Cuvintele celor stricați sunt pentru a pândi pentru sânge, dar gura celor integri îi va elibera.
Bărbații (oamenii) răi / stricați folosesc cuvintele (lor) pentru a-și defăimi / defăima și a-și capcana victimele. Ei vor să-i distrugă pe cei neputincioși, pe cei asupriți, sau pe cei drepți / neprihăniți. Ei conspira pentru a le fura bunurile; îi urmăresc până la moarte (Pr 1:11-19). Dar oamenii drepți își folosesc gurile pentru a-i izbăvi de necazuri pe cei neputincioși, pe cei asupriți, și pe cei drepți / neprihăniți. Vor doar să spună adevărul și să ajute.
Nu poți avea încredere în cuvintele oamenilor răi. Ei vorbesc pentru a deruta, a ademeni, a calomnia, sau a prinde în capcană. Scopurile lor sunt să rănească, să fure, sau să omoare. Deoarece obiectul invidiei, lăcomiei, sau răutății lor nu este propriul lor sânge, trebuie să fie înțeles ca este vorba despre sângele celor neputincioși, asupriți, sau drepți / neprihăniți. Pe acești persecutați îi salvează omul drept.
Oamenii buni spun întotdeauna adevărul, și dorința lor este să ajute pe orice om în necaz. Mama Regelui Lemuel l-a îndemnat să-și folosească gura pentru a-i scăpa pe săraci, pe cei nevoiași, și pe oricine a fost numit pe nedrept la moarte (Pr 31:8-9). În calitate de rege, el ar avea o ocazie de aur să judece cu dreptate cazurile celor care erau urmăriți de ucigași înșelători.
Luați în considerare pronumele „ei” din acest proverb. Care este antecedentul plural? Cine sunt cei pe care omul drept îi eliberează? Nu pot fi cei răi, pentru că asta ar fi confuzie. Nu pot fi cuvintele celor răi, pentru că nu pot fi eliberate. Nu poate fi cel drept, pentru că asta sacrifică paralelismul proverbului și, de asemenea, este singular. Trebuie să fie victimele a celor răi, înțeles eliptic din prima clauză.
Nelegiuitul Haman l-a măgulit și l-a înșelat pe Regele Ahașverus al Imperiului Persan pentru a adopta o lege pentru exterminarea Evreilor. Cuvintele lui urmau să stea la pândă după sânge, nu numai pentru dușmanul său, Mardoheu, ci și pentru tot poporul lui Mardoheu. Cu toate acestea, gura Reginei Estera a fost cea care l-a eliberat atât pe Mardoheu, cât și pe poporul său de la decret.
Isus Hristos a mâncat odată în casa lui Simon Fariseul, care a disprețuit o femeie păcătoasă care a venit să cerșească pentru milă (Luca 7:36-39). Dar Domnul Isus, Omul cel mai drept din toate timpurile, și-a folosit gura pentru a-l osândi pe Simon și a izbăvi femeia (Luca 7:40-50). El a făcut un lucru foarte asemănător cu adultera adusă Lui de Farisei (Ioan 8:1-11).
Dumnezeu disprețuiește oamenii care folosesc cuvintele pentru a face rău altora (Pr 26:24-26). Moartea și viața sunt în puterea limbii, așa că ai grijă cum o folosești (Pr 18:21). Limba este un rău nestăpânit care trebuie păzit și stăpânit (Iacov 3:1-12). Domnul consideră că invocarea nejustificată este o încălcare a poruncii a șasea, „Să nu ucizi” (Matei 5:21-26). El a zdrobit pentru a face praf o generație de Evrei (El ia zdrobit în praf?) care au folosit cuvinte pentru a-L lua în cursă / capcană pe Fiul Său (Matei 21:44; Luca 20:20).
Evitați oamenii mânioși și înșelători (Pr 22:24-25; 23:6-8). Fiți atenți la aroganță, calomnie, înșelăciune, lingușire, batere de joc, dispreț, răzvrătire, sau povești. Alungă astfel de limbi rele (Pr 25:23). Folosește-ți întotdeauna cuvintele pentru a-i ajuta pe cei aflați în necazuri, pentru că Dumnezeul sfânt și drept te va răsplăti sau pedepsi în consecință (Pr 24:11-12; 31:8-9; Ef 4:29). Există vreo persoană neputincioasă, asuprită, sau neprihănită pe care ai putea-o elibera astăzi cu gura ta? Fă-o.
