Furia unui nebun este imediat cunoscută, dar un om chibzuit acoperă rușinea.
Să vă fie rușine! Pentru ce ești mânios? De ce ești supărat? Ce este atât de rău? De ce ești atât de îndoit? Bunătatea lui Dumnezeu dăinuie mereu (Ps 52:1)! Ai de zece ori mai multe lucruri pentru care să fii fericit și recunoscător decât să fii supărat!
Un temperament iute marchează un nebun, deoarece oamenii prudenți evită rușinea mâniei stăpânindu-și spiritele. Fii grabnic să auzi, să ierți, și să slujești; dar fii încet să vorbești și să te mâniei (Iacov 1:19). Sugarii și copiii mici, slab pregătiți / antrenați sunt cei care țipă pentru un motiv mic sau deloc; nu vă dovediți imatur față de ceilalți, nefiind capabil să vă controlați și să vă guvernați emoțiile.
Urgia este mânie vehementă sau violentă; exasperare sau resentimente intense; profundă indignare. Oamenii înțelepți, ascultând de Biblie, își conduc / stăpânesc spiritele pentru a se feri de astfel de sentimente față de ceilalți, cu excepția cazului în care cauza este virtuoasă și justificată (Pr 14:17,29). „Cel încet la mânie este mai bun decât cel tare, și cel ce își stăpânește duhul, decât cel ce ia o cetate” (Pr 16:32).
Mânia și urgia sunt pasiuni puternice, și îi fac pe oameni să spună și să facă lucruri pe care altfel nu le-ar face. Prin urmare, ei / ele trebuie conduși (conduse) și guvernați (guvernate) strâns. Moise a lovit cu furie stânca în loc să-i vorbească, și Domnul l-a împiedicat să intre în Canaan (Numeri 20:7-13). Mânia l-a determinat / mișcat pe Saul să încerce să-l omoare pe propriul său fiu credincios Ionatan (I Sam 20:30-34).
Nu toată mânia este greșită, deoarece Isus a condamnat-o doar „fără motiv” (Matei 5:21-22). Desigur, versiunile Biblice moderne, urmând marca lor contemporană, efeminată, de Creștinism, au omis aceste cuvinte pentru a condamna orice mânie. Procedând astfel / făcând așa, ei l-au acuzat pe Dumnezeu, pe Isus Hristos, și pe sfinții profeți, apostoli, și sfinți ca fiind păcătoși!
Pavel a clarificat în continuare acest punct important, în timp ce a explicat: „Mâniați-vă și nu păcătuiți; să nu apună soarele peste furia voastră” (Efeseni 4:26). Când mânia apare, nu o poți lăsa să te facă să păcătuiești; și mânia nu trebuie lăsată să se deterioreze și să se transforme în amărăciune. Problema provocării trebuie tratată cu dreptate și adusă la capăt rapid.
Proștii se înfurie repede, fără un motiv întemeiat, și își lasă furia să fiarbă. Este cunoscut în prezent – este rapid vizibil pe fețele lor și evident în discursul lor. Ei dovedesc că sunt proști prin a nu-și reține pasiunile. Înțelepții își rețin spiritul și își controlează reacțiile în orice situație. Proștii reacționează fără să se gândească; înțelepții gândesc înainte de a reacționa. Proștii sunt controlați de mânia lor; înțelepții își stăpânesc mânia.
Iată lecția importantă a proverbului. Un om prudent va gândi mai întâi și va evita rușinea mâniei grăbite care îl va face să se comporte nebunește (Ecl 7:9). Scopul Proverbelor este să vă învețe înțelepciunea pentru a avea succes în viață – și nu veți avea niciodată succes, dacă nu învățați să vă controlați și să vă stăpâniți pasiunile, în special urgia, mânia, și invidia (Pr 27:4).
