Este unul care vorbește ca străpungerile unei săbii, dar limba celor înțelepți este sănătate.

Iată un proverb prețios și puternic, care explică cum poți fi un mare pericol sau un beneficiu pentru alții. Discursul tău poate cauza mai multe probleme sau bine, mai multă durere sau profit, decât orice altă parte a ta. Înțelepții învață să-și conducă / stăpânească limba și cuvintele doar pentru a-i ajuta pe alții.

Când închei o conversație, alții sângerează sau cresc? Ceilalți adoră să vorbească cu tine, pentru că este plăcut și profitabil? Sau te evită, pentru că se tem de cuvinte dure și dureroase? Alții te lasă sângerând? Unii dintre ei te încurajează și te ajută? Cuvintele unui om descoperă / dezvăluie / arată / etc., inima lui (Pr 10:20; Matei 12:34-37). Înțelepții își învață propriile guri (Pr 16:23), și evită săbiile altora (Pr 9:7-8; 16:27; 21:19; 23:9).

Moartea și viața sunt în puterea limbii (Pr 18:21). Poți tăia o persoană cu cuvintele tale, ca pătrunzăt-urile / străpungeri unei săbii, sau poți să-l vindeci și să-l hrănești cu cuvinte amabile și utile. La care este cel mai bun / bine? Pentru care ești cunoscut? Ce vrei pentru discursul tău / vorbirea ta? Numărul tău de prieteni apropiați dezvăluie cu adevărat felul tău de vorbire (Pr 18:24).

Limba este un rău nestăpânit; este o lume a nelegiuirii; spurcă tot trupul; dă foc cursului naturii; este un foc din iad; este plin de otravă mortală. Animalele sălbatice pot fi îmblânzite și antrenate, dar limba nu poate fi niciodată îmblânzită. Dacă ar putea fi îmblânzită, ai fi perfect. Dumnezeu ignoră stima de sine modernă și îți condamnă limba (Iacov 3:1-12).

Există două feluri de persoane și de vorbire. Unii oameni cunosc doar cuvinte dure, în timp ce alții sunt în general sau întotdeauna amabili / grațioși. Vorbirea tăioasă și nebună trădează o inimă amară și plină de ură. Cuvintele blânde și amabile dezvăluie o inimă fericită și iubitoare. Vorbirea poate fi distructivă, sau poate fi sănătoasă. Nu există alte opțiuni. Cuvintele tale te identifică.

Creștinii ar trebui să vorbească întotdeauna cu milă / grațiozitate, condimentând cu corectare bună și sugestii înțelepte (Col 4:6). Acest amestec de grațiozitate și instruire este modul în care vorbim pentru a-i plăcea lui Dumnezeu. Critica mușcătoare, asprimea, și sarcasmul în afara acestui echilibru sunt greșite (Efeseni 4:31-32). Ar trebui să vorbești cu alții, așa cum vrei ca Dumnezeu să-ți vorbească.

Discursul tău / vorbirea ar trebui să fie un pom al vieții pentru alții (Pr 15:4), și ar trebui apreciat pentru dulceața și sănătatea (Pr 16:24) și frumusețea (Pr 25:11). Dacă aveți puțini prieteni și membri ai familiei care vă caută pentru conversație, trebuie să vă examinați discursul / vorbirea / limba. Regula nu minte. Dacă ai puțini prieteni apropiați, atunci trebuie să fii jignitor verbal.

Calomnia, defăimarea, șoapta, și povestirea, care creează răni adânci și pătrunzătoare, nu ar trebui să facă parte niciodată din discursul tău / vorbirea, fiindcă dovedesc un spirit necredincios (Pr 18:8; 26:22). Dacă îi critici pe alții față de o persoană, acea persoană presupune cu siguranță că îl / o vei critica pe el / ea, la ei / față de ei. Și niciun om nu vrea să fie obiect de bârfă, așa că te evită. Începe să spui lucruri bune, amabile, și recunoscătoare despre toți ceilalți, și vei găsi bărbați (oameni) care doresc să-ți fie prieteni.

Isus a spus că un discurs aspru poate fi o crimă (Matei 5:21-22). Mânia și chemarea (de nume) fără motive întemeiate / valabile / validat / legitime pentru scopuri sfinte sunt încălcări ale poruncii a șasea. Întrebările nebunești și neînvățate, dezbaterile, batjocura, jignirea, și răspunsul din nou sunt toate păcate (II Tim 2:23; Rom 1:29; I Pet 3:9; Tit 2:9). Sfântul Dumnezeu al cerului se așteaptă ca oamenii să vorbească întotdeauna cu respect angajatorilor și onorabil soțiilor lor (I Tim 6:1-2; I Pet 3:7).

Vorbirea bună este la momentul potrivit (Pr 15:23), cu cuvinte pline de har și acceptabile (Pr 10:32; 15:1; 25:11). O astfel de vorbire provoacă plăcere, astfel încât oamenii vor să-l sărute pe vorbitor pe buze, și regii îl doresc ca pe un prieten apropiat (Pr 24:26; 16:13; 22:11). Fiți atent să vorbiți (Iacov 1:19), căutați cuvinte bune (Pr 15:28), și spuneți-le cu atenție (Pr 17:27-28). Pentru a vă limita riscul, fiți mai rapid să auziți și mai încet să vorbiți pentru a vă reduce cuvintele (Pr 10:19).

Domnul Isus Hristos putea să-i distrugă verbal pe Fariseii și pe alți nebuni ai zilelor Sale cu limba Sa învățată (Matei 7:28-29; 21:27; 22:46), și uneori era potrivit ca El să le închidă gura pentru a învăța cei simpli (ai învăța pe cei simpli) (Pr 21:11; 26:5). Dar, în general, El a ales un discurs plin de har care i-a uimit pe ascultătorii Săi (Ps 45:2; Luca 4:22; Tit 2:8). Dacă vrei să fii înțelept, în loc să porți o brățară WWJD (What Would Jesus Do – adică, Ce-ar Face Isus?), vorbește în restul acestei zile așa cum a făcut Domnul.

↑