Cuvintele celor stricați sunt pentru a pândi pentru sânge, dar gura celor integri îi va elibera.
Bărbații (oamenii) răi / stricați folosesc cuvintele (lor) pentru a-și defăimi / defăima și a-și capcana victimele. Ei vor să-i distrugă pe cei neputincioși, pe cei asupriți, sau pe cei drepți / neprihăniți. Ei conspira pentru a le fura bunurile; îi urmăresc până la moarte (Pr 1:11-19). Dar oamenii drepți își folosesc gurile pentru a-i izbăvi de necazuri pe cei neputincioși, pe cei asupriți, și pe cei drepți / neprihăniți. Vor doar să spună adevărul și să ajute.
Nu poți avea încredere în cuvintele oamenilor răi. Ei vorbesc pentru a deruta, a ademeni, a calomnia, sau a prinde în capcană. Scopurile lor sunt să rănească, să fure, sau să omoare. Deoarece obiectul invidiei, lăcomiei, sau răutății lor nu este propriul lor sânge, trebuie să fie înțeles ca este vorba despre sângele celor neputincioși, asupriți, sau drepți / neprihăniți. Pe acești persecutați îi salvează omul drept.
Oamenii buni spun întotdeauna adevărul, și dorința lor este să ajute pe orice om în necaz. Mama Regelui Lemuel l-a îndemnat să-și folosească gura pentru a-i scăpa pe săraci, pe cei nevoiași, și pe oricine a fost numit pe nedrept la moarte (Pr 31:8-9). În calitate de rege, el ar avea o ocazie de aur să judece cu dreptate cazurile celor care erau urmăriți de ucigași înșelători.
Luați în considerare pronumele „ei” din acest proverb. Care este antecedentul plural? Cine sunt cei pe care omul drept îi eliberează? Nu pot fi cei răi, pentru că asta ar fi confuzie. Nu pot fi cuvintele celor răi, pentru că nu pot fi eliberate. Nu poate fi cel drept, pentru că asta sacrifică paralelismul proverbului și, de asemenea, este singular. Trebuie să fie victimele a celor răi, înțeles eliptic din prima clauză.
Nelegiuitul Haman l-a măgulit și l-a înșelat pe Regele Ahașverus al Imperiului Persan pentru a adopta o lege pentru exterminarea Evreilor. Cuvintele lui urmau să stea la pândă după sânge, nu numai pentru dușmanul său, Mardoheu, ci și pentru tot poporul lui Mardoheu. Cu toate acestea, gura Reginei Estera a fost cea care l-a eliberat atât pe Mardoheu, cât și pe poporul său de la decret.
Isus Hristos a mâncat odată în casa lui Simon Fariseul, care a disprețuit o femeie păcătoasă care a venit să cerșească pentru milă (Luca 7:36-39). Dar Domnul Isus, Omul cel mai drept din toate timpurile, și-a folosit gura pentru a-l osândi pe Simon și a izbăvi femeia (Luca 7:40-50). El a făcut un lucru foarte asemănător cu adultera adusă Lui de Farisei (Ioan 8:1-11).
Dumnezeu disprețuiește oamenii care folosesc cuvintele pentru a face rău altora (Pr 26:24-26). Moartea și viața sunt în puterea limbii, așa că ai grijă cum o folosești (Pr 18:21). Limba este un rău nestăpânit care trebuie păzit și stăpânit (Iacov 3:1-12). Domnul consideră că invocarea nejustificată este o încălcare a poruncii a șasea, „Să nu ucizi” (Matei 5:21-26). El a zdrobit pentru a face praf o generație de Evrei (El ia zdrobit în praf?) care au folosit cuvinte pentru a-L lua în cursă / capcană pe Fiul Său (Matei 21:44; Luca 20:20).
Evitați oamenii mânioși și înșelători (Pr 22:24-25; 23:6-8). Fiți atenți la aroganță, calomnie, înșelăciune, lingușire, batere de joc, dispreț, răzvrătire, sau povești. Alungă astfel de limbi rele (Pr 25:23). Folosește-ți întotdeauna cuvintele pentru a-i ajuta pe cei aflați în necazuri, pentru că Dumnezeul sfânt și drept te va răsplăti sau pedepsi în consecință (Pr 24:11-12; 31:8-9; Ef 4:29). Există vreo persoană neputincioasă, asuprită, sau neprihănită pe care ai putea-o elibera astăzi cu gura ta? Fă-o.
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.