Diferența dintre bărbații (oamenii) care își controlează emoțiile și cei care nu le controlează este foarte mare. Solomon a onorat acea diferență prin înălțarea omului auto-stăpânit pe sine ca un om puternic, curajos, și cuceritor militar (Pr 16:32). El a avertizat, de asemenea, că bărbații (oamenii) mânioși sunt vulnerabili la orice adversitate și vor fi ușor distruși în eforturile (demersurile) lor (Pr 25:28).
O altă lecție, deși nu este predată aici în mod direct, este că un înțelept se ferește de oamenii mâniați, ca să nu primească o cursă / capcană în suflet (Pr 22:24-25). Dacă te asociezi cu cei care nu își stăpânesc spiritul și temperamentul, vei adopta / copia obiceiurile (lor) perverse (Pr 13:20; I Cor 15:33). Dacă ai avut cândva autocontrol și calm / liniște, le vei pierde, și vei începe să eșuezi în viață.
Cititorule, stăpânește-ți spiritul; nu-l lăsa să te conducă. „Fiindcă furia unui om nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu” (Iacov 1:20). Este imposibil să fii copilul lui Dumnezeu care trebuie să fii, dacă lași furia să-ți izbucnească din inimă și să te facă de / aducă la rușine. Nu există slavă în mânie și ceartă, indiferent de felul în care te minte trupul tău, lumea, sau Satana (Iacov 3:14-16).
Sportivii de clasă mondială controlează și stăpânesc toate dorințele și pasiunile în urmărirea lor sârguincioasă a campionatelor (I Corinteni 9:24-25). Se numește cumpătare. Ei știu că pentru a fi cei mai buni necesită refuzul impulsurilor de a mânca, de a dormi, de a modifica antrenamentul, sau de a-și lua o zi liberă. Dacă vrei să câștigi coroana nestricăcioasă a lui Isus Hristos, trebuie să te renunți la tine însuți (I Corinteni 9:26-27).
Furia unui nebun este imediat cunoscută, dar un om chibzuit acoperă rușinea.
Să vă fie rușine! Pentru ce ești mânios? De ce ești supărat? Ce este atât de rău? De ce ești atât de îndoit? Bunătatea lui Dumnezeu dăinuie mereu (Ps 52:1)! Ai de zece ori mai multe lucruri pentru care să fii fericit și recunoscător decât să fii supărat!
Un temperament iute marchează un nebun, deoarece oamenii prudenți evită rușinea mâniei stăpânindu-și spiritele. Fii grabnic să auzi, să ierți, și să slujești; dar fii încet să vorbești și să te mâniei (Iacov 1:19). Sugarii și copiii mici, slab pregătiți / antrenați sunt cei care țipă pentru un motiv mic sau deloc; nu vă dovediți imatur față de ceilalți, nefiind capabil să vă controlați și să vă guvernați emoțiile.
Urgia este mânie vehementă sau violentă; exasperare sau resentimente intense; profundă indignare. Oamenii înțelepți, ascultând de Biblie, își conduc / stăpânesc spiritele pentru a se feri de astfel de sentimente față de ceilalți, cu excepția cazului în care cauza este virtuoasă și justificată (Pr 14:17,29). „Cel încet la mânie este mai bun decât cel tare, și cel ce își stăpânește duhul, decât cel ce ia o cetate” (Pr 16:32).
Mânia și urgia sunt pasiuni puternice, și îi fac pe oameni să spună și să facă lucruri pe care altfel nu le-ar face. Prin urmare, ei / ele trebuie conduși (conduse) și guvernați (guvernate) strâns. Moise a lovit cu furie stânca în loc să-i vorbească, și Domnul l-a împiedicat să intre în Canaan (Numeri 20:7-13). Mânia l-a determinat / mișcat pe Saul să încerce să-l omoare pe propriul său fiu credincios Ionatan (I Sam 20:30-34).
