Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
Lumea râde la dracu (adică? Lumea se râde însuși spre iad?). Glumele, desenele animate, comedianții, sitcom-urile, petrecerile, beția, și substanțele chimice care modifică starea de spirit fac furie / sunt la modă. Râsul este folosit pentru a acoperi golul interior și pentru a înșela pe alții că totul este bine. Dar singurătatea după o asemenea frivolitate este zdrobitoare.
Viața nu este amuzantă. Moartea este o perspectivă teribilă. Iadul nu este amuzant / de râs. O petrecere sau o prostie de beție nu poate elimina realitatea dureroasă a vieții disfuncționale, așteptările neîmplinite, certitudinea morții, și posibilitatea condamnării eterne. Bărbații (oamenii) nu pot face suficient pentru a-și uita durerea și necazurile. Când râsul se termină, inima simte o durere și mai grea.
Ce râs are tristețe dedesubt? Ce veselie se termină în greutate? Acesta nu poate fi râsul și veselia celor drepți, pentru că fericirea lor curge dintr-o inimă plină de mulțumire, speranță, bucurie, și pace. Proverbul trebuie să aibă de-a face cu râsul celor răi, care sunt descriși în proverbele precedente și următoare (Pr 14:12,14).
Luați în considerare viața unui prost. Solomon a analizat tot ce poate oferi / da viața pe pământ, și a rezumat totul ca deșertăciune și supărare a spiritului (Ecl 1:14). Viața este prea scurtă; nu satisface niciodată așteptările; este plină de necaz(uri) și întristare; sufletul nu se mulțumește cu nimic / cu nici o cantitate de orice; moartea este dulce în comparație cu judecata care urmează (Ec 12:13-14).
Nu e de mirare că lumea a inventat parcuri de distracție. Meditația (“musing”) înseamnă a lua in considerare și a gândi. A distra (“amuse) înseamnă a înlocui acele activități sobre cu frivolitate și prostie / lucruri fără sens. Așa că cheltuiesc o avere pentru a se angaja în nebunie pentru a-și găsi împlinirea, dar trebuie să se culce în noaptea aceea știind că a fost o diversiune costisitoare și ridicolă care nu a funcționat deloc. Sunt goi.
Indiferent ce spun necredincioșii, ei sunt nefericiți. Este ușor de spus / descoperit. Cei cu cele mai bune circumstanțe, cei pe care lumea îi admiră cel mai mult, au cea mai mare nenororice (etc.). Luați în considerare așa-numitele vedete de la Hollywood. Viața lor jalnică de divorț, sinucidere, beție, droguri, și alte simptome de disfuncție spun adevărul. Sunt goale / goi, nenorociți, și caută (adică, în continuu pentru…ceva care să satisfacă). Biblia îi numește „Valuri furioase ale mării, înspumându-și propria rușine; stele rătăcitoare, cărora negrul întunericului le este rezervat pentru totdeauna” (Iuda 1:13).
Când inima ta este întristată de convingere, auto-examinare, sau pierdere, să te îndrepți spre râs nu este soluția, căci chicotitul exterior sau chicotitul / râsul nu face bine unui astfel de suflet. De fapt, Solomon a spus că a cânta cântece unui om cu inima grea este un act de cruzime (Pr 25:20). O inimă convinsă sau tulburată ar trebui să-și găsească mângâierea în Dumnezeu, nu râsul nebunesc / prostesc, pentru că o asemenea veselie falsă și pretinsă va duce la o tristețe și o dezamăgire și mai mare.
Autorul cântării „Amazing Grace” / “Mărețul Har” a mai scris: „Stelirea? este plăcerea lumii / Dispare placerea a omului lumesc, toată fastul și spectacolul lui lăudat; bucurii solide și comori de durată nimeni, în afară de copiii lui Sion, nu știe.” Cititorule, știi adevărul cuvintelor lui? Căutați pe Dumnezeul cerului în această zi. Cei care au încercat ambele moduri de a trăi jură pe viața dreaptă (Ps 73:25-26; Ecl 12:13-14).
Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
Lumea râde la dracu (adică? Lumea se râde însuși spre iad?). Glumele, desenele animate, comedianții, sitcom-urile, petrecerile, beția, și substanțele chimice care modifică starea de spirit fac furie / sunt la modă. Râsul este folosit pentru a acoperi golul interior și pentru a înșela pe alții că totul este bine. Dar singurătatea după o asemenea frivolitate este zdrobitoare.
Viața nu este amuzantă. Moartea este o perspectivă teribilă. Iadul nu este amuzant / de râs. O petrecere sau o prostie de beție nu poate elimina realitatea dureroasă a vieții disfuncționale, așteptările neîmplinite, certitudinea morții, și posibilitatea condamnării eterne. Bărbații (oamenii) nu pot face suficient pentru a-și uita durerea și necazurile. Când râsul se termină, inima simte o durere și mai grea.
Ce râs are tristețe dedesubt? Ce veselie se termină în greutate? Acesta nu poate fi râsul și veselia celor drepți, pentru că fericirea lor curge dintr-o inimă plină de mulțumire, speranță, bucurie, și pace. Proverbul trebuie să aibă de-a face cu râsul celor răi, care sunt descriși în proverbele precedente și următoare (Pr 14:12,14).
Luați în considerare viața unui prost. Solomon a analizat tot ce poate oferi / da viața pe pământ, și a rezumat totul ca deșertăciune și supărare a spiritului (Ecl 1:14). Viața este prea scurtă; nu satisface niciodată așteptările; este plină de necaz(uri) și întristare; sufletul nu se mulțumește cu nimic / cu nici o cantitate de orice; moartea este dulce în comparație cu judecata care urmează (Ec 12:13-14).
Nu e de mirare că lumea a inventat parcuri de distracție. Meditația (“musing”) înseamnă a lua in considerare și a gândi. A distra (“amuse) înseamnă a înlocui acele activități sobre cu frivolitate și prostie / lucruri fără sens. Așa că cheltuiesc o avere pentru a se angaja în nebunie pentru a-și găsi împlinirea, dar trebuie să se culce în noaptea aceea știind că a fost o diversiune costisitoare și ridicolă care nu a funcționat deloc. Sunt goi.
Indiferent ce spun necredincioșii, ei sunt nefericiți. Este ușor de spus / descoperit. Cei cu cele mai bune circumstanțe, cei pe care lumea îi admiră cel mai mult, au cea mai mare nenororice (etc.). Luați în considerare așa-numitele vedete de la Hollywood. Viața lor jalnică de divorț, sinucidere, beție, droguri, și alte simptome de disfuncție spun adevărul. Sunt goale / goi, nenorociți, și caută (adică, în continuu pentru…ceva care să satisfacă). Biblia îi numește „Valuri furioase ale mării, înspumându-și propria rușine; stele rătăcitoare, cărora negrul întunericului le este rezervat pentru totdeauna” (Iuda 1:13).
Când inima ta este întristată de convingere, auto-examinare, sau pierdere, să te îndrepți spre râs nu este soluția, căci chicotitul exterior sau chicotitul / râsul nu face bine unui astfel de suflet. De fapt, Solomon a spus că a cânta cântece unui om cu inima grea este un act de cruzime (Pr 25:20). O inimă convinsă sau tulburată ar trebui să-și găsească mângâierea în Dumnezeu, nu râsul nebunesc / prostesc, pentru că o asemenea veselie falsă și pretinsă va duce la o tristețe și o dezamăgire și mai mare.
Autorul cântării „Amazing Grace” / “Mărețul Har” a mai scris: „Stelirea? este plăcerea lumii / Dispare placerea a omului lumesc, toată fastul și spectacolul lui lăudat; bucurii solide și comori de durată nimeni, în afară de copiii lui Sion, nu știe.” Cititorule, știi adevărul cuvintelor lui? Căutați pe Dumnezeul cerului în această zi. Cei care au încercat ambele moduri de a trăi jură pe viața dreaptă (Ps 73:25-26; Ecl 12:13-14).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.