Un om chibzuit ascunde cunoaștere, dar inima proștilor vestește nechibzuință.
Un om înțelept își poate ține gura (închisă), chiar și atunci când știe mai multe despre un subiect decât oricine din grup. Un prost nu poate să-și țină gura (închisă), chiar și atunci când practic nu știe nimic, pentru că inima îi cere să continue să eructe prostie / nebunie. Nu va înceta niciodată Solomon mustrarea limbii, sau avertismentele sale repetitive sunt necesare pentru această parte a corpului nestăpânită?
Limba, membrul trupului prin care vorbești, este o mare sursă de rău și necaz. Există multe versete în Proverbe și în alte părți care să te corecteze și să te învețe în ceea ce privește vorbirea ta. Există mai multe motive: este ușor să formezi cuvinte, îi poți răni pe alții cu ușurință, te poți răni cu ușurință, și îl discreditezi pe Domnul Isus Hristos prin vorbirea necinstită / neevlavioasă.
Un om prudent este înțelept. El știe când să facă ce(/va), și cum să (o) facă. (El) Are cunoștințe / cunoaștere, dar nu le / o împărtășește ușor. Dacă știe un subiect, smerenia îl împiedică / ține să vorbească / de a vorbi despre el / un lucru (Pr 29:11). Dacă cunoaște eșecul unei persoane, caritatea îl împiedică / oprește să-l răspândească (Pr 11:13). Dacă vede un pai într-un ochi, el așteaptă până când își scoate bârna din al său (Matei 7:5). Dacă se întâlnește cu batjocoritori, nu își irosește mărgăritarele (Pr 9:8; 23:9; Matei 7:6).
Un om prudent este în general un om rezervat (Pr 17:27-28). El va vorbi când i se vorbește, dar nu își va oferi părerea aici și acolo fără ca alții să o ceară / să-l întrebe. El știe că există un anumit păcat într-o mulțime de cuvinte, așa că își taie cuvintele în jumătate (Pr 10:19). El știe că este mai bine să asculți, din multe motive, decât să vorbești (Iacov 1:19-20). Acest om este ușor de observat într-o mulțime, pentru că va asculta cu atenție mai mult decât vorbește cu ușurință.
Dar un nebun are în inimă un foc care îi aprinde limba! Acest foc vine din iad (Iacov 3:1-12). James (Iacov din NT) nu a cruțat nimic în acuzarea lui oribilă a limbii unui prost. Este o lume a nelegiuirii, dar nebunului îi place să o folosească. El este, de asemenea, ușor de depistat într-o mulțime, pentru că nu se poate opri din vorbit, și cuvintele lui sunt o vorbăreală de nebunie (Ecl 10:3,12-14). Isus a ajutat să înțeleagă rolul inimii spunând că toate cuvintele provin din ea (Luca 6:45).
Un prost își dă mereu cu părerea, deși ascultătorii își dau seama repede că nu știe despre ce vorbește (Pr 15:28). Trebuie să vorbească, așa că continuă până la confirmarea marii sale ignoranțe. Un prost va proclama eșecurile altora, pentru că nu are putere să-și rețină cuvintele. Trebuie să pălăvrăgească / tachina? (adică, spună lucruri despre alții) și să șoptească. El este bucuros să spună oricui despre motele? (grinzi? bârne?) din ochii lor și despre ochii celorlalți, chiar dacă grinzile hambarului îi încurcă / aglomerează serios fața.
Fericitul / binecuvântatul Domnul Isus Hristos a fost foarte prudent (Is 52:13). El nu a fost deloc un autopromovator (Matei 8:4; 16:20; 11:29; 12:18-21). El știa când să vorbească, și când să nu vorbească, deși știa toate lucrurile (Is 50:4; Ioan 2:24-25). Această combinație de înțelepciune și rezervare demonstrează caracterul Său perfect. Cititorule, urmează exemplul Lui evlavios, astăzi!
