnești, fiindcă diferența dintre o viață fericită și binecuvântată și o viață nefericită / tristă și tulburată este rezultatul sigur.

Într-o lume lacomă și egoistă, este greu să crezi sau să-ți imaginezi că a-i iubi pe ceilalți îți poate aduce fericirea. Dar asta ne învață proverbul! Și atât Isus Hristos, cât și Pavel au confirmat acest fapt: „V-am arătat toate lucrurile că, muncind astfel, trebuie să-i sprijiniți pe cei slabi, și să vă amintiți cuvintele Domnului Isus, cum a spus: „Mai binecuvântat este să dai decât să primești”. a primi” (Fapte 20:35). Credeți în această regulă, sau trăiți și muriți lamentabil.

Când un avocat L-a întrebat pe Isus definiția unui vecin (avocații deseori pun pe gânduri despre definiții pentru a evita responsabilitatea), Domnul a răspuns cu povestea Bunului Samaritean, unde un Samaritean s-a împrietenit și a ajutat un Evreu rănit cu mare neplăcere și cheltuială (Luca 10:25-37). Deși Evreii și Samaritenii s-au disprețuit unul pe altul, acest om nobil a arătat bunătate acolo unde conaționalii Evreului nu au făcut-o.

Lecția principală a lui Solomon aici este modul în care îi vezi și îi tratezi pe vecinii săraci – cei care nu te pot ajuta. Este natura umană păcătoasă să disprețuiești pe cei săraci și să le ignori nevoile – dând vina pe ei pentru nenorocirea lor, ceea ce poate fi, sau nu este, adevărat. Omul care ajută un aproape sărac în mod legitim va fi binecuvântat de Dumnezeu și de om și în propriul său suflet.

Orice ai sau ești, ți-a fost dat de Dumnezeu; orice diferență între tine și ceilalți este alegerea Lui (I Corinteni 4:7). Prin urmare, este o ciudă profană pentru tine să te lauzi pe / asupra ceilalți. Dumnezeu a făcut atât bogat, cât și sărac (Pr 22:2), și tratamentul tău față de sărac reflectă relația ta cu Dumnezeu (Pr 14:31). Este înțelepciune să-L onorăm pe Dumnezeu ajutându-i pe cei cu adevărat săraci.

Fericirea de a-i ajuta pe alții se extinde până în Ziua Judecății, unde cei care s-au împrietenit cu cel mai mic dintre copiii lui Dumnezeu vor fi răsplătiți foarte mult (Matei 25:31-46; Luca 14:12-14). Puteți pune o temelie bună împotriva acelei Zile dând celor care au nevoie (I Tim 6:17-19).