Nu toată mânia este greșită, deoarece Isus a condamnat-o doar „fără motiv” (Matei 5:21-22). Desigur, versiunile Biblice moderne, urmând marca lor contemporană, efeminată, de Creștinism, au omis aceste cuvinte pentru a condamna orice mânie. Procedând astfel / făcând așa, ei l-au acuzat pe Dumnezeu, pe Isus Hristos, și pe sfinții profeți, apostoli, și sfinți ca fiind păcătoși!
Pavel a clarificat în continuare acest punct important, în timp ce a explicat: „Mâniați-vă și nu păcătuiți; să nu apună soarele peste furia voastră” (Efeseni 4:26). Când mânia apare, nu o poți lăsa să te facă să păcătuiești; și mânia nu trebuie lăsată să se deterioreze și să se transforme în amărăciune. Problema provocării trebuie tratată cu dreptate și adusă la capăt rapid.
Proștii se înfurie repede, fără un motiv întemeiat, și își lasă furia să fiarbă. Este cunoscut în prezent – este rapid vizibil pe fețele lor și evident în discursul lor. Ei dovedesc că sunt proști prin a nu-și reține pasiunile. Înțelepții își rețin spiritul și își controlează reacțiile în orice situație. Proștii reacționează fără să se gândească; înțelepții gândesc înainte de a reacționa. Proștii sunt controlați de mânia lor; înțelepții își stăpânesc mânia.
Iată lecția importantă a proverbului. Un om prudent va gândi mai întâi și va evita rușinea mâniei grăbite care îl va face să se comporte nebunește (Ecl 7:9). Scopul Proverbelor este să vă învețe înțelepciunea pentru a avea succes în viață – și nu veți avea niciodată succes, dacă nu învățați să vă controlați și să vă stăpâniți pasiunile, în special urgia, mânia, și invidia (Pr 27:4).
Diferența dintre bărbații (oamenii) care își controlează emoțiile și cei care nu le controlează este foarte mare. Solomon a onorat acea diferență prin înălțarea omului auto-stăpânit pe sine ca un om puternic, curajos, și cuceritor militar (Pr 16:32). El a avertizat, de asemenea, că bărbații (oamenii) mânioși sunt vulnerabili la orice adversitate și vor fi ușor distruși în eforturile (demersurile) lor (Pr 25:28).
O altă lecție, deși nu este predată aici în mod direct, este că un înțelept se ferește de oamenii mâniați, ca să nu primească o cursă / capcană în suflet (Pr 22:24-25). Dacă te asociezi cu cei care nu își stăpânesc spiritul și temperamentul, vei adopta / copia obiceiurile (lor) perverse (Pr 13:20; I Cor 15:33). Dacă ai avut cândva autocontrol și calm / liniște, le vei pierde, și vei începe să eșuezi în viață.
Cititorule, stăpânește-ți spiritul; nu-l lăsa să te conducă. „Fiindcă furia unui om nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu” (Iacov 1:20). Este imposibil să fii copilul lui Dumnezeu care trebuie să fii, dacă lași furia să-ți izbucnească din inimă și să te facă de / aducă la rușine. Nu există slavă în mânie și ceartă, indiferent de felul în care te minte trupul tău, lumea, sau Satana (Iacov 3:14-16).
Sportivii de clasă mondială controlează și stăpânesc toate dorințele și pasiunile în urmărirea lor sârguincioasă a campionatelor (I Corinteni 9:24-25). Se numește cumpătare. Ei știu că pentru a fi cei mai buni necesită refuzul impulsurilor de a mânca, de a dormi, de a modifica antrenamentul, sau de a-și lua o zi liberă. Dacă vrei să câștigi coroana nestricăcioasă a lui Isus Hristos, trebuie să te renunți la tine însuți (I Corinteni 9:26-27).
Primiți gratuit în fiecare zi Proverbele și comentariul. Deschideți canalul, atingeți „Urmăriți” și activați clopoțelul de notificări.