Un om chibzuit ascunde cunoaștere, dar inima proștilor vestește nechibzuință.
Un om înțelept își poate ține gura (închisă), chiar și atunci când știe mai multe despre un subiect decât oricine din grup. Un prost nu poate să-și țină gura (închisă), chiar și atunci când practic nu știe nimic, pentru că inima îi cere să continue să eructe prostie / nebunie. Nu va înceta niciodată Solomon mustrarea limbii, sau avertismentele sale repetitive sunt necesare pentru această parte a corpului nestăpânită?
Limba, membrul trupului prin care vorbești, este o mare sursă de rău și necaz. Există multe versete în Proverbe și în alte părți care să te corecteze și să te învețe în ceea ce privește vorbirea ta. Există mai multe motive: este ușor să formezi cuvinte, îi poți răni pe alții cu ușurință, te poți răni cu ușurință, și îl discreditezi pe Domnul Isus Hristos prin vorbirea necinstită / neevlavioasă.
Un om prudent este înțelept. El știe când să facă ce(/va), și cum să (o) facă. (El) Are cunoștințe / cunoaștere, dar nu le / o împărtășește ușor. Dacă știe un subiect, smerenia îl împiedică / ține să vorbească / de a vorbi despre el / un lucru (Pr 29:11). Dacă cunoaște eșecul unei persoane, caritatea îl împiedică / oprește să-l răspândească (Pr 11:13). Dacă vede un pai într-un ochi, el așteaptă până când își scoate bârna din al său (Matei 7:5). Dacă se întâlnește cu batjocoritori, nu își irosește mărgăritarele (Pr 9:8; 23:9; Matei 7:6).
Un om prudent este în general un om rezervat (Pr 17:27-28). El va vorbi când i se vorbește, dar nu își va oferi părerea aici și acolo fără ca alții să o ceară / să-l întrebe. El știe că există un anumit păcat într-o mulțime de cuvinte, așa că își taie cuvintele în jumătate (Pr 10:19). El știe că este mai bine să asculți, din multe motive, decât să vorbești (Iacov 1:19-20). Acest om este ușor de observat într-o mulțime, pentru că va asculta cu atenție mai mult decât vorbește cu ușurință.
Dar un nebun are în inimă un foc care îi aprinde limba! Acest foc vine din iad (Iacov 3:1-12). James (Iacov din NT) nu a cruțat nimic în acuzarea lui oribilă a limbii unui prost. Este o lume a nelegiuirii, dar nebunului îi place să o folosească. El este, de asemenea, ușor de depistat într-o mulțime, pentru că nu se poate opri din vorbit, și cuvintele lui sunt o vorbăreală de nebunie (Ecl 10:3,12-14). Isus a ajutat să înțeleagă rolul inimii spunând că toate cuvintele provin din ea (Luca 6:45).
Un prost își dă mereu cu părerea, deși ascultătorii își dau seama repede că nu știe despre ce vorbește (Pr 15:28). Trebuie să vorbească, așa că continuă până la confirmarea marii sale ignoranțe. Un prost va proclama eșecurile altora, pentru că nu are putere să-și rețină cuvintele. Trebuie să pălăvrăgească / tachina? (adică, spună lucruri despre alții) și să șoptească. El este bucuros să spună oricui despre motele? (grinzi? bârne?) din ochii lor și despre ochii celorlalți, chiar dacă grinzile hambarului îi încurcă / aglomerează serios fața.
Fericitul / binecuvântatul Domnul Isus Hristos a fost foarte prudent (Is 52:13). El nu a fost deloc un autopromovator (Matei 8:4; 16:20; 11:29; 12:18-21). El știa când să vorbească, și când să nu vorbească, deși știa toate lucrurile (Is 50:4; Ioan 2:24-25). Această combinație de înțelepciune și rezervare demonstrează caracterul Său perfect. Cititorule, urmează exemplul Lui evlavios, astăzi